Prin sentinţa civilă nr.168/23.06.2004 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei şi a dispus anularea celor două protocoale, încheiate la 20.05.1997 şi respectiv 15.07.1997.
A reţinut judecătorul sindic că protocoalele au caracterul unor acte juridice prin care părţile şi-au manifestat intenţia de a produce efecte juridice, iar obiectul îl constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor evidenţiate în conţinutul lor. Cum aceste protocoale nu au fost încheiate în formă autentică, s-a stabilit că sancţiunea este nulitatea absolută.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de pârâtele SC LVG SA şi SC V. SA, prin lichidatori.
Criticile vizau faptul că un creditor nu poate promova o asemenea acţiune, capacitate procesuală având lichidatorul debitoarei SC LVG. SRL sau comitetul creditorilor, cu avizul judecătorului sindic.
O altă critică viza faptul că greşit s-a apreciat de prima instanţă că cele două protocoale reprezintă actul translativ de proprietate, cât timp transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat în baza art.65 din Legea nr.31/1990 privind societatea comercială, respectiv prin sentinţele care vizau constituirea SC LVG SA şi SC V. SA pe baza aportului în natură adus de SC LV Generalcom SRL. Au mai arătat recurentele că se împlinise termenul de prescripţie în care putea di formulată o asemenea acţiune.
Recursurile au fost admise pe acest ultim motiv.
Potrivit art.65 al.1 din Legea societăţii comerciale nr.31/1990 ,, în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării acesteia în Registrul Comerţului”.
În speţă, la constituirea SC LVG SA şi SC V. SA, capitalul social a fost constituit prin aportul în natură al unor bunuri imobile, aport adus de SC LV Generalcom SRL.
Actele constitutive ale celor două societăţi pe acţiuni au fost autentificate sub nr.1403/9.05.1995 şi respectiv nr.1882/27.06.1997 şi au stat la baza autorizării funcţionării celor două societăţi, prin sentinţa civilă nr.406/16.05.1997 şi respectiv nr.535/1997 ale Judecătoriei Focşani.
Cele două protocoale au reprezentat doar concretizarea în fapt a operaţiunii de predare-primire, practic, derogând de la dreptul comun, momentul transmiterii riscului pieirii acestor bunuri.
Sub aspectul prescrierii dreptului la acţiune, potrivit art.9 al.2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza de anulare, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la încheierea actului.
În speţă, cele două protocoale au fost încheiate în 1997, iar cererea de anulare a fost formulată la data de 13.11.2003, cu depăşirea termenului de prescripţie menţionat.
În consecinţă, prin Decizia nr.958/22.12.2004 CA Galaţi a modificat sentinţa nr.168/23.06.2004 a Tribunalului Vrancea în sensul admiterii excepţiei prescrierii dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins ca prescrisă acţiunea creditoarei.
