JUDECATORIA MOTRU
Sentinta – Nr. 657/2011
Sedinta publica de la 01 Martie 2011
Revendicare.Granituire. Servitutea de picatura a streasinii
Existenta unui contract de întretinere prin care se înstraineaza imobile învecinate catre 2 persoane nu este conditionata de emiterea ulterioara a unor titluri de proprietate în baza legii fondului funciar, cu atât mai mult cu cât contractul de întretinere este încheiat dupa anul 1990. În situatia în care se emit totusi titluri de proprietate din care rezulta alte suprafete decât cele mentionate în contractul de întretinere trebuie sa se aiba în vedere repere legate de vointa înstrainatorului. Se impune repararea acoperisului constructiei astfel încât apa ce se scurge sa nu afecteze constructia vecinului, obligatie rezultata tot din respectarea servitutii de picatura streasinii.
Prin cererea adresata Judecatoriei Motru la data de 15.12.2006 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1378/263/2006 reclamantii I. M. si I. A. au chemat în judecata pârâtii T. D. si T. D. solicitând instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor la desfiintarea baracii edificate pe terenul reclamantilor sau sa fie abilitati sa o faca acestia pe cheltuiala pârâtilor. Au solicitat de asemenea obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi întârziere, obligarea la plata prejudiciului cauzat si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii s-a aratat ca sunt proprietarii terenului pe care pârâtii în mod abuziv au construit o baraca lipita de casa lor si astfel le-au distrus partial acoperisul. Ca, au sesizat Inspectoratul în Constructii si Institutia Prefecturii iar în urma controalelor s-a dispus oprirea lucrarilor însa pârâtii nu s-au conformat. Ulterior s-au adresat si instantei de judecata iar pe calea cererii de ordonanta presedintiala s-a dispus stoparea lucrarilor reclamantilor. Cu toate acestea, pârâtii au continuat lucrarea motiv pentru care solicita demolarea baracii.
Pârâta T. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, precizând ca terenul pe care este construita baraca este proprietatea sa conform titlului de proprietate nr.204794 din 10.12.1994. A mai sustinut pârâta ca pe teren a fost construita o baraca ce a distrus partial acoperisul dar aceasta a fost demolata , fara ca acoperisul reclamantilor sa fie afectat. În ceea ce priveste constructia denumita anexa gospodareasca a precizat ca pentru aceasta are autorizatie de construire, anexa fiind edificata pe terenul sau.
Prin încheierea de sedinta din data de 20.02.2007 s-a dispus suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea dosarului nr.2855/95/2006 .
Ulterior repunerii pe rol a cauzei, reclamantii au formulat o precizare la actiune în sensul ca pe lânga obiectul initial al cererii înteleg sa solicite si revendicarea terenului ocupat abuziv de pârâti, granituirea proprietatilor si o servitute de picatura streasinii.
În dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale si efectuarea unei expertize de specialitate.
În contraproba, pârâta T. D. a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depunând totodata la dosarul cauzei un raport de expertiza extrajudiciara.
Instanta a încuviintat si administrat probele solicitate, ambele parti depunând la dosarul cauzei înscrisuri, iar declaratiile martorilor fiind consemnate în scris si atasate la dosarul cauzei.
În privinta expertizei, aceasta a fost întocmita de expert T. P.I. si regasindu-se la filele 165-180.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unei cercetari la fata locului, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de la fila 155 din dosar.
Prin concluziile scrise formulate, reclamantii au solicitat desfiintarea constructiei edificate de pârâti fara respectarea distantei prevazuta de lege, sustinând ca este amplasata pe terenul lor, nerespectând nici servitutea picaturii de streasina. În privind cererii în revendicare au aratat ca, solicita obligarea pârâtilor sa le lase terenul ocupat abuziv de 70 m, conform punctului 5 din expertiza, iar în subsidiar suprafata de 48,19 mp, sau cel putin suprafata detinuta în plus fata de titlul pârâtei, respectiv 22,19 mp. Se arata ca, reclamantii sunt de buna credinta, au respectat procedura prevazuta de legea fondului funciar si au obtinut legal titlul de proprietate si actele premergatoare, pârâta neavând nici o obiectie. Cu privire la granituire, solicita stabilirea liniei de hotar conform terenului lipsa de 70 mp, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiza, iar în subsidiar trasarea hotarului conform punctelor a,b,m,c.
