Conducere fără permis. Furt de folosinţă. Infracţiunea continuată. Non reformatio in peius. Principiul proporţionalităţii la stabilirea duratei pedepsei


Faptele de sustragere a autoutilitarei şi de conducere a acesteia pe drumurile publice, fără permis, au fost săvârşite în condiţiile unităţii legale de infracţiune [infracţiunea continuată prevăzută de C.pen.], şi nu ale pluralităţii de infracţiuni (concursul de infracţiuni).
Nelegalitatea sentinţei, însă, nu poate fi înlăturată, avându-se în vedere că inculpatul nu a formulat recurs, iar cel formulat de parchet este în defavoarea sa, iar o atare schimbare a încadrării juridice ar fi favorabilă inculpatului.

Secţia penală, Decizia nr. 89 din 5 februarie 2013

Prin sentința penală nr. 719 din 12.10.2012, Judecătoria Curtea de Argeș a condamnat pe inculpat la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i); art. 208 alin. (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C.pen; art. 87 alin. (1); art. 86 alin. (1); art. 86 alin. (1); art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare, în condițiile art. 861C.pen.

Spre a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (cauza s-a judecat în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 3201C.proc.pen.), a reținut:

în drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracțiunile pentru care s-a pronunțat condamnarea; faptele din noaptea de 5/6.11.2011 au fost încadrate în trei infracțiuni (furt, conducere sub influența băuturilor alcoolice și conducere fără permis), iar cele din noaptea de 15/16.12.2011, în două infracțiuni (furt și conducere fără permis).

Prin decizia penală nr. 89/R din 5.02.2013, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat recursul parchetului, prezentând următoarele argumente:

Pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (cauza s-a judecat în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 3201C.proc.pen.), prima instanță a reținut corect săvârșirea de către inculpat în nopțile de 5/6.11.2011 și 15/16.12.2011, a faptelor de sustragere de la locul de muncă, SC G. SRL, a autoutilitarei aparținând acesteia, pe care a condus-o pe drumurile publice, deși nu poseda permis de conducere. în prima noapte (5/6.11.2011) când a condus autoutilitara, inculpatul era și sub influența băuturilor alcoolice.

Faptele de sustragere a autoutilitarei și de conducere a acesteia pe drumurile publice, fără permis, au fost săvârșite în condițiile unității legale de infracțiune, infracțiunea continuată prevăzută de C.pen., și nu ale pluralității de infracțiuni (concursul de infracțiuni).

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate [ C.pen.], „Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni”. Modalitatea în care au fost săvârșite faptele conduce la concluzia existenței unității infracționale sub forma infracțiunii continuate. Sub acest aspect este de precizat că inculpatul a avut o reprezentare generală a modului în care va sustrage autoutilitara și o va conduce pe drumurile publice, din moment ce făcea acest lucru pentru divertisment, fiind incitat și de anturajul din care făcea parte. în plus, perioada scurtă între cele două acte materiale denotă existența unei rezoluțiuni unice, și nu a unei rezoluțiuni distincte, în raport de fiecare act material.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă a faptelor de sustragere a autoutilitarei și conducerea acesteia pe drumurile publice fără permis era în infracțiunea continuată, și nu în concursul de infracțiuni. Nelegalitatea sentinței nu poate fi, însă, înlăturată, astfel cum s-a menționat, deoarece singurul recurs formulat în cauză este cel al parchetului, care este în defavoarea inculpatului, iar schimbarea încadrării juridice din concurs de infracțiuni în infracțiune continuată ar ușura situația inculpatului căruia i s-ar aplica o singură pedeapsă în loc de 4 asemenea pedepse. Recursul parchetului, care vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei, sub aspectul aplicării unei pedepse prea blânde, atât ca durată cât și ca modalitate de executare, este nefondat, durata pedepsei fiind stabilită cu respectarea principiului proporționalității.

(Judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)