Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul C.M.N. cu domiciliul în Tg.Mureş, str. Ciucaş, nr.4, ap.10, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.5416 din 01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosar nr.5481/320/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul intimatei, dl. av.Sergiu Trifan, lipsă fiind restul părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanţei, la data de 16 noiembrie 2010 întâmpinarea formulată de intimatele H.D.D., în calitate de reprezentantă legală a minorului C.D.V. şi intimata C.C.S., precum şi chitanţa care atestă plata onorariului avocaţial de către H.D.D..
Instanţa constată că recursul este formulat în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, motivat conform prevederilor art.303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Reprezentantul intimatei, dl. av.Sergiu Trifan arată că nu a fost introdus în cauză minorul C.D.V., prin reprezentantul său legal şi solicită amânarea judecării cauzei pentru ora 11.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta recurentului, d-na av. Hudea Simona Monica şi reprezentantul intimatei, dl. av.Sergiu Trifan, lipsă fiind părţile.
Instanţa înmânează un exemplar de pe întâmpinare reprezentantei recurentului, d-na.av. Hudea Simona Monica care arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus în probaţiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probaţiune, instanţa constată încheiată faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentului, d-na.av. Hudea Simona Monica solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, arătând că hotărârea primei instanţe este nelegală, instanţa de fond acordând mai mult decât s-a cerut. Mai arată că pensia de întreţinere stabilită este mult peste veniturile realizate şi nu s-a avut în vedere că, recurentul nu mai beneficiază de dividende, nemaifiind asociat la firmă din anul 2007, când s-a încheiat o tranzacţie. Susţine de asemenea că, deşi a invocat prevederile art.275 Cod procedură civilă, aceste prevederi nu s-au avut în vedere la pronunţarea hotărârii.
Reprezentantul intimatei, dl. av.Sergiu Trifan solicită respingerea recursului, majorarea pensiei de întreţinere având în vedere că recurentul are posibilitatea formulării unei acţiuni de reducere a pensiei, dacă consideră că este prea mare pentru veniturile realizate. De altfel în momentul stabilirii bazei de calcul nu s-a contestat cuantumul acesteia. De asemenea arată că, în mod greşit la stabilirea veniturilor s-au luat în calcul şi dividendele, care nu sunt venituri cu caracter permanent, singura discuţie care se poate purta fiind doar asupra cuantumului acestora. Mai arată că tranzacţia s-a încheiat în anul 2008, nu în 2007 cum a precizat recurentul, iar susţinerea acestuia în sensul că nu a încasat dividendele nu poate fi primită, din moment ce la organul fiscal acesta a declarat că a încasat preţul dividendelor. Referitor la cheltuielile de judecată precizează că invocarea art.275 Cod procedură civilă trebuie privită ca o eroare materială şi nu ca un motiv care atrage nulitatea hotărârii, atâta timp cât există dovada că aceste cheltuieli au fost efectuate.
INSTANŢA
Prin sentinţa civilă nr. 5416/ 01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 5481/320/2009 a fost admisă cererea formulată de către reclamanta C.C.S. asistată de mama sa, H.D.D., şi reclamanta H.D.D.,reprezentantă legală a minorului C.D.V., împotriva pârâtului C.M.N. şi s-a dispus majorarea cuantumul obligaţiei de întreţinere datorată de către pârât, reclamantei pentru minorii C.C.S., născută la data de 21.02.1993 şi C.D.V., născut la data de 22.09.2002, stabilită prin Sentinţa civilă nr. 5014/30.10.2007 a Judecătoriei Tg.Mureş, de la suma de 178,55 lei lunar, pentru fiecare minor, la suma 1.141,64 lei lunar, pentru fiecare minor, începând cu data introducerii cererii (10.06.2009) şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţiuni; s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial în sumă de 1.350 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 5014/30.10.2007 a Judecătoriei Tg.Mureş, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 178,55 lei lunar, cu titlu de de întreţinere pentru fiecare minor, începând cu data 30.10.2007, şi până la majoratul minorilor.
În aplicarea prevederilor art. 86 şi art. 94 alin.1 Codul familiei , instanţa a reţinut că împrejurările de fapt avute în vedere în momentul pronunţării Sentinţei civile nr. 5014/30.10.2007 a Judecătoriei Tg.Mureş, s-au modificat, în sensul că posibilităţile materiale ale pârâtului s-au îmbunătăţit, iar necesităţile minorilor sunt în continuă creştere, determinate de faptul că aceştia au ajuns la vârsta de dezvoltare mentală, spiritual, morală, socială şi profesională, de importanţă deosebită pentru viitorul lor ca adulţi, aşa încât pârâtul în calitate de părinte are îndatorirea legală de a contribui la toate aceste cheltuieli.