Prin concluziile scrise formulate, pârâtii au solicitat respingerea actiunii reclamantilor, mentionând ca titlul de proprietate al pârâtei a fost eliberat în mod legal, iar prin sentinta civila nr.1720/2007 s-a dispus emiterea unui alt titlu pentru suprafata de 1298 mp, întrucât s-a constatat ca aceasta era suprafata detinuta în fapt de pârâta, însa din eroare o parte din teren era cuprins în titlu de proprietate a lui E. C..
Ca, în acel dosar a formulat cerere de interventie si I. M., cerere la care aceasta a renuntat. În privinta cererii de granituire s-a aratat ca, nu se poate trasa linia de hotar între terenurile partilor care sa respecte simultan ambele titluri de proprietate. S-a solicitat respingerea în totalitate a actiunii si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
În fapt, reclamantii au investit instanta cu solutionarea mai multor capete de cerere care vor fi analizate în mod distinct, respectiv :
– revendicarea terenului ocupat abuziv de pârâti;
-granituirea proprietatilor;
-obligarea pârâtilor la desfiintarea baracii edificate pe terenul reclamantilor sau sa fie abilitati sa o faca acestia pe cheltuiala pârâtilor;
-obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi întârziere;
-obligarea la plata prejudiciului cauzat;
-o servitute de picatura streasinii.
Astfel, cu privire la capatul de cerere privind revendicarea, instanta retine ca, prin contractul de întretinere autentificat sub nr. 7457 din 15.06.1994 S. M. a înstrainat fiicei sale si sotului acesteia T. D. si T. D. –pârâtii din prezenta cauza, un teren loc de casa care are o latime la drumul judetean de 15 m, pe lungimea de 85 m spre nord, pâna în ulita satului unde are o latime de 12,5 m , în suprafata de 1165 mp, împreuna cu o casa cu 4 camere, imobile situate în vatra satului L., comuna C..
Prin contractul de întretinere autentificat sub nr. 7456 din 15.06.1994 S.. M. a înstrainat fiicei sale si sotului acesteia I. M. si I. A. –reclamantii din prezenta cauza, un teren loc de casa care are o latime la drumul judetean de 15 m, pe lungimea de 85 m spre nord, pâna în ulita satului unde are o latime de 12,5 m , în suprafata de 1165 mp, împreuna cu o anexa gospodareasca cu 2 camere si un sopru, situate în vatra satului L., comuna C..
Ulterior, pe numele pârâtilor a fost eliberat titlul de proprietate nr. 204794 din 10.12.1994 pentru suprafata de 1160 mp, prin sentinta civila nr. 1720 din 19.06.2007 a Judecatoriei Motru , fila 44 din dosar, dispunându-se constatarea nulitatii absolute a acestui titlu si eliberarea unui alt titlu de proprietate pentru suprafata de 1298, retinându-se ca în urma masuratorilor efectuate s-a gasit în teren o suprafata de 1298 mp. Totodata, prin aceeasi sentinta s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1315463 din 19.09.1995 si s-a disjuns cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta I. M. M..
Conform deciziei civile nr. 2806 din 01.11.2007 a Tribunalului Gorj, intervenienta a renuntat la judecarea cererii de interventie, în cadrul dosarului nr. 2070/263/2007.
Astfel, la data de 09.01.2008 a fost emis titlu de proprietate nr. 1501896 pe numele T. D. pentru suprafata totala de 1298 mp, situata în intravilanul comunei C..
Reclamantei I. M. i-a fost emis titlu de proprietate nr. 1501829 din data de 19.06.2007 pentru suprafata totala de 1361 mp, situata în intravilanul comunei C.. Anterior eliberarii acestui titlu , reclamantei îi fusese emis titlu de proprietate nr. 204793 din 10.12.1994 pentru suprafata totala de 1160 mp, prin sentinta civila nr. 2109 din 01.11.2006 a Judecatoriei Motru, dispunându-se anularea acestuia si eliberarea unui alt titlu în care sa fie incluse toate suprafetele la care aceasta era îndreptatita.
