Tribunalul Olt, prin Sentinţa nr. 594 din 21 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3481/2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de creditoarea AVAS Bucureşti, împotriva pârâtului D.T., în calitate de administrator al societăţii debitoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că societatea debitoare, de la 26 februarie 1997 şi până la 10 noiembrie 1999, s-a aflat în reorganizare judiciară în baza unui plan, aprobat în condiţiile legii, şi cu un administrator desemnat, situaţie în care nu se pot reţine în sarcina administratorului T. D. nici una din faptele prevăzute de articolul 124 din Legea 65/1995 R. Mai mult, faptele indicate în cererea introductivă sunt ulterioare declanşării procedurii prevăzute de Legea 64/1995,R. şi art. 124 din lege face trimitere la faptele care au dus societatea la încetare de plăţi, şi deci, anterioare declanşării acestei proceduri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AVAS Bucureşti
Analizând recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat .
Faptele la care se referă creditoarea, prin cererea de antrenare a răspunderii administratorului social al debitoarei, aşa cum recunoaşte şi prin recurs, sunt ulterioare declanşării procedurii, încât dispoziţiile art. 124 lit.b din Legea 64/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu-şi găsesc aplicarea, aşa cum corect a stabilit şi instanţa de fond, prin sentinţa criticată.
Prin textul de lege mai sus menţionat, legiuitorul a înţeles să antreneze răspunderea membrilor organelor de conducere a societăţii debitoare ajunsă în stare de , pentru faptele prevăzute la lit.a-g, anterioare deschiderii procedurii şi nu ulterior, încât susţinerile recurentei peste voinţa legiuitorului sunt nefondate.
Susţinerea recurentei, că administratorul social a dispus în interes personal continuarea activităţii debitoarei falite, nu este dovedită, iar susţinerea potrivit căreia planul de reorganizare a fost respins şi deci activitatea s-a derulat pe fondul lipsei unei baze legale, este neîntemeiată de vreme ce procedura Legii 64/1995 R. a fost deschisă faţă de debitoarea S.C. T. S.R.L. la 26 februarie 1997, moment în care a fost numit administrator judiciar şi activitatea acesteia s-a desfăşurat sub supraveghere.
În raport de cele expuse, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, în sensul art.304 pct.1- 9 Cod pr. civilă, încât recursul este nefondat.
