Criteriile prevăzute la art. 69 alin. (2) lit. d) C.muncii se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1046 din 3 mai 2012
Prin sentința civilă nr. Tribunalul a admis contestația formulată de contestatorul xx în contradictoriu cu intimata și pe cale de consecință:
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. din 30.06.2011 emisă de intimată,
– a fost repus contestatorul în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere,
– a fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 29.07.2011 și până la data plății efective.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor interese.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. reclamantul x a chemat în judecată pe pârâta xx solicitând anularea deciziei de concediere nr. din 30.06.2011 și repunerea în situația anterioară în sensul reintegrării în funcție și plății drepturilor bănești cuvenite.
Reclamantul a îndeplinit funcția de mecanic ajutor locomotivă la xx.
La data de 30.06.2011, directorul xx a emis Decizia de Concediere nr. xx, prin care a fost înștiințat despre încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 29.07.2011, motivarea concedierii constând în desființarea postului ocupat, invocând ca și ordine de prioritate, la art. 5, faptul că reclamantul se încadrează în situația în care au fost desființate o parte din posturile de natură celui ocupat, criteriul minimal aplicat fiind cel prevăzut de art. 4 II.F, respectiv sancționat pentru alte abateri disciplinare.
Emiterea Deciziei de Sancționare Disciplinară nr. 4-A1.4/2340/28.06.2011, de asemenea contestată în instanță, mult timp după emiterea notificărilor legale către sindicate, ITM și ATFM, notificările respective nu prevăd desființarea locului de muncă ocupat de reclamant.
Anterior emiterii deciziei contestate angajatorul nu i-a adus la cunoștință reclamantului, în conformitate cu art. 17 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 53/2003 republicată criteriile de evaluare profesională, nu a stabilit ca obiective de performare individuală conform art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003, nu a stabilit criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea, conform art. 60 alin. (5) din CCM la nivel de SNTFM, astfel că invocă criteriile prioritare și minimale prevăzute la art. 6 din același articol CCM.
Prin urmare, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă, întrucât prin mutări de personal, funcția de mecanic ajutor locomotivă a fost ocupată în continuare, dar fără existența ei în organigramă.
Deși în ultimele luni reclamantul a efectuat frecvent ore suplimentar, datorită volumului mare de operațiuni de transport și a lipsei de personal, se invocă echilibrarea cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor. în cazul disponibilizării personalului care și așa efectuează prestații suplimentare, efectul este invers celui invocat.
Drept urmare a solicitat a se constata inexistența unei cauze reale și serioase privind desființarea locului de muncă, cerut de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.
S-a mai precizat că decizia contestată este ilegală deoarece stabilește data exactă a încetării contractului individual de muncă (respectiv data de 29.07.2011) fără a ține cont de expirarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucrătoare conform art. 75 din Legea nr. 53/2003 republicată, preaviz ce curge de la data comunicării și poate fi suspendat corespunzător perioadei în care contractul individual de muncă este suspendat în perioada de preaviz (conform art. 51-54 din Legea nr. 53/2003).
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea contestației în sensul celor precizate.
în drept s-au invocat prevederile art. 60 alin. (5) și (6) din CCM la nivel de unitate, art. 17, 40, 50, 69, 73 și următoarele, precum și art. 281 și următoarele din C.muncii, cât și art. 1084 si 1088 C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A precizat că măsura încetării contractului individual de muncă al contestatorului este legală fiind impusă de situația dificilă cu care se confruntă societatea, situație care a determinat desființarea unor posturi ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a SNTFM, posturi de natura celui ocupat de contestator.
Fundamentul aplicării Programului de restructurare și reorganizare a SNTFM a fost de natură economico – financiară și a fost impus de situația dificilă cu care se confruntă societatea de la începutul anului 2009, situație soldată cu neplata la timp a salariilor, cu fracționarea plății chenzinelor, cu acumularea de plăți restante la furnizori și întârzierea contribuțiilor către stat.
Mai mult, la începutul anului 2010, prestația de transport a continuat să scadă, situația economică a pârâtei a continuat să se deterioreze, ceea ce a determinat societatea să pună în aplicare, începând cu data de 8.03.2010, un program de concediere colectivă care a avut ca efect disponibilizarea unui număr total de 4964 salariați, din care numai la Sucursala x în 2010 și 2011 au fost disponibilizați 1230 salariați, salariați care au beneficiat de protecție socială prin acordarea de plăți compensatorii. De asemenea, au fost luate măsuri de reducere a cheltuielilor printre care și trimiterea, prin rotație, a întregului personal în șomaj tehnic.
întrucât aceste măsuri nu au fost suficiente pentru redresarea societății, analizând evoluția și stadiul actual al situației economice a pârâtei, conducerea societății a considerat că este necesar să fie aplicate, în etape, noi măsuri de reorganizare și restructurare în scopul scăderii costurilor și creșterii veniturilor la nivel care să poată susține actuala structură a pârâtei.
Urmare aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare a societății, valabil cu data de 8.07.2011, la Depoul Exploatare – Remiza xxx dintr-un număr de 17 posturi de mecanic ajutor locomotivă automotor existente la data de 1.01.2011 au rămas doar 12 posturi de mecanic ajutor locomotivă automotor după restructurare. în urma aplicării criteriilor de selecție a personalului a căror posturi urmau a fi desființate ca urmare a aplicării programului de concediere colectivă contestatorul s-a încadrat la criteriul ,,sancțiuni pentru alte abateri disciplinare”, criteriu prevăzut de CCM la art. 60 alin. (6), lit. f) și Notificarea nr. 78/2011. Prin urmare, postul contestatorului LM, de mecanic ajutor de locomotivă automotor, a fost desființat începând cu data de 08.07.2011.
Referitor la criteriile avute în vedere la aplicarea măsurii de concediere, s-a ținut seama de criteriile minimale care s-au aplicat cu prioritate la concedierea colectivă și au fost stabilite prin art. 60 alin. (6) din CCM și Notificarea nr. 78/2011, în cazul contestatorului, fiind desființate o parte din posturile de natura celui ocupat, s-a aplicat criteriul ,,sancționat pentru alte abateri disciplinare”, acesta fiind sancționat disciplinar prin Decizia nr. 4A1.1./2340/208.06.2011 cu reducerea salariului cu 5% pe una lună.
Prin urmare, s-a conchis că desfășurarea postului contestatorului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Mai mult, s-a susținut că prin CCM al XX s-a prevăzut că selecția personalului din unitățile care își reduc activitatea, se face pe criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei, ori contestatorul și pentru aceste motive a fost ales pentru a fi concediat. Mai exact criteriul aplicat în cazul său a fost în strânsă legătură cu disciplina muncii.
Decizia de concediere i-a fost înmânată la data de 1.07.2011, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile, dar întrucât contestatorul a refuzat primirea deciziei, aceasta i-a fost comunicată prin poștă.
Considerând că societatea a luat toate măsurile legale, îndeplinind procedura stabilită de dispozițiile Codului muncii, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Tribunalul analizând contestația formulată prin prisma celor invocate de părți și pe baza materialului probator administrat a reținut următoarele:
Contestatorul LM a îndeplinit funcția de mecanic ajutor locomotivă în cadrul xx până la data de 29.07.2011 când, potrivit deciziei de concediere nr. 4CZ.3/1525/30.06.2011, contractul individual de muncă i-a încetat pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din C.muncii (a se vedea în acest sens decizia depusă la fila 6).
în cauză fiind vorba despre o concediere colectivă, urmează a se analiza în ce măsură angajatorul a respectat prevederile art. 69 și următoarele din C.muncii.
Potrivit celor învederate de instanță, măsura concedierii colective a fost determinată de situația economică – financiară dificilă cu care se confruntă societatea, de la începutul anului 2009 și până în prezent.
Intenția de a efectua concedieri colective a fost adusă la cunoștința sindicatului și notificată ITM – ului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 21-25 și 29-32 în dosar.
Cu statele de funcții depuse la filele 26 și 27 în dosar, intimata a făcut dovada că numărul mecanicilor ajutor de locomotivă s-a redus începând cu luna iulie 2011, față de ianuarie 2011, de la 17 la 12.
Cu toate acestea, la data de 18.10.2011, intimata a scos la concurs un post vacant de mecanic de locomotivă II în cadrul Remizei Locomotive xx pentru care, una din condițiile de participare era absolvirea unui curs de calificare ca mecanic locomotivă automotor, cu 2 ani vechime în funcție de mecanic ajutor (a se vedea în acest sens anunțul emis de intimată și depus de contestator la dosar).
Pe de altă parte, s-a reținut de către intimată că selecția personalului disponibilizat s-a făcut pe criterii de competență profesională și după abaterile disciplinare săvârșite.
Cu privire la aprecierea după criteriul competenței profesionale, intimata nu a făcut dovada, modului concret pentru departajarea salariaților, neexistând o evaluare a realizării obiectivelor de performanță, astfel cum se prevede în art. 69 alin. 3 din C.muncii.