Prin raportul de expertiza întocmit în cauza, expertul a identificat terenurile detinute în baza titlurilor de proprietate de catre fiecare parte, stabilind ca terenul detinut efectiv de T. D., în limita împrejmuirilor existente la data efectuarii expertizei, este de 1320 mp, iar reclamanta detine o suprafata de 1291 mp.
În urma identificarii terenurilor expertul a mai concluzionat ca, raportat la terenurile pe care ar trebui sa le detina partile, conform titlului de proprietate nr. 1501829/2007 si 1501896/2008, pârâta ocupa în afara titlului ei de proprietate suprafata totala de 22,19 mp, conform anexelor 5, 6 si 7 la raportul de expertiza.
Cât priveste concluziile expertului în privinta terenului ocupat de pârâti, instanta le va corobora însa cu celelalte probe administrate în cauza.
Astfel, instanta retine ca, prin contractele de întretinere, întocmite partilor, autorul acestora a înteles ca transfere dreptul sau de proprietate asupra terenului si constructiilor din satul Lupoaia, în cote egale fiecareia dintre parti, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi cu privire la suprafata reala detinuta de acesta anterior încheierii contractelor de întretinere.
Prin sentinta civila nr. 1720/2007 a Judecatoriei Motru s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru pârâta T. D., retinându-se ca aceasta detinea în fapt suprafata de 1298 mp, însa din eroare o suprafata de 138 mp fusese inclusa în titlu de proprietate al vecinului acesteia E. C.. Suprafata de 1298 mp a fost gasita în urma masuratorilor efectuate în scopul intabularii dreptului de proprietate în cartea funciara.
Fata de considerentele acestei sentinte, instanta va înlatura sustinerile reclamantilor, în sensul ca o parte din terenul pârâtei s-ar regasi în proprietatea numitului E. C..
În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1308/263/2006 si în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 1720/2007, a formulat o cerere de interventie în interes propriu si reclamanta I. M. M., cerere disjunsa si cu privire la care aceasta a renuntat ulterior.
Astfel, suprafata totala de teren ce a revenit pârâtei T. D. a fost stabilita în mod definitiv prin acea sentinta, care este opozabila si reclamantei.
Pe de alta parte, prin sentinta civila nr.109/2008 pronuntata în dosarul nr. 1402/263/2007,
a fost respinsa actiunea reclamantei I. M., prin care a solicitat anularea procesului verbal de punere, întocmit la data de 04.04.2007 în baza sentintei civile nr. 2109 din 01.11.2006, constatându-se ca aceasta din urma sentinta a fost respectata întocmai, din cuprinsul raportului de expertiza întocmit în cauza, rezultând ca între suprafetele de teren si vecinatatile înscrise în dispozitivul sentintei civile nr.2109/2006 si vecinatatile înscrise în procesul verbal de punere în posesie exista concordanta în totalitate.
Prin raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert T. I. s-a mentionat la punctul 14 ca, suprafata de 1298 mp care s-a reconstituit pârâtei prin titlu de proprietate nr. 1501896/2008, a fost determinata pe latura de vest a terenului acesteia , având ca limita gardul ce desparte proprietate pârâtei T. D.de cea a vecinului sau de la vest, E. C., deci întinderea spre vest a acestei suprafete de 1298 mp avea ca limita la vest acest gard existent la data efectuarii documentatiei cadastrale. Daca aliniamentului gardului despartitor existent la efectuarea expertizei dintre terenul pârâtei si cel al lui E. C.este acelasi cu aliniamentul gardului existent si la data efectuarii masuratorilor pentru întocmirea documentatiei cadastrale, atunci între titlul de proprietate emis reclamantei si cel emis pârâtei exista suprapunere pentru o suprafata totala de 26 mp, evidentiata în anexele 5 si 6 în raportul de expertiza. În urma ca martor a numitului E. C., acesta a declarat ca, gardul ce desparte proprietatea sa de cea a pârâtei T. D. este construit de peste 60 de ani, fiind pe acelasi amplasament.
