Chiar dacă din dovezile administrate în cauză rezultă săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute în cuprinsul actelor administrative contestate, sancţiunea prevăzută de lege poate şi trebuie individualizată în concret, în raport de toate circumstanţele reale şi personale, judecătorul fiind abilitat să verifice aplicarea dispoziţiilor de lege lata în spiritul, iar nu în litera acestora. Astfel, în lipsa unor abateri disciplinare anterioare, a remarcării reclamantului şi a obţinerii de către acesta de rezultate meritorii în activitate, sancţiunea retrogradării sale este mai apropiată situaţiei de fapt relevate de materialul probator administrat în cauză decât sancţiunea destituirii care-l lipseşte pe reclamantul aflat la început de carieră de orice şansă de redresare în planul profesiei alese.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 6520 din 12 decembrie 2013
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 958/121/2012 din 6.02.2012, reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâtul IPJ G., a solicitat în principal anularea dispoziţiei şefului IPJ G. prin care a fost sancţionat cu destituirea din poliţie şi a dispoziţiei şefului IPJ G. prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea şi a fost obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa; aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai puţin grave.
Prin sentinţa civilă nr. 1540/13 mai 2013, pronunţată în cauză, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată acţiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt şi în drept, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcţia de agent II de poliţie la compartimentul Siguranţă publică şi patrulare din cadrul Secţiei […] de Poliţie G. El a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie pentru că la data de 5.11.2011, în timpul executării serviciului, a părăsit de două ori itinerarul de patrulare deplasându-se cu autoturismul de serviciu la blocul unde locuia fosta sa concubină (T.M.) cu care s-a certat. De asemenea, l-a ameninţat (nejustificat) cu pistolul din dotare pe numitul C.V., în prezenţa elevului practicant S.A. Apoi, reclamantul s-a întors la Secţia […] de Poliţie G., i-a spus unui coleg că nu se simte bine şi a plecat acasă fără aprobarea şefului ierarhic. Împotriva reclamantului s-au făcut cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria G. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi purtare abuzivă, iar la data de 16.06.2012 s-a dat soluţia de NUP. Împotriva acestei soluţii a făcut plângere IPJ G. Prin ordonanţa nr. 1935/II/2/2012 din 28.09.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a admis plângerea, s-a infirmat rezoluţia din 16.06.2012 şi s-a restituit dosarul la procuror pentru completarea cercetărilor. S-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea a trei abateri disciplinare, şi anume: a) comportare necorespunzătoare în serviciu sau în societate care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei; b) neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; c) încălcarea referitoare la îndatoriri stabilite prin lege. Tribunalul reţine că reclamantul se face vinovat de toate cele trei abateri disciplinare ce au fost reţinute în sarcina sa. Acestea sunt dovedite cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu rapoartele întocmite de M.A şi respectiv de elevul S.A. Tribunalul reţine că faptele săvârşite de reclamant de a-şi rezolva problemele personale pe care le avea cu fosta concubină în timpul serviciului, prin părăsirea zonei de patrulare de două ori, folosind maşina de serviciu şi scoţând pistolul din toc, chiar dacă nu a folosit efectiv pistolul, urmată de părăsirea serviciului fără acordul şefilor ierarhici, constituie abateri disciplinare grave, fiind prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. a), art. 57 alin. (1) lit. b) teza I şi art. 57 alin. (1) lit. k) teza I din Legea nr. 360/2002, iar sancţiunea destituirii din poliţie este proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, sub aspectul lipsei de proporţionalitate între sancţiunea aplicată şi gravitatea faptei săvârşite, solicitând reevaluarea acestei sancţiuni şi acordarea uneia mai blânde.
Intimata-pârâtă, IPJ G., a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, susţinând că, în ciuda afirmaţiilor recurentului, faptele acestuia constituie abateri disciplinare de o gravitate deosebită în raport de care sancţiunea aplicată este una corespunzătoare, materialul probator administrat fiind concludent în acest sens.
