Singurele motive de anulare a deciziei le-au reprezentat criteriile de departajare, cu referire la ordinea aplicării criteriului social şi la situaţia concretă a unor salariaţi. Nu poate fi analizat motivul invocat direct în recurs, respectiv aplicarea art. 69 din C.muncii având în vedere că la instanţa de fond nu a fost invocat acest motiv de nelegalitate a hotărârii. Nici excepţia nulităţii deciziei de concediere invocată prin concluziile scrise nu poate fi analizată, potrivit art. 316 C.proc.civ. raportat la art. 294 C.proc.civ., în recurs neputându-se invoca cereri şi excepţii noi, cu excepţia celor de procedură.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2333 din 5 decembrie 2012
Prin contestația formulată, contestatoarea IMA a chemat în judecată pe intimată, solicitând anularea deciziei de concediere nr. …/…, emisă de intimată, reîncadrarea în funcția casier CF deținută anterior, rectificarea înscrierilor în evidențele R. în mod corespunzător și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate și actualizate și cu celelalte drepturi bănești care i se cuveneau începând cu data de 8.07.2011, calculate până la data reîncadrării, respectiv data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea contestației a arătat că a fost angajata intimatei din data de 14.01.1991, iar din 1.03.2000 în funcția de casier CF; în data de 8.06.2011 i-a fost înmânata decizia de concediere contestată; în martie 2010 a fost concediat soțul său, salariat la aceeași societate, deoarece la aplicarea efectivă a reducerii de personal s-a ținut cont că amândoi lucrau la aceeași unitate; disponibilizarea i-a afectat, întrucât au doi copii în întreținere, unul student și celălalt școlar.
Contestatoarea a invocat faptul că deși în decizie se menționează că încetarea contractului individual de muncă se face din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective și că se încadrează în situația în care au fost desființate parte din posturile de natura celui ocupat de ea, se mai menționează că s-a avut în vedere criteriul prevăzut la art. 4 II lit. f), privind faptul că a fost sancționată pentru alte abateri disciplinare.
A mai invocat faptul că la data de 9.02.2011, la Stația GL au rămas 5 posturi, iar în urma restructurării din luna iunie numărul de posturi de casier se mențin, deci postul său nu a fost desființat; mai mult decât atât, cazul său a fost menționat și in lista de cazuri sociale, înaintate de sindicat conducerii, lista de care nu s-a ținut cont la emiterea deciziilor de concediere; criteriile minimale de disponibilizare menționate în decizia de concediere prevedeau la lit. j) ca măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere, iar la lit. k) măsura să afecteze în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii; poate demonstra că sunt persoane în funcția de casier care nu sunt căsătorite și nu au copii în întreținere și totuși au rămas pe post.
Contestatoarea a învederat că în decizia de concediere s-a menționat că s-a avut în vedere drept criteriu faptul că a fost sancționată pentru alte abateri disciplinare, însă nu poate fi vorba de încadrarea în procedura de concediere colectivă pentru săvârșirea unei abateri disciplinare; pe lângă faptul că aplicarea sancțiunii disciplinare în cazul său a fost abuzivă, C.muncii prevede că desfacerea contractului de muncă din motive ce țin de persoana salariatului pentru abateri disciplinare grave sau abateri repetate se face în urma cercetării disciplinare, astfel că măsura concedierii ca urmare a faptului că a avut o sancțiune este nelegală și tardivă; referitor la sancțiunea care i-a fost aplicată în luna septembrie 2010, nu a avut nicio vină pentru cele întâmplate, a fost sfătuită să dea notă de relație că nu i se va întâmpla nimic; consideră că măsura concedierii este abuzivă și nelegală deoarece decizia de concediere a avut la bază sancțiunea primita pe nedrept, iar postul său nu a fost desființat.
A mai menționat că a fost avertizată printr-o scrisoare emisă de conducerea societății că orice demers în justiție, personal sau prin intermediul sindicatului, îi poate afecta locul de muncă și că de-a lungul activității sale și în special în cei 11 ani de când lucrează în funcția de casier nu a avut nici o abatere disciplinară și a obținut rezultate bune la examinările care au avut loc.
Ca temei de drept a indicat dispozițiile art. 65, 73-80, 269-275 C.muncii, actualizat, cu modificările si completările ulterioare și art. 112 si următoarele C.proc.civ..
Cu ocazia cuvântului în fond contestatoarea a invocat și faptul că avea încă o specializare, în baza căreia putea ocupa un post inferior.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că măsura concedierii a fost impusă de situația dificilă cu care se confruntă societatea și care a determinat desființarea unor posturi ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a intimatei; fundamentul aplicării acestui program a fost de natură economico-financiară, respectiv greutățile cu care se confruntă societatea de la începutul anului 2009 în ce privește plata salariilor, a furnizorilor și a contribuțiilor către stat; ca urmare a scăderii prestației de transport situația economică a societății s-a deteriorat și începând cu data de 8.03.2010 a fost pus în aplicare un Program de concediere colectivă, care a avut ca efect disponibilizarea unui număr total de 4964 salariați, din care numai la Sucursala G în 2010 și 2011 au fost disponibilizați 1.230 salariați; întrucât măsurile nu au fost suficiente pentru redresarea societății, s-a considerat că este necesar să fie aplicate noi măsuri de reorganizare.
Prima etapă de aplicare a restructurării organizatorice în profil teritorial a fost aprobată prin Hotărârea AGA 27/29.10.2011 și prin ea s-a redus numărul Sucursalelor de la 8 la 4 începând cu luna noiembrie 2010, iar activitatea a fost reorganizată pe noile structuri teritoriale; a doua etapă a presupus reducerea numărului de posturi, situație în care a fost nevoie să se analizeze structurile organizatorice existente la nivel central și teritorial și să se ia măsuri în raport cu nivelul activității actuale de transport, rezultatul acestor măsuri reflectându-se în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfă; prin Hotărârea AGA nr. 8 s-a aprobat noua structură organizatorică a SNTFM CFR Marfă SA la nivel central, central sucursale și centre comerciale de producție regionale, valabilă începând cu data de 6.05.2011; urmare a aplicării acestui program, valabil cu data de 08.07.2011, la Stația G grad special, dintr-un număr de 93 salariați au rămas 63 salariați, fiind concediați peste 35 % dintre salariați și desființate și 2 posturi de casier CF începând cu data de 8.07.2011.
Intimata a precizat că la luarea măsurii de concediere colectivă, respectiv stabilirea ordinii de prioritate, s-au respectat art. 69 alin. (2) lit. d) și art. 76 lit. c) din C.muncii republicat, coroborat cu art. 60 din CCM în vigoare la SNTFM CFR MARFĂ SA, aceste criterii, precum și ordinea aplicării lor fiind stabilite de comun acord cu sindicatele.
în urma aplicării criteriilor prioritare, precum și a celor minimale, a fost stabilită ordinea de prioritate la concediere pentru posturile de casier CF desființate de la stația G grad special și a fost stabilit personalul respectiv, iar conform aplicării criteriilor contestatoarea s-a încadrat la pct. II Criterii minimale, lit. f) ,,salariații care au fost sancționați pentru abateri disciplinare”.
Prin sentința civilă nr. 417/3.04.2012 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestația.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. …/… emisă de intimata SNTFM s-a decis încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, având funcția de casier CF în cadrul Stației CF, începând cu data de 8.07.2011, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din C.muncii republicat.
în preambulul deciziei s-a arătat că aceasta a fost emisă avându-se în vedere, printre altele, prevederile Programului de Restructurare și Reorganizare a intimatei aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 8/06.05.2011.
Așa cum se precizează în decizie, motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin Programul de Restructurare și Reorganizare a cărei aplicare are drept consecință desființarea postului contestatoarei.
De asemenea, s-a arătat că la luarea măsurii de concediere colectivă, respectiv stabilirea ordinii de prioritate, s-au respectat art. 69 alin. (2), lit. d și art. 76 lit. c) din C.muncii republicat, coroborat cu art. 60 alin. (6) din CCM în vigoare al CFR, avându-se în vedere I. criterii prioritare și II. criterii minimale, aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare.
Conform celor menționate în decizie, contestatoarea se încadrează în situația în care au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat de salariat în cadrul Stației CF, din care face parte, criteriul/criteriile prevăzute la art. 4. II fiind f – salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare.
S-a mai precizat că urmare a aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a contestatoarei și, pe cale de consecință, nu poate prezenta o listă de opțiuni, precum și faptul că temeiul de drept al concedierii colective este constituit de prevederile art. 58, art. 65 și art. 68 din C.muncii republicat.