Prin urmare, instanta apreciaza ca titlurile partilor se suprapun pe suprafata totala de 26 mp, astfel încât, în conditiile în care ambele parti au dobândit terenurile de la acelasi autor, se va proceda la compararea acestora, instanta apreciind ca titlul de proprietate al pârâtilor este mai bine caracterizat, având în vedere urmatoarele argumente:
Reclamantei I. M. i-a fost emis titlu de proprietate nr. 1501829 din data de 19.06.2007 pentru suprafata totala de 1361 mp, situata în intravilanul comunei C.. Anterior eliberarii acestui titlu, reclamantei îi fusese emis titlu de proprietate nr. 204793 din 10.12.1994 pentru suprafata totala de 1160 mp, prin sentinta civila nr. 2109 din 01.11.2006 a Judecatoriei Motru, dispunându-se anularea acestuia si eliberarea unui alt titlu în care sa fie incluse toate suprafetele la care aceasta era îndreptatita. Prin dispozitivul sentintei civile nr. 2109 din 01.11.2006 nu s-a mentionat însa o suprafata anume pentru care urmeaza a se emite titlul de proprietate reclamantei, dispunându-se doar eliberarea unui alt titlu în care sa fie incluse toate suprafetele la care aceasta era îndreptatita. Conform contractului de întretinere, suprafata totala la care ar fi fost îndreptatita reclamanta era de 1165 mp, însa cu toate acestea titlul de proprietate i-a fost emis oricum pentru o suprafata mai mare, respectiv 1361 mp.
În ce priveste pârâtii, acestora le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 204794 din 10.12.1994 pentru suprafata de 1160 mp, prin sentinta civila nr. 1720 din 19.06.2007 a Judecatoriei Motru, fila 44 din dosar, dispunându-se constatarea nulitatii absolute a acestui titlu si eliberarea unui alt titlu de proprietate pentru suprafata de 1298, retinându-se ca în urma masuratorilor efectuate s-a gasit în teren o suprafata de 1298 mp. Totodata, prin aceeasi sentinta s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1315463 din 19.09.1995 si s-a disjuns cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta I. M. M..
În urma masuratorilor efectuate de expert s-a concluzionat ca, reclamantii detin în fapt 1291 mp, iar pârâtii detin suprafata de 1320 mp, rezultând asadar ca, în privinta ambelor titluri suprafetele mentionate în acestea nu concorda cu suprafetele din teren.
Instanta are însa în vedere si depozitiile martorilor audiati în cauza, martorul B. I. declarând ca, tatal reclamantei si al pârâtei le-a încheiat acestora acte de întretinere prin care le-a împartit în mod egal terenul împreuna cu casele existente. Ca, pe hotarul dintre terenurile partilor exista o constructie care are un zid comun, iar de la strada pâna în constructie exista un gard amplasat pe linia zidului comun, gard care în spatele constructiei continua, însa nu pe aceeasi linie. Martorul B. E. a declarat ca, reclamanta si pârâta au împreuna o constructie despartita printr-un singur perete, între proprietatile partilor existând un gard care este amplasat pe aceeasi linie cu zidul despartitor pe distanta de la strada pâna în constructie, însa din constructie pâna în spatele gradinii gardul nu este amplasat pe linie dreapta.
Oricum, instanta apreciaza ca titlurile partilor sunt reprezentate de fapt de contractele de întretinere, prin acestea dobândind cele doua parti dreptul de proprietate asupra terenurilor cu privire la care se disputa litigiul. Atât timp cât autorul partilor a înteles sa înstraineze celor doua fiice ale sale si sotilor acestora, reclamantii si pârâtii din prezenta cauza, jumatate din proprietatea acestuia, limita dintre cele doua jumatati fiind marcata prin zidul comun despartitor este evident ca nici una dintre parti nu poate depasi aceasta limita. Instanta apreciaza totodata ca, în lipsa unor masuratori, autorul partilor a înteles sa mentioneze o suprafata în mod egal, respectiv câte 1165 m.p pentru fiecare dintre partile litigante, fiind asadar posibil ca în fapt una dintre parti sa detina mai mult decât cealalta parte, aspect care de altfel a si rezultat în urma expertizelor efectuate. În orice caz ambele parti detin mai mult teren decât cel care l-au primit prin actele de întretinere, definitoriu în cauza fiind faptul ca zidul comun al constructiilor acestora delimiteaza în realitate limita dintre proprietatile acestora.