Curtea de Apel Galaţi, învestită cu recursul în discuţie, l-a calificat drept fondat şi l-a admis, cu consecinţa reformării sentinţei recurate în sensul celor solicitate de reclamantul-recurent, cu următoarea argumentaţie:
Chiar dacă din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă săvârşirea celor trei abateri disciplinare care au stat la baza sancţionării reclamantului cu destituirea (declaraţiile martorilor neputând fi înlăturate de vreme ce acestea nu au fost anulate în procedura prevăzută de lege), sancţiunea aplicată reclamantului este, în opinia Curţii, una disproporţionată în raport cu faptele săvârşite. Chiar dacă, pe fondul unei stări puternice de surescitare, reclamantul ar fi scos din toc arma, acesta nu a folosit-o şi nu a ameninţat direct pe cineva cu aceasta. Reclamantul a recunoscut că fost sub imperiul unei tulburări puternice, iar din declaraţiile colegilor săi rezultă că acesta a avut anumite reacţii necontrolate, gesticulând cu nervozitate, părăsind serviciul vădit tulburat etc. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că astfel de ieşiri necontrolate ale reclamantului au fost în premieră în activitatea sa profesională, acesta primind o evaluare psihologică favorabilă şi calificative superioare în decursul întregii sale activităţi de poliţist, fiind chiar recompensat trei ani la rând pentru rezultate meritorii. În plus, acesta a manifestat interes şi pe linia perfecţionării pregătirii sale profesionale, absolvind cu rezultate bune cursurile unei facultăţi de drept. Înainte de a fi poliţist, reclamantul este o fiinţă umană, iar reacţiile imprevizibile pe fondul emoţiilor puternice nu sunt străine nimănui. A aplica reclamantului sancţiunea cea mai gravă aduce în opina Curţii mai multe prejudicii decât beneficii. Sancţionând astfel abaterile reclamantului, statul pierde un funcţionar la pregătirea căruia s-au făcut investiţii consistente. Societatea va pierde o persoană aşezată care este la vârsta întemeierii unei familii şi care se poate implica în apărarea valorilor sociale. Reclamantul, sancţionat drastic, pierde şansa de a presta activitatea pentru care s-a pregătit, fiind nevoit să apeleze la o reconversie profesională. Având în vedere faptul că acesta este la o vârstă tânără, că urmează a-şi întemeia o familie, având nevoie mai mult ca oricând de o independenţă personală şi financiară, Curtea apreciază că, în lipsa altor abateri anterioare, este echitabil a acorda reclamantului o şansă, destituirea fiind o măsură extremă care, în cazul reclamantului ar fi fost pe deplin justificată dacă acesta folosea efectiv arma din dotare. În acest context, Curtea apreciază că nu este relevant faptul că dânsul a fost însoţit de un elev practicant şi că acesta din urmă nu a primit din partea reclamantului un exemplu pozitiv. Dimpotrivă, Curtea apreciază că respectivul elev a avut posibilitatea să cunoască efectiv riscul abaterii de la conduita profesională şi să realizeze efectul de prevenţie generală a cercetării la care a fost supus reclamantul urmare săvârşirii abaterilor disciplinare, însuşindu-şi, astfel, mai bine rigorile profesiei îmbrăţişate. Chiar dacă faptele se circumscriu dispoziţiilor legale reţinute de pârâtă şi confirmate de către instanţa de fond, în ceea ce priveşte sancţiunea legală aplicabilă, dat fiind impactul acesteia, Curtea apreciază că spiritul legii trebuie să prevaleze, iar nu litera acesteia. În raport de cele mai sus precizate, este echitabil a aplica reclamantului o sancţiune mai blândă, iar această posibilitatea a instanţei a fost deja recunoscută de instanţa noastră supremă (a se vedea Decizia I.C.C.J. nr. 11/2013, R.I.L.).
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C.proc.civ., se impune admiterea recursului şi reformarea sentinţei recurate în sensul anulării în parte a dispoziţiei nr. 115/2011, emisă de şeful IPJ G., şi în tot a dispoziţiei nr. 25/2012, emisă de şeful IPJ G., înlocuind sancţiunea destituirii aplicată prin dispoziţia nr. 115/2011 cu sancţiunea trecerii în funcţia inferioară de agent IV. Totodată, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică sus-menţionată şi obligarea pârâtei IPJ G. la plata drepturilor salariale cuvenite funcţiei publice în care a fost reintegrat începând cu data de 19.01.2012 şi până la reintegrarea sa efectivă.
(Judecător Gina Ignat)