Referitor la celălalt criteriu, al abaterilor disciplinare săvârșite, urmează a se observa că s-a imputat contestatorului faptul că a fost sancționat disciplinar, cu reducerea salariului cu 5% pe o lună, potrivit deciziei nr. 4A1.1./2340/28.06.2011.
Intimata însă, fără a aștepta trecerea termenului de contestare pentru decizia de sancționare, emisă, la numai 2 zile după aceasta, respectiv la 30.06.2011 a emis decizia de concediere.
Toate aceste aspecte mai sus arătate formează convingerea instanței că în ceea ce privește pe contestator concedierea sa a fost dispusă în mod netemeinic și nelegal.
Caracterul real și serios pe care o asemenea măsură trebuie să-l aibă este afectat de modalitatea concretă în care angajatorul a procedat față de contestator.
Prin urmare, în contextul celor expuse și reținute, potrivit art.80 din C.muncii, Tribunalul a admis contestația și a anulat decizia de concediere, cu consecința repunerii contestatorului în funcția deținută anterior și a obligării intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care contestatorul a fi beneficiat începând cu data de 29.07.2011 și până la data plății efective.
Cât privește capătul de cerere vizând plata daunelor interese, constatând că prin obligarea intimatei la despăgubiri actualizate prejudiciului suferit de contestator a fost acoperit în sensul art. 166 alin. (4) din C.muncii, Tribunalul a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta invocând următoarele motive:
Conform organigramelor și statelor de funcții la data de 8.07.2011 numărul mecanicilor ajutor a fost redus de la 17 la 12, fapt necontestat de reclamant. Ulterior în cadrul Remizei xx s-a vacantat un post de mecanic locomotivă II și s-a organizat concurs de ocupare la data de 18.10.2011. Instanța în mod eronat a apreciat caracterul nereal al concedierii atât timp cât postul respectiv s-a eliberat prin plecarea salariatului după momentul restructurării, dar mai ales acel post nu făcea parte din cel 12 posturi de mecanic ajutor. Mai mult decât atât reclamant nu deține permis de conducere pentru locomotive automotor LDH, LE, LDE solicitat de cerințele postului.
Cu privire la cea de-a doua motivare a instanței de fond recurenta a arătat că și aceasta este netemeinică deoarece evaluarea realizării obiectivelor de performantă fusese anticipată de către Comisia Administrație-sindicate care de comun acord au stabilit criteriile prioritare și cele minimale avute în vedere la stabilirea ordinii de concediere. Criteriul la care a fost încadrat reclamantul este cel de la litera f) – salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare.
Faptul că sancțiunea reclamantului s-a produs cu puțin timp înainte de începerea restructurărilor nu face decât să arate că reclamantul nu a fost destul de interesat în respectarea dispozițiilor și cerințelor postului și mai mult decât atât, Tribunalul s-a pronunțat în dosarul având ca obiect contestația împotriva acestei sancțiuni disciplinare și a respins contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului și în consecință respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Verificând temeinicia și legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârâta – recurentă dar și din oficiu privind nulitățile de ordine publică, potrivit art. 3041 C.proc.civ. Curtea apreciază că recursul nu poate fi primit ca întemeiat pentru următoarele considerente.
Este adevărat că nu se poate imputa pârâtei faptul că după concedierea reclamantului a organizat un concurs pentru ocuparea unui post vacantat de mecanic locomotivă II.
Această situație nu are nici o influență asupra legalității sau a temeiniciei deciziei de concediere a reclamantului atâta vreme cât acesta a ocupat o altă funcție respectiv aceea de ajutor mecanic locomotivă.
însă soluția primei instanțe urmează a fi menținută ca temeinică și legală deoarece în mod corect Tribunalul a reținut încălcarea prevederilor legale respectiv prevederile art. 69 alin. (3) din C.muncii modificat.
Potrivit acestui text, „criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.”
Prin intermediul acestui text introdus prin Legea nr. 40/2011 au fost modificate criteriile pentru stabilirea Ordinii de prioritate la concediere acordându-se prioritate competenței profesionale, realizărilor de la locul de muncă.
Numai după aplicarea acestui criteriu, selecția salariaților care vor fi concediați se face prin recurgerea la criteriile prevăzute de alin. (2) lit. d) a art. 69.
Așadar, nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că de comun acord comisia administrație – sindicat au stabilit criteriile prioritare și cele minimale; astfel de criterii trebuiau stabilite după evaluarea obiectivelor de performanță textul de lege – alin. (3) – fiind imperativ în acest sens.
