Art. 86 ind. 4 Cod penal anterior
Art. 96 alin. 2 noul Cod penal
Art.583 noul Cod de procedură penală
Condamnatul a demonstrat că nu a avut posibilităţi concrete de achita vreo sumă de bani părţii vătămate şi mai mult decât atât, în cursul contestaţiei a dat dovadă de bună credinţă, plătind suma de 1.500 lei conform înscrisurilor depuse la dosar.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege care să antreneze revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr. 117/C/CJ/12 iunie 2014)
Prin sentinţa penală nr.709 din 1 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere formulată de petent
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 05.02.2014, a fost înregistrată, sub nr. 486/109/2014, cererea petentului prin care solicita instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aplicată condamnatului.
În fapt, petentul a arătat că intimatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 986/20.10.2012 pronunţată de Tribunalul Argeş, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termen de încercare de 7 ani. Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. 39/04.04.2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut, că intimatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 986/20.10.2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termen de încercare de 7 ani, sentinţă care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 39/04.04.2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Din actele de la dosar, dar şi din recunoaşterile intimatului, a rezultat că acesta nu a achitat până în prezent nici o sumă de bani din cuantumul de 10.000 de lei la care a fost obligat. De asemenea, a mai rezultat că nu realizează nici un venit, deoarece condamnarea suferită l-a împiedicat să îşi găsească un loc de muncă.
Faţă de aceste precizări ale intimatului, instanţa de fond a apreciat, că acesta nu a dat dovadă de rea credinţă în îndeplinirea obligaţiilor statuate în sarcina sa. În plus, s-a constatat că prezenta sesizare a petentului este şi prematură, întrucât s-a situat la mai puţin de un an de la emiterea titlului executoriu, iar punctul terminus până la care condamnatul este lăsat să acopere prejudiciul este de 3 luni înaintea expirării termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. 5 cod penal. Pe de altă parte, petentul are suficient timp în cursul termenului de încercare, care este destul de lung, să urmărească bunurile şi veniturile intimatului în vederea acoperirii creanţei sale.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 583 alin. 2 cod procedură penală, rap. la art. 96 cod penal şi art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, instanţa de fond a respins cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere formulată de petent.
Curtea a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 86 ind. 4 Cod penal anterior, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere intervine între altele, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii.
Textul a fost preluat şi de noul Cod penal cu unele amendamente în art. 96 alin. 2 care stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei afară de cazul în care aceasta dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Se observă că ambele texte stabilesc un moment limită care ar putea să determine revocarea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile, acesta fiind expirarea termenului de supraveghere care s-ar împlini la 04.04.2019, în cazul de faţă.
În afară de aceasta, în faţa primei instanţe, condamnatul a demonstrat că nu a avut posibilităţi concrete de achita vreo sumă de bani părţii vătămate şi mai mult decât atât, în cursul contestaţiei a dat dovadă de bună credinţă, plătind suma de 1.500 lei conform înscrisurilor depuse la dosar.
Pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege care să antreneze revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului, în mod corect instanţa de fond a hotărât să respingă cererea petentului, şi în consecinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 597 Cod procedură penală, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 117/C/CJ/12 iunie 2014, a respins contestaţia părţii civile, apreciindu-o nefondată.