Referitor la posibilităţile pârâtului , s-a arătat că potrivit adeverinţei nr. 746/28.07.2009 emisă de la locul de muncă al pârâtului – respective de IBCVT Urgenţe Tg.Mureş – veniturile din salarii ale pârâtului au crescut , iar pe de altă parte s-a constatat că acesta realizează şi venituri din dividende, aşa cum rezultă din Adresa nr.20.789/22.03.2010 emisă de către Administraţia Finanţelor Publice Tg. Mureş, fiind asociat la SC Ophthalcord SRL. ; în privinţa acestor ultime venituri, în sumă de 62.919 lei, instanţa a procedat la includerea lor în baza de calcul pentru determinarea cuantumului pensiei de întreţinere, datorate pentru 2 copii, în condiţiile în care, acestea au fost încasate de către pârât, în cursul anului 2008, fiindu-i calculat şi reţinut impozit în sumă de 10.067 lei.
Instanţa a înlăturat apărările pârâtului referitoare la faptul că aceste din urmă venituri nu ar avea caracter de continuitate , întrucât caracterul de continuitate al dividendelor, este determinat de sursa lor, iar nu de modalitatea de încasare. Astfel, pe de o parte, calitatea de asociat într-o societate comercială conferă asociatului dreptul de a participa la împărţirea profitului proporţional cu cota de participare la capitatul vărsat, iar pe de altă parte de esenţa societăţii comerciale este realizarea de profit din activitatea desfăşurată. Eventualitatea nerealizării profitului, sau a reinvestirii lui, şi ca urmare neîncasarea dividendului nu poate conduce la concluzia că acest tip de nu poate fi inclus în baza de calcul a pensiei de întreţinere, din moment ce, prin natura sa, activitatea economică a unei societăţi comerciale, are caracter continuu, şi scopul ei este acela de a realiza profit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.M.N. , solicitând admiterea recursului , modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul excluderii din baza de calcul a obligaţiei de întreţinere a dividentelor , cu cheltuieli de judecată .
Se arată în motivarea recursului că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi nefondată , instanţa de fond analizând în mod eronat probatoriul administrat şi acordând mai mult decât s-a cerut .
Se arată că în ceea ce priveşte cererea introductivă , de majorare a pensiei de întreţinere, nu s-a menţionat că această majorare se solicită de la data promovării acţiunii , prin urmare în soluţionarea cauzei se impunea ca majorarea pensiei să fie dispusă doar de la data pronunţării hotărârii .
În ceea ce priveşte baza de calcul a obligaţiei de întreţinere, recurentul arată că prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe a fost de acord cu majorarea de întreţinere raportat la veniturile salariale , însă în mod greşit au fost incluse şi dividentele ce i-ar fi revenit ca asociat la SC ——— SRL – dividente pe care nu le-a încasat , având în vedere că potrivit tranzacţiei extrajudiciare încheiată între recurent şi Hâncu Daniela Dacia , s-a convenit cesionarea către aceasta din urmă a părţilor sociale deţinute de recurent , până la data de 05.07.2008 .
Se critică de asemeni faptul că instanţa de fond a concluzionat că dividentele ar avea caracter de continuitate , făcându-se trimitere la tranzacţia extrajudiciară mai sus menţionată şi din care reiese că pe viitor recurentul nu poate benefica de dividente .
Se arată că prin hotărârea atacată nu se indică modalitatea de calcul care a dus la stabilirea pensiei de întreţinere , susţinându-se că pensia de întreţinere stabilită excede oricum veniturilor recurentului .
Se apreciază ca fiind nelegală obligaţia stabilită în sarcina sa de achitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1350 lei , cu titlu de onorariu avocaţial , când în fapt acest onorariu a fost doar în cuantum de 350 lei , instanţa nedând eficienţă prevederilor art. 275 Cod de procedură civilă .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 , 8 şi 9 , art. 274 Cod de procedură civilă .
Alăturat declaraţiei de recurs a fost depusă încheierea nr. 5773/ 17.07.2008 a Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş şi certificatul de înregistrare menţiuni .
Prin întâmpinare , intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat , cu cheltuieli de judecată .
Se arată prin întâmpinare că hotărârea primei instanţe a fost pronunţate în baza aprecierii pertinente a întregului material probator administrat în cauză . Potrivit prevederilor art. 86 şi art. 97 Codul familiei , instanţa a constatat că faţă de data la care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 5014/2007 a Judecătoriei Tg. Mureş , au crescut nevoile minorilor ca şi veniturile pârâtului recurent .
Privitor la data de la care s-a dispus majorarea obligaţiei de întreţinere, se arată că se justifică stabilirea acesteia ca fiind cea la care a fost promovată acţiunea , de la acea dată prezumându-se că au crescut nevoile minorilor – sub acest aspect se poate constata că prin declaraţia de recurs au fost formulate critici asupra datei de la care s-a stabilit obligaţia de plată majorată , însă nu s-a solicitat modificarea hotărârii de fond în această privinţă şi nu s-a adus nici un argument în susţinerea momentului de la care a fi trebuit să se aplice majorarea .
Se arată că recurentul nu a contestat faptul că veniturile de care dispune au crescut , iar în ceea ce priveşte dividentele a căror includere în baza de calcul a obligaţiei de întreţinere este contestată , se apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut caracterul de permanenţă al unor astfel de venituri ; nu sunt reale nici susţinerile recurentului privitoare la faptul că acesta nu a încasat dividentele , în condiţiile în care, potrivit celor comunicate de AFP Mureş , aceste dividente au fost declarate de recurent în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale.