în termenul prevăzut de art. 211 din Legea nr. 63/2011 contestatoarea a solicitat anularea acestei decizii susținând, în esență, că postul său nu a fost desființat, că nu s-au respectat criteriile minimale de disponibilizare care prevedeau neafectarea femeilor care au în îngrijire copii și că s-a ținut seama de faptul că a fost sancționată pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, deși aceasta nu se încadrează în procedura de concediere colectivă, iar concedierea pentru faptul că a avut o sancțiune este nelegală și tardivă.
Motivele invocate de contestatoare sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit statelor de funcții aplicabile de la data de 08.03.2010, respectiv 01.01.2011 la Stația CF – grad special erau 9 posturi casier C.F., iar din răspunsul dat de intimată la interogatoriul formulat de contestatoare rezultă că pe lângă cele 9 casieri mai era încă unul reintegrat conform hotărârii judecătorești irevocabile.
începând cu data de 1.02.2011, conducerea CF Marfă M a aprobat o nouă organizare a posturilor de casă din cadrul stației G, care a presupus printre altele desființarea a 5 posturi de casă de la stația G L și contopirea lor cu 5 posturi de casă de la stația GB, acestea urmând să își aibă sediul în stația GL.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 8/6.05.2011 Adunarea Generală a Acționarilor SNTFM a aprobat forma finală a Programului de restructurare și reorganizare a CFR M, cuprinzând noua structură a societății atât la nivel central, cât și în teritoriu, cu organigramele aferente; astfel, în noul stat de funcții al Stației CF, aplicabil de la 08.07.2011 au rămas doar 7 posturi casier CF.
Ca urmare a acestei măsuri s-a întocmit un tabel nominal cu salariații propuși pentru disponibilizare începând cu data de 8.06.2011 în conformitate cu programul de restructurare și reorganizare a societății ; tabelul a fost semnat de conducerea Stației Galați și de liderul sindical și în el s-a menționat criteriul aplicat în cazul fiecăruia dintre salariați.
Conform tabelului, au fost propuși pentru disponibilizare doi casieri CF, respectiv contestatoarea și numitul AA, criteriul fiind faptul că ambii au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare, contestatoarea în luna septembrie 2010, iar celălalt salariat în septembrie și octombrie 2010.
Prin răspunsul la interogatoriu, intimata a arătat că în urma analizei cazurilor sociale în comisiile mixte Sindicat – Administrație s-a hotărât menținerea lui AA în cadrul societății într-o funcție inferioară, respectiv scriitor de vagoane.
Față de cele reținute, instanța a constatat că la nivelul Stației G s-au desființat efectiv două din cele nouă posturi de casier CF, că reducerea a vizat posturi de aceeași natură fără a se preciza amplasarea lor în cadrul stației și că desființarea a avut o cauză reală și serioasă.
Deși prin interogatoriu contestatoarea a încercat să acrediteze ideea că în realitate au fost disponibilizate trei persoane care ocupau posturi de casier CF și că astfel a rămas vacant unul din cele șapte posturi, probele mai sus-arătate infirmă această susținere.
Cât privește faptul că nu s-a ținut seama de criteriul ce prevedea ca măsura concedierii să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, instanța constată că într-adevăr acest criteriu a fost enumerat în cadrul criteriilor minimale menționate în decizia de concediere, dar abia la lit. k).
Or, în lista acestor criterii, la lit. f este menționat cel referitor la salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare, ceea ce înseamnă că acest criteriu se plică cu prioritate, urmând să se țină seama de cel de la lit. k doar în situația în care ar exista mai multe persoane care îndeplinesc toate celelalte criterii anterioare.
Nu poate fi primită susținerea contestatoarei cum că ar fi vorba despre o concediere disciplinară, întrucât în decizie s-a arătat clar că măsura a fost luată pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, iar existența unei sancțiuni disciplinare pentru o faptă săvârșită anterior nu a fost avută în vedere drept cauză determinantă a concedierii, ci doar ca un criteriu de stabilire a ordinii de prioritate în luarea acestei măsuri.
Atât timp cât acea sancțiune aplicată nu a fost contestată, instanța nu poate analiza în cadrul litigiului de față susținerile contestatoarei cu privire la netemeinicia sancțiunii.
Contestatoarea nu a dovedit nici că intimata ar fi avut posibilitatea să îi ofere un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii pe care o avea, din adresa nr. …/… emisă de intimată reieșind că în anii 2010-2011 nu au fost scoase la concurs posturi vacante ce ar fi putut fi ocupate de către contestatoare.
