Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat, contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct.3 şi, respectiv, cel prevăzut la pct.6. Criteriul de la punctul 3 se aplică atunci când sunt îndeplinite condiţiile de pensionare astfel: „în termen de până la 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv de până la 12 luni de la data încetări raporturilor de muncă”. Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Pensionarea anticipată este o opţiune care nu poate aparţine decât salariatului, cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune că el va beneficia de o mai mică decât cea pentru limită de vârstă şi decât salariul primit în calitate de salariat. Astfel, angajatorul nu îi poate impune salariatului să se pensioneze anticipat şi nu îi poate reţine ca şi criteriu de concediere a acestuia, îndeplinirea condiţiilor de pensionare anticipată. Neîndeplinirea condiţiilor de la criteriul 3 este un motiv suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de pensionare, întrucât aceste criterii se aplică în ordine, neavând relevanţă faptul că prima instanţă a analizat şi criteriul 6, fără ca acesta să fi fost contestat de către reclamant.
Secţia I civilă, Decizia nr. 423 din 5 iunie 2012
Prin cererea adresată Tribunalul Tulcea, înregistrată sub nr. 3251/88/2011, G.N. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1318/8.08.2011, emisă de Serviciul de Ambulanță Tulcea, solicitând anularea acesteia, ca nelegală, și netemeinică, reîncadrarea în același post, cu plata drepturilor salariale, până în momentul reîncadrării în muncă.
în motivare, contestatorul a arătat că angajatorul a interpretat greșit criteriile de concediere, eliminând din colectiv salariați cu vechime de peste 40 de ani de muncă, cu toate categoriile profesionale și care mai au până la doar 4-5 ani, așa cum este cazul său.
A precizat contestatorul că susținerea intimatei, în ceea ce îl privește, se încadrează în condițiile pct. 3, și demonstrează o greșită aplicare a acestui criteriu, deoarece acesta se referă la persoanele care mai au între 6 și 12 luni până la pensionare.
De asemenea, s-a subliniat că criteriul de la pct. 3 se referă la pensionarea definitivă, care constituie regula și nu la pensionarea anticipată, care constituie excepția.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 5 octombrie 2011, intimatul Serviciul de Ambulanță Tulcea a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, în fapt, ca urmare a situației financiare a Serviciului de Ambulanță Tulcea, determinată de lipsa fondurilor pentru susținerea activității, inclusiv pentru plata salariilor, în urma consultărilor cu Sindicatul Urgența Tulcea, având în vedere și bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgență și transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, înregistrat sub nr. 70/22.06.2011, a fost demarată reorganizarea instituției. Astfel, schimbarea modului de finanțare a condus la diminuarea bugetului Serviciului de Ambulanță Tulcea cu peste 50 %. Ca urmare a acestui fapt, s-au înaintat numeroase memorii pentru suplimentarea acestuia, însă singura creștere acordată a fost de la 37 lei/ locuitor la 40 lei/ locuitor, ceea ce a însemnat o majorare de sub 10%. Totodată, pierderea contractului pentru transportul pe uscat și apă al persoanelor hemodializate, pe fondul apariției unui serviciu privat, a lăsat fără activitate un număr mare de șoferi ambulanțieri. în consecință a fost încheiat Protocolul nr. 4791/8.06.2011 prin care au fost stabilite numărul de posturi care urmează a fi reduse și compartimentele afectate de disponibilizare, criteriile minimale care vor fi avute în vedere, măsuri temporare de reducere a cheltuielilor bugetare. Protocolul menționat a fost înaintat spre avizare către Direcția de Sănătate Publică Tulcea, respectiv Ministerul Sănătății, iar prin adresa nr. RA 1143/23.06.2011, s-a comunicat avizul favorabil cu privire la acest protocol.
Intimatul a mai arătat că a inițiat procedura concedierii colective, reglementată de art. 68 și următoarele din Legea nr. 53/2003, republicată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 69-70 din C.muncii, au fost demarate consultări cu Sindicatul Urgența – adresa nr. 5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea, Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă Tulcea, prin adresele nr. 5370 și nr. 5371 din data de 30.06.2011, precum și Direcția de Sănătate Publică Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.