Referitor la modul de calcul care a dus la stabilirea cuantumului obligaţiei de întreţinere , instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 94 Codul familiei şi a arătat că s-au avut în vedere veniturile obţinute de pârâtul recurent ; de altfel recurentul a contestat în fapt veniturile care au fost luate în calcul pentru stabilirea obligaţiei de întreţinere .
Critica referitoare la onorariu avocaţial nu poate fi considerată ca un motiv de nelegalitate , ci este o eroare materială care nu poate atrage după sine modificarea hotărârii atacate în privinţa obiectului principal al acesteia .
În privinţa neaplicării prevederilor art. 275 Cod de procedură civilă se arată că recurentul în fapt s-a opus admiterii acţiunii , dovadă fiind şi exercitarea căii de atac .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs , a apărărilor din întâmpinare şi având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă , tribunalul reţine următoarele:
Referitor la data de la care s-a stabilit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere majorată , tribunalul arată că , independent de o menţionarea prin cerere a datei de la care aceasta se solicită , de drept comun , data de când se datorează întreţinerea , în principiu , este data cererii de chemare în judecată , pornindu-se de la prezumţia că cererea este promovată tocmai pentru că nevoile creditorilor obligaţiei de întreţinere au crescut .
În ceea ce priveşte includerea în baza de calcul a obligaţiei de întreţinere a sumei de 62.919 lei – reprezentând dividente încasate de pârâtul recurent în anul 2008 – tribunalul reţine că , deşi recurentul a contestat încasarea contravalorii dividentelor , nu a produs nici o probă în acest sens , dimpotrivă , acesta le-a declarat în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale ( fila 49 dosar fond) . De asemeni , tribunalul apreciază că este corect raţionamentul expus de către prima instanţă cu privire la caracterul de continuitate al dividentelor , caracter determinat de sursa acestor venituri şi nu de modul de încasare .
Cu toate aceste , în cauza prezentă , nu se justifica includerea contravalorii dividentelor în baza de calcul a obligaţiei de întreţinere , având în vedere că , potrivit tranzacţiei extrajudiciare încheiate între recurent şi Hâncu Daniela Dacia ( filele 58-59 dosar fond ) , recurentul a transferat dreptul său de proprietate asupra părţilor sociale deţinute la SC ——— SRL şi SC OPTIMAR SRL , prin urmare de la data acestui transfer ( 05.07.2008 ) , nu va mai beneficia de dividente aferent părţilor sociale .
În consecinţă , tribunalul consideră că în cauză s-a făcut dovada doar în privinţa veniturilor obţinute de recurent de la IBCVT că au caracterul de continuitate şi stabilitate care să permită stabilirea cuantumului obligaţiei legale de întreţinere .
Tribunalul consideră ca nefondată critica formulată de recurent privitoare la faptul că nu s-a indicat modalitatea de calcul a obligaţiei de întreţinere , în contextul în care prima instanţă a făcut referire la prevederile art. 94 alin. 1 Codul familiei , prevederi care determină plafonul maxim până la care poate fi acordată întreţinerea.
În fine , în ceea ce priveşte faptul că prima instanţă nu a dat eficienţă prevederilor art. 275 Cod de procedură civilă , tribunalul observă în primul rand că prin întâmpinarea depusă de pârâtul recurent la dosarul primei instanţe , acesta a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii pentru majorarea pensiei de întreţinere, condiţionat de constatarea creşterii veniturilor pe care acesta le obţine ; în al doilea rând , tribunalul arată că , având în vedere natura obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere , jurisprudenţa s-a pronunţat constant în sensul că în aceste cauze pârâtul este de drept în întârziere , în situaţiile în care s-au modificat condiţiile care au stat la baza stabilirii obligaţiei legale de întreţinere , prin urmare , acordul exprimat în faţa instanţei în sensul admiterii cererii , nu este în măsură să atragă aplicarea prevederilor art. 275 Cod de procedură civilă şi implicit exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată .
Pentru considerentele mai sus expuse , tribunalul apreciază că nu sunt fondate criticile aduse hotărârii primei instanţe prin prisma prevederilor art. 304 pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă , însă sunt fondate criticile referitoare la stabilirea greşită a bazei de calcul a obligaţiei de întreţinere , prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , şi în consecinţă , în temeiul art. 312 alin.1 ,2 şi 3 Cod de procedură civilă , va admite recursul formulat de pârâtul C.M.N. şi va dispune modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii cuantumului obligaţiei legale de întreţinere majorată , în sarcina pârâtului la suma de 297,3 lei pentru fiecare dintre minori , fiind menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate .
Deşi recurentul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată , nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în faţa instanţei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite recursul formulat de pârâtul C.M.N. cu domiciliul în Tg.Mureş, str. Ciucaş, nr.4, ap.10, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.5416 din 01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosar nr.5481/320/2009 şi în consecinţă:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Stabileşte cuantumul obligaţiei de întreţinere majorate în sarcina pârâtului la suma de 292,3 lei pentru fiecare dintre cei doi minori.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2010.