În acelasi sens este deosebit de relevanta si sustinerea numitei S. E., mama reclamantei si a pârâtei, respectiv sotia autorului acestora, care, cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului a aratat ca atunci când le-a facut acte de întretinere partilor, S. M. a înteles sa îi lase reclamantei partea pe care era amplasat sopru transformat în prezent în camera de locuit, iar pârâtei sa-i lase pivnita, cele doua constructii fiind separate de un zid comun din bârne si lemn.
Prin urmare, este evident ca limita dintre proprietatile partilor litigante este marcata de zidul comun despartitor.
Orice apreciere în sens contrar ar avea drept consecinta demolarea acelui zid, aspect ce ar fi în neconcordanta cu însasi vointa autorului partilor, a carui intentie a fost de a împarti în mod egal partilor proprietatea sa, aspect ce rezulta si din declaratiile martorilor audiati în cauza.
Prin urmare, instanta apreciaza ca, suprafata de 26 mp care se suprapune apartine pârâtei T. D., astfel ca actiunea în revendicare formulata de reclamanti este nefondata.
Cât priveste capatul de cerere privind granituirea, instanta retine ca potrivit art.584 orice proprietar poate cere obligarea vecinului sau la granituirea proprietatii învecinate cu a sa, urmând ca cheltuielile sa fie suportate deopotriva de ambele parti. Rezulta deci ca granituirea este o operatie de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre doua proprietati învecinate ce poate avea loc atunci când nu exista linie de hotar prin conventia partilor sau prin hotarâre judecatoreasca.
În raport de întregul material probatoriu administrat în cauza instanta va admite capatul de cerere privind granituirea si va stabili ca linie de granituire între proprietatile partilor gardul existent ce desparte proprietatile acestora, având în vedere motivatia expusa mai sus. Astfel, instanta va stabili linia de hotar în raport de amplasamentul gardului existent, asa cum acesta este individualizat în schita anexa 1 la raportul de expertiza, respectiv aliniamentul determinat de punctele 16-26-30-32-33-37-58-57-56-55-54-53-50-46.
Aceasta convingere a instantei este fundamentata si pe argumentele expuse mai sus, în special faptul ca zidul comun este punctul de reper concludent pentru stabilirea liniei de hotar, acest zid fiind si pe aliniamentului gardului existent între constructie si gardul de la strada. În acelasi timp, instanta apreciaza ca granituirea se impune si pentru a se pune capat litigiilor dintre parti, care treneaza de mult timp, între acestea existând numeroase judecati, cu toate ca reclamanta si pârâta sunt surori, neexistând însa întelegerea necesara pentru rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, cel putin în memoria autorului lor.
Cu privire la capatul de cerere având ca obiect desfiintarea baracii edificata de pârâti,
instanta retine ca este vorba despre o anexa pentru care pârâtii au obtinut autorizatia de construire nr.14 din 11.08.2006.
Din coroborarea raportului de expertiza întocmit de expert T. I., în prezenta cauza, cu raportul de expertiza întocmit de expert G. M. în dosarul nr.1184/95/2008, rezulta ca, aceasta anexa a fost edificata pe terenul pentru care pârâta T. D. detine titlu de proprietate, fiind amplasata în parcela nr. 152/1 cuprinsa în titlu de proprietate nr. 1501896 din 09.01.2008 eliberat pârâtei T. D.. De asemenea, mai retine instanta ca, prin sentinta civila nr. 2478 din 03.12.2008 pronuntata de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1184/95/2008 s-a dispus respingerea actiunii formulata de reclamanta I. M. M., în contradictoriu cu pârâta T. D. privind anularea autorizatiei de constructie respective.
Prin urmare, în conditiile în care anexa este amplasata pe terenul pârâtei T. D. este evident ca nu este afectat dreptul de proprietate al reclamantei, de altfel, si în urma efectuarii cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca anexa respectiva este construita din zidul despartitor spre terenul pârâtei T. D. Totodata, cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, numita S. E., mama reclamantei si a pârâtei, respectiv sotia autorului acestora, a aratat ca atunci când le-a facut acte de întretinere partilor, S. M. a înteles sa îi lase reclamantei partea pe care era amplasat sopru transformat în prezent în camera de locuit, iar pârâtei sa-i lase pivnita, cele doua constructii fiind separate de un zid comun din bârne si lemn.
Anexa construita de pârâta nu afecteaza însa terenul reclamantei, fiind construita din zidul comun despartitor, zid care oricum separa constructiile pe care autorul S. M. le-a înstrainat partilor, astfel ca instanta apreciaza acest capat de cerere ca fiind nefondat.
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii, rezultate din obligarea pârâtilor la desfiintarea baracii, instanta îl va respinge, aceasta solutie fiind consecinta respingerii capatului de cerere privind demolarea baracii.
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata prejudiciului cauzat, instanta îl apreciaza de asemenea ca fiind nefondat, având în vedere ca, reclamantii nu au precizat în concret în ce ar constata un astfel de prejudiciu si nici nu au fost facute probe cu privire la acest capat de cerere.
Cu privire la capatul de cerere având ca obiect servitutea picaturii de streasina, instanta retine ca, potrivit art.615 cod civil orice proprietar are obligatia sa-si faca streasina casei sale în asa fel încât apele ce rezulta din precipitatii sa nu cada pe terenul vecinului sau. În privinta acestei servituti, aprecierea locului de scurgere a apelor se face tinând cont de linia de hotar aflata între cele doua proprietati. În situatia în care proprietarii vecini îsi instaleaza jgheaburi aruncatoare, prin care apele de ploaie se scurg pe terenurile lor, nu se mai poate pune problema dobândirii acestei servituti.
În cazul de fata, asa cum s-a mentionat mai sus, linia de hotar dintre constructiile partilor este delimitata de zidul comun al constructiilor acestora, anexa pârâtei fiind construita pe terenul proprietatea sa.
Desi, în mod normal apele rezultate din precipitatii ce se scurg de pe acoperisul anexei pârâtei ar trebui sa curga pe terenul acesteia, instanta a constatat cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului ca, acoperisul anexei nu este la acelasi nivel cu acoperisul constructiei reclamantilor, doua din tevile de sustinere a anexei sprijinindu-se pe casa reclamantilor. Acest fapt determina ca o parte din apele ce se scurg de pe acoperisul anexei pârâtei sa se infiltreze prin zidul comun, afectând astfel si partea din zid a reclamantilor.
Relevante în acest sens sunt si plansele foto depuse la filele 147-148 din dosar.
Prin urmare, instanta apreciaza ca acest capat de cerere este partial întemeiat, impunându-se obligarea pârâtilor sa repare acoperisul anexei construita la limita proprietatilor partilor, astfel încât apa ce se scurge de pe acoperisul anexei sa nu mai afecteze constructia reclamantilor, obligatie rezultata tot din respectarea servitutii de picatura streasinilor.
Fata de toate aceste considerente instanta va admite în parte actiunea formulata de reclamanti.
Va stabilii linia de hotar dintre proprietatile partilor în raport de amplasamentul gardului existent, asa cum acesta este individualizat în schita anexa 1 la raportul de expertiza, respectiv aliniamentul determinat de punctele 16-26-30-32-33-37-58-57-56-55-54-53-50-46.
Va obliga pârâtii sa repare acoperisul anexei construita la limita proprietatilor partilor, astfel încât apa ce se scurge de pe acoperisul anexei sa nu mai afecteze constructia reclamantilor.
Va respinge capetele de cerere privind revendicarea, obligarea pârâtilor la desfiintarea baracii, obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi întârziere, obligarea la plata prejudiciului cauzat.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta având în vedere admiterea în parte a actiunii va dispune compensarea acestora, retinând ca, reclamantii au efectuat cheltuieli în cauza în suma totala de 1759 lei, reprezentând taxa timbru 59 lei, onorariu expert 700 lei, onorariu avocat 1000 lei. Pârâta a efectuat cheltuieli în suma totala de 800 lei, reprezentând onorarii avocat.
Prin urmare, va obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor suma de 480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
