În motivarea cererii formulate, petentul-condamnat a arătat că familia sa se află într-o situaţie dificilă. Astfel, a susţinut petentul că are doi copii minori, cu vârste de 3 şi de 11 ani, care locuiesc împreună cu concubina sa într-o casă care nu este terminată, singurele venituri obţinute fiind ajutorul social şi alocaţiile copiilor.
În cursul judecăţii s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, la dosar fiind depus referatul de anchetă socială nr.1547/04.05.2011 întocmit de Consiliul Local Municipal … – Direcţia de asistenţă socială.
De asemenea, petentul, a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul M.M. se află în executarea pedepsei rezultante de 9 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1084/2008 a Judecătoriei Galaţi.
În motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, petentul a invocat faptul că familia sa se află într-o situaţie dificilă, deoarece are doi copii minori, cu vârste de 3 şi de 11 ani, care locuiesc împreună cu concubina sa într-o casă care nu este terminată, singurele venituri obţinute fiind ajutorul social şi alocaţiile copiilor.
Potrivit dispoziţiilor art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală întreruperea executării pedepsei închisorii se poate dispune când „din cauza unor împrejurări speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care acesta lucrează”.
Rezultă din textul menţionat că legiuitorul a pus la dispoziţia condamnatului o procedură excepţională, de strictă interpretare şi aplicare. O asemenea cerere se poate admite doar în cazul interveniri situaţii de excepţie generatoare de consecinţe grave. De asemenea, situaţia specială are un caracter de urgent, fiind necesară prezenţa imediată a celui condamnat în familie sau la unitatea unde lucra pentru a întâmpina producerea unor consecinţe grave. Pentru admiterea cererii mai este necesar ca pe parcursul unei singure perioade de trei luni, prezenţa condamnatului în familie sau unitate să înlăture sau să preîntâmpine definitiv producerea acestor consecinţe, să le remedieze sau să le înlăture efectiv.
În speţă, instanţa a apreciat că cererea condamnatului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, întrucât din probele administrate rezultă că lăsarea în libertate a petentului pentru o perioadă de numai trei luni nu ar putea să schimbe în mod semnificativ şi definitiv situaţia în care se află familia sa.
Astfel, din referatul de anchetă socială nr.1547/04.05.2011 întocmit de Consiliul Local Municipal… – Direcţia de asistenţă socială, instanţa a reţinut că cei doi copii ai petentului, în vârstă de 3 ani şi de 11 ani locuiesc împreună cu concubina petentului într-o formată din două camere şi dependinţe, ce necesită lucrări de finisare, imobilul fiind proprietatea părinţilor concubinei petentului. Concubina petentului primeşte ajutor social în sumă de 120 lei lunar.
Instanţa reţine că, într-adevăr, concubina şi copiii petentului se află într-o situaţie materială extrem de dificilă, însă această situaţie a fost şi va fi una de durată, astfel încât petentul, fiind lăsat în libertate pentru o perioadă de maxim trei luni, nu ar putea schimba efectiv şi cu caracter permanent condiţiile în care trăiesc concubina şi copii săi. Chiar dacă s-ar admite cererea formulată de petent, acesta nu ar putea îmbunătăţi semnificativ situaţia în care se află familia sa, neavând un loc de muncă şi nici alte posibilităţi de a obţine venituri, iar în momentul în care va fi reîncarcerat, familia sa se va afla din nou în aceeaşi situaţie.
În aceste condiţii, schimbarea situaţiei familiei petentului se poate realiza prin luarea unor măsuri de asistenţă socială şi nu prin lăsarea petentului în libertate o singură dată şi timp de maxim trei luni, perioada maximă prevăzută de art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Faţă de aceste considerente, instanţa, în temeiul art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul M.M..
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de către petentul condamnat.
