Lichidatorul a întocmit raport şi plan de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor constituite garanţii în favoarea creditorului BCDR SA, propunând plata creanţei creditorului garantat, a creditorului cu creanţă izvorâtă dintr-un raport de muncă şi plata parţială a creditorilor bugetari, în mod proporţional.
Prin încheierea 602/18 nov.2003 a Tribunalului Dolj s-a aprobat şi s-a dispus distribuirea fondurilor conform planului.
Împotriva încheierii a declarat recurs creditorul bugetar AFP, susţinând că distribuire este nelegală întrucât, conform art. 143 alin.6 Cod procedură fiscală, prin sechestrul aplicat asupra imobilelor, a dobândit un drept de ipotecă ce-i conferă aceleaşi drepturi în raport cu ceilalţi creditori ipotecari, potrivit dreptului comun.
S-a invocat nelegalitatea distribuirii sumelor obţinute din vânzarea bunurilor ipotecate, acestea trebuind să se împartă proporţional între bancă şi recurentul creditor.
Lichidatorul a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului pe motiv că recurentul creditor nu a formulat obiecţiuni în temeiul art.107 din lege, iar pe fond a arătat că nu s-a făcut dovada aplicării sechestrului şi oricum acesta nu-i conferă acelaşi rang de prioritate cu creditorul garantat printr-o ipotecă, înregistrată anterior.
Prin decizia nr.244 din 15 aprilie 2004, s-a respins recursul, constatându-se nefondată excepţia inadmisibilităţii recursului, deoarece obiecţiunile la planul de distribuire constituie un mijloc de apărare şi nu o cale de atac în sens procesual pentru a se susţine că omissio medio, creditorul nu mai are deschisă calea recursului.
Pe fond, Curtea a constata că distribuirea fondurilor a avut loc la 5 decembrie 2003, când codul de procedură fiscală nu era în vigoare, dispoziţiile acestuia aplicându-se începând cu 1 ianuarie 2004, încât recurentul creditor nu este îndreptăţit să invoce dispoziţiile acestei legi care nu retroactivează, ci dispoziţiile OG nr. 61/2002 – la data judecăţii abrogate – care sunt similare.
Pentru a se invoca un drept de ipotecă asupra imobilului, recurentul creditor trebuia să facă, în primul rând, dovada aplicării sechestrului şi apoi a înregistrării acesteia, pentru opozabilitate.
