Legea nu prevede expres faptul că remunerarea trebuie să fie stabilită sub forma unei sume lunare fixe, iar în lipsa unei hotărâri de guvern prin care să fie aprobate criterii în conformitate cu care să se stabilească remuneraţia , judecătorul-sindic poate lua în considerare acordarea unui onorariu de succes, sub forma unei cote procentuale din valoarea obţinută din vânzarea activelor debitoarei.
La stabilirea acestei cote procentuale pot fi avute în vedere o serie de criterii cum ar fi complexitatea şi dificultatea dosarului, mărimea averii supusă lichidării, etc. dar şi faptul că, prin aceasta, lichidatorul judiciar devine cointeresat în valorificarea mai rapidă şi la un preţ mai mare a averii debitorului pentru satisfacerea intereselor acestuia şi al creditorilor.
Lichidatorul judiciar SC R. SRL Craiova, desemnat în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC G. I.SA Craiova, a solicitat să i se aprobe un onorariu fix de 10.000.000 lei lunar, de la data numirii până la închiderea procedurii, cu plata periodică şi un onorariu de succes de 7% din încasările intrate în contul de faliment din administrarea şi vânzarea bunurilor din averea debitoarei, plătibil odată cu fiecare distribuţie parţială de sume către creditori, iar odată cu stabilirea onorariului să se aprobe şi plata acestuia pe perioada mai 2002 – mai 2004, respectiv 24 luni.
Judecătorul-sindic a admis cererea stabilind un onorariu în cuantum de 10.000.000 lei lunar începând cu data numirii şi un onorariu de succes de 7% din încasările realizate din vânzarea bunurilor din averea debitoarei şi a dispus plata onorariului pe perioada mai 2002 – mai 2004 din contul debitoarei.
Împotriva încheierii sus-menţionate a declarat recurs creditoarea AFP criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea nu va reţine criticile recurentei referitoare la faptul că cererea lichidatorului judiciar prin care a solicitat stabilirea onorariului nu a fost probată, căci se constată că s-au depus rapoarte care prezintă amănunţit activitatea desfăşurată cât şi rezultatele obţinute.
Totodată, nu se va reţine nici critica referitoare la faptul că acordarea unui procent din preţul vânzărilor ar însemna o imputaţie asupra TVA, în condiţiile în care din raportul de cheltuieli nr. 494/17.05.2004 s-a evidenţiat distinct TVA-ul ca datorie născută în cursul procedurii.
Critica recurentei referitoare la faptul că lichidatorul nu face decât să-şi îndeplinească o obligaţie legală, pentru care i se cuvine numai o retribuţie fixă asimilată salariului, nu este întemeiată, căci se apreciază că Legea 64/1995 nu stabileşte în mod expres faptul că retribuţia lichidatorului trebuie înţeleasă că este unică, reprezentată de o sumă lunară fixă.
În plus, în practică, s-a statuat faptul că onorariul de succes reprezentând o cotă procentuală din vânzări se impune a fi luat în considerare având în vedere criterii precum complexitatea şi dificultatea dosarului, mărimea averii supusă lichidării, etc.
Curtea apreciază că este însă nelegală măsura dispusă de judecătorul-sindic prin care a stabilit lichidatorului judiciar, cumulat, atât onorariu fix cât şi onorariu de succes în cotă procentuală, deoarece Legea 64/1995 nu prevede două forme de plată a lichidatorului, în mod cumulat.
În acest sens, instanţa a optat pentru o singură formă de plată, dar în următoarea modalitate : un onorariu fix de 10.000.000 lei lunar de la data numirii lichidatorului judiciar până la data introducerii prezentei cereri (17 mai 2004) urmând ca de la această dată să i se acorde un onorariu de succes de 7% din încasările realizate în contul de faliment, din vânzarea bunurilor din averea debitoarei, plătibil odată cu fiecare distribuţie parţială de sume către creditori.
Curtea apreciază că se impune acordarea unui onorariu de succes în cotă procentuală de 7% din încasările obţinute din vânzarea bunurilor deoarece acest onorariu poate determina lichidatorul judiciar să vândă cât mai repede bunurile şi la un preţ ridicat, iar în acest fel se satisfac atât interesele creditorilor, cât şi ale debitorului.
Ca atare, având în vedere argumentele sus-menţionate, Curtea va admite recursul şi va modifica Încheierea nr. 234 din 21 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 101/F/18/1999 în sensul că va stabili onorariul fix de 10.000.000 lei/lună de la data numirii şi până la 17 mai 2004, dispunând plata acestuia din contul debitorului şi un onorariu de succes de 7% din încasări de la 17 mai 2004.