Față de cele expuse, contestația a fost respinsă ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii pentru următoarele motive:
Tribunalul trebuia să verifice și să solicite intimatei dovada că salariații rămași în funcții identice au fost menținuți pe bază de competență cel puțin egală cu a sa și în urma unei departajări ce face obiectul criteriilor minimale. Simpla afirmație referitoare la sancționarea sa nu poate fi avută în vedere, cu atât mai mult cu cât scopul aplicării ei a fost în aprecierea unei eventuale departajări în cadrul concedierii.
în cuprinsul hotărârii, Tribunalul nu face o analiză temeinică a modului cum au fost reținute și aplicate pentru fiecare în parte criteriile minimale de departajare, în mod special, cele referitoare la verificarea profesională periodică, calificarea profesională și faptul că este singura persoană ce întreține familia, are doi copii și măsura nu trebuia să afecteze femeile.
Instanța de fond nu a făcut referire la modul de selecție a personalului ce a fost concediat, deoarece în noua legislație a muncii (art. 69), se stabilesc criteriile și procedurile de evaluare a salariaților în funcție de obiectivele de performanță existente pentru fiecare post. în cazul prezentei concedieri, nu s-au întocmit ierarhizări de performanță ale personalului. Susținerile intimatei referitoare la faptul că noul cod al muncii a intrat în vigoare în luna mai și nu a fost timp suficient pentru înscriere în Regulamentul intern al societății nu pot fi avute în vedere, deoarece exista posibilitatea întocmirii acestor criterii.
Recursul nu a fost motivat în drept.
în recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: lista cu personalul ce îndeplinea funcția de casier, sancțiunile disciplinare aplicate și rezultatele verificării profesionale anuale, procesul verbal din 15.06.2011 prin care s-au analizat cazurile sociale , actele adiționale la contractul individual de muncă al salariatului AA, actul 226/2012 al Biroului Tehnic.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele contestației și primul motiv de recurs vizează modul de aplicare a criteriilor de departajare între salariați în vederea disponibilizării și incidența art. 69 alin. (3) din C.muncii.
Pentru stabilirea salariaților ce urmează a fi disponibilizați, s-a avut în vedere Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care cuprinde o serie de criterii minimale pentru salariați aflați în situații similare. Angajatorul a făcut o corectă aplicare a acestor criterii, în ordinea ierarhizării lor.
Astfel, au fost înscriși pe lista persoanelor concediate salariații sancționați disciplinar: AA, EP și IM, conform tabelului de la fila17 din dosarul de recurs. în ceea ce-l privește pe AA, potrivit procesului-verbal din 15.06.2011 întocmit în comisia mixtă sindicat-patronat, acestuia i s-a oferit o funcție inferioară, aceea de scriitor vagoane, fiind considerat un caz social. Recurenta nu a făcut dovada că a solicitat reprezentanților angajatorului sau sindicatelor analizarea situației sale sociale.
Legalitatea concedierii se analizează la momentul emiterii deciziei. Prin actul adițional din 12.07.2012 al salariatului AA s-a făcut dovada că acesta a fost efectiv trecut pe funcția de scriitor vagoane. împrejurările ulterioare momentului concedierii nu produc consecințe asupra acestuia. Astfel, faptul că la interval de un an de la data concedierii recurentei, salariatul AA a fost trecut din nou în funcția de casier CF nu este de natură să producă efecte asupra legalității concedierii recurentei.
La ultimele criteriu, al situației sociale, la numărul de persoane aflate în întreținere, al femeilor care au în întreținere copii, s-ar fi putut ajunge doar în situația în care ar fi fost egalitate între salariați în ceea ce privește rezultatul obținut la evaluare, dar, din argumentele expuse anterior rezultă că nu a mai fost cazul aplicării acestui criteriu.
Al doilea motiv de recurs vizează aplicarea art. 69 din C.muncii, dar la instanța de fond decizia de concediere nu a fost criticată pentru acest aspect. Singurele motive de anulare a deciziei le-au reprezentat criteriile de departajare, cu referire la ordinea aplicării criteriului social și la situația concretă a unor salariați. Prin concluziile scrise se invocă o excepție de nulitate a deciziei de concediere pentru acest motiv. Potrivit art. 316 raportat la art. 294 Cod de procedură civilă, în recurs nu se pot invoca cereri și excepții noi, cu excepția celor de procedură. în consecință, instanța nu va putea analiza legalitatea procedurii de concediere și a deciziei de concediere sub aspectul incidenței art. 69 din C.muncii.
Instanța a făcut o corectă aplicare a legii, sentința fiind legală și temeinică.