Intimatul a menționat că, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierii au fost stabilite conform legii și aplicate așa cum au fost discutate în urma consultărilor cu Sindicatul, prin reprezentantul său, fără și în ordinea menționată.
Astfel, punctul 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condițiile de pensionare în general, incluzând și pensionarea anticipată. în legătură cu punctul nr. 6 din criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv persoana să nu aibă copii în întreținere, intimatul susține că reclamantul nu a depus la dosarul de personal documente din care să rezulte contrariul, că ar avea copii sau alte persoane în întreținerea sa.
Prin sentința civilă nr. 85 din data de 11 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul civil nr. 3251/88/2011, Tribunalul Tulcea a admis contestația formulată de contestatorul G.N. în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Ambulanță Tulcea.
A anulat Decizia nr. 1318 din 8 august 2011, emisă de Serviciul de Ambulanță Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere contestate.
A obligat intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate și până la data reintegrării sale efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Așa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, între părți au existat raporturi de muncă, reglementate pe baza contractului individual de muncă nr. 62 din 1.07.1995.
Prin Decizia nr. 1318 din 8.08.2011, intimatul a dispus ca, începând cu data de 8.08.2011, să înceteze contractul de muncă al contestatorului în conformitate cu art. 66 din C.muncii.
Pentru a dispune astfel, intimatul a avut în vedere, așa după cum rezultă din preambulul deciziei contestate, dificultățile de natură financiară cu care se confrunta Serviciul de Ambulanță Tulcea, diminuarea drastică a bugetului alocat, bugetul alocat pentru anul 2011, prin Contractul de furnizare de servicii încheiat cu C.A.S. Tulcea nr. 701 din 22.06.2011 și reducerea considerabilă a activității de transport din cadrul Serviciului de Ambulanță Tulcea.
Totodată, pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor operate în cadrul unității intimate.
Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct. 3 și respectiv cel prevăzut la pct. 6.
Criteriul de la pct. 3 se aplică atunci când sunt îndeplinite condițiile de pensionare, astfel: în termen de până la 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv, în termen de până la 12 luni de la data încetării raporturilor de muncă.
Analizând cartea de identitate a contestatorului, instanța reține că acesta este născut la data de 27.11.1950, astfel, la data concedierii avea vârsta de 60 ani.
în aceste condiții, se apreciază că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 263/2010, pensionarea contestatorului pentru limită de vârstă va interveni abia peste 5 ani, astfel nefiind îndeplinit criteriul de concediere prevăzut la pct. 3, mai sus menționat.
Susținerea intimatului potrivit căreia pct. 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condițiile de pensionare în general, incluzând și pensionarea anticipată nu poate fi primită de instanță.
Este adevărat că, în speță, contestatorul îndeplinește condițiile de pensionare anticipată, însă trebuie avut în vedere că pensionarea anticipată este o opțiune care nu poate aparține decât salariatului, aceasta cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune că el va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă și decât salariul primit în calitate de salariat, până la momentul pensionării anticipate.
în acest context, angajatorul nu îi poate impune salariatului să se pensioneze anticipat și deci nu poate reține ca și criteriu de concediere a acestuia îndeplinirea condițiilor de pensionare anticipată, așa cum în mod greșit a procedat intimatul.
Intimatul a mai avut în vedere la emiterea deciziei de concediere și criteriul conform cu care concedierea trebuia să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere, respectiv criteriul nr. 5, situație în care se afla contestatorul.
A susținut contestatorul că, totuși, intimatul a menținut pe post angajați, ambulanțieri, care nu îndeplineau nici măcar criteriul de bază, criteriul nr. 1, respectiv îndeplinirea criteriilor de ocupare a funcțiilor, iar în ceea ce-l privește, deși îndeplinește acest criteriu esențial s-a optat pentru aplicarea unui criteriu care nu ține de pregătