Culpa instituţiei publice pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti. Dovada culpei. Prejudiciul moral rezultat din însăşi comiterea faptei ilicite. Cuantificarea acestuia. Criterii judiciare
C. civ., art. 998-999
1. Instituţia publică se face vinovată de suferinţa morală adusă reclamantei şi disconfortul creat prin refuzul de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti şi de drumurile făcute în mod repetat la sediul acesteia, în vederea respectării drepturilor ce i se cuvin şi încălcate în mod voit şi repetat de pârâtă.
Prin plata diferenţelor de corespunzătoare recalculării pe baza adeverinţei, s-a acoperit prejudiciul material încercat de reclamantă, însă nu şi prejudiciul moral suferit.
2. Fapta ilicită îmbracă forma inacţiunii, Casa de Pensii încălcând grav dispoziţiile legale, care o obligau să acţioneze într-un anumit mod prevăzut de lege, şi anume să execute o hotărâre judecătorească imediat după pronunţarea acesteia. Prin această atitudine a fost încălcat dreptul pensionarului de a beneficia de un cuantum mărit al pensiei.
Prejudiciul moral suferit rezultă cu prisosinţă din faptul că pensionarul era în aşteptarea unei decizii de recalculare a pensiei, prin care să i se majoreze punctajul mediu anual şi, implicit, cuantumul pensiei. în locul deciziei aşteptate, a primit o decizie de stabilire a unui debit în cuantum de 1.799 lei, astfel că tensiunile psihice la care a fost supus de către Casa de Pensii au condus la apariţia acestui prejudiciu moral.
Prejudiciul moral nu este susceptibil de evaluare bănească, întrucât nu se poate stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani. De aceea, judecătorul este suveran în aprecierea întinderii prejudiciului
Legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral cauzat şi fapta ilicită săvârşită rezultă ex re.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
decizia nr. 2175/2009, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta E.N. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B. pentru contestarea deciziei de pensionare nr. 172566/2000 şi plata daunelor morale de 300 de lei. Ulterior, reclamanta şi-a restrâns cererea de chemare în judecată, solicitând numai plata daunelor morale.
Prin sentinţa civilă nr. 5977/30.09.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea restrânsă formulată de reclamanta E.N, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. şi a obligat pârâta către reclamantă la plata despăgubirilor morale, în sumă de 300 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin decizia nr. 172566/30.11.2005, emisă de către pârâtă, reclamantei E.N. i-a fost recalculat dreptul de conform O.U.G. nr. 4/2005, stabilindu-se o pensie lunară de 639 lei, fară a-i valorifica şi adeverinţa nr. 2190/27.04.2007, eliberată de I.S.P.H. SA, prin care sunt menţionate veniturile brute ale contestatoarei şi menţiunea că au fost virate sumele la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru valorificarea acesteia, contestatoarea s-a judecat cu pârâta şi prin sentinţa civilă nr. 642/29.11.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus obligarea pârâtei la valorificarea acestei adeverinţe. Pârâta a ignorat această hotărâre şi nu a luat în considerare această adeverinţă.
Abia după introducerea celei de-a doua cereri de chemare în judecată, care face obiectul dosarului de faţă, pârâta a emis o nouă decizie de recalculare a pensiei, la data de 12.09.2008, prin care a luat în considerare şi această adeverinţă.
Cu privire la daunele morale solicitate de către contestatoare în sumă de 300 lei, instanţa de fond a considerat că acestea sunt întemeiate, deoarece pârâta se face vinovată de suferinţa morală adusă reclamantei şi disconfortul creat prin refuzul de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti şi de drumurile făcute în mod repetat la sediul pârâtei, în vederea respectării drepturilor ce i se cuvin şi încălcate în mod voit şi repetat de pârâtă.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recu-renta-pârâtă C.P.M.B., întemeiat, în drept, pe prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9, art. 3041, art. 312 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 642/29.01.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, intimata-reclamantă a obţinut obligarea recu-rentei-pârâte la recalcularea pensiei, prin valorificarea veniturilor realizate în acord global, atestate de adeverinţa nr. 2190/27.04.2007, emisă de SC I.S.P.H. SA. Sentinţa este executorie, conform art. 278 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că recurenta-pârâtă era obligată să procedeze la executarea dispoziţiilor la care a fost obligată, imediat după pronunţarea sentinţei. Recurenta-pârâtă nu numai că nu a executat hotărârea judecătorească menţionată, ci, la data de 03.04.2008, a emis o decizie prin care a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.799
lei, provenit din revizuirea deciziei de evaluare. în acest context, trebuie menţionat că decizia de revizuire a deciziei de evaluare a pensiei în baza
H.G. nr. 1550/2004 nu a avut în vedere şi adeverinţa emisă de SC ISPH SA. Sentinţa a fost executată abia la data de 12.09.2008, după introducerea celei de-a doua cereri de chemare în judecată, când recurenta-pârâtă a emis decizia de la dosarul de fond.
Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a apreciat că în speţă sunt întrunite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei-recurente.
Astfel, deşi susţine că intimata-reclamantă nu a suferit niciun prejudiciu, întrucât, odată cu recalcularea pensiei pe baza adeverinţei, acest prejudiciu ar fi fost compensat retroactiv, Curtea nu a reţinut această apărare. Recurenta-pârâtă confundă prejudiciul material cu prejudiciul moral. Este adevărat că, prin plata diferenţelor de pensie corespunzătoare recalculării pe baza adeverinţei, s-a acoperit prejudiciul material suferit de intimata-reclamantă, dar în speţă aceasta a solicitat repararea prejudiciului moral suferit.
Cele patru elemente ale răspunderii civile delictuale sunt: existenţa unei fapte ilicite, săvârşită cu vinovăţie, producerea unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate dintre săvârşirea faptei ilicite şi producerea prejudiciului.
Fapta ilicită a fost definită ca fiind orice încălcare a normelor dreptului obiectiv, prin care se aduce atingere unui drept subiectiv al unei persoane. în speţă, fapta ilicită îmbracă forma inacţiunii, recurenta-pârâ-tă încălcând grav dispoziţiile legale, care o obligau să acţioneze într-un anumit mod prevăzut de lege, şi anume o obligau să execute o hotărâre judecătorească imediat după pronunţarea acesteia. Prin această atitudine a fost încălcat dreptul intimatei-reclamante de a beneficia de un cuantum mărit al pensiei.
în ceea ce priveşte condiţia referitoare la vinovăţie, Curtea a reţinut că aceasta este îndeplinită şi că vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe. Oricum, răspunderea civilă delictuală se angajează şi pentru cea mai uşoară culpă, adică şi pentru neglijenţă.
C.P.M.B. este o structură subordonată a C.N.P.A.S., instituţie a statului cu atribuţii în domeniul stabilirii drepturilor de asigurări sociale,
astfel că era obligată să execute hotărârea judecătorească executorie. In acest context, trebuie amintită Hotărârea C.E.D.O. în cauza Sandor împotriva României, care statuează obligaţia statului, prin instituţiile sale, de a proceda de îndată la executarea titlurilor executorii îndreptate împotriva sa.
Prejudiciul moral suferit rezultă cu prisosinţă din situaţia de fapt expusă, şi anume din faptul că intimata-reclamantă era în aşteptarea unei decizii de recalculare a pensiei, prin care să i se majoreze punctajul
mediu anual şi, implicit, cuantumul pensiei. în locul deciziei aşteptate, a primit decizia din 03.04.2008 de stabilire a unui debit în cuantum de 1.799 lei, fară ca adeverinţa cu sporul de acord global să fie luată în considerare. Tensiunile psihice la care a fost supusă în acest fel dc către casa de pensii au condus la apariţia acestui prejudiciu moral.
Legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral cauzat intimatei-reclamante şi fapta ilicită săvârşită de recurenta-pârâtă rezultă ex re.
în consecinţă, reţinând ca sunt îndeplinite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în mod corect prima instanţă a obligat casa de pensii la repararea prejudiciului.
In ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate, trebuie menţionat faptul că prejudiciul moral nu este susceptibil de evaluare bănească, întrucât nu se poate stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani. De aceea, judecătorul este
suveran în aprecierea întinderii prejudiciului. In speţă, reclamanta a solicitat o sumă de 300 lei cu acest titlu, iar Curtea a considerat că o astfel de sumă este adecvată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de intimata-reclamantă, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat.
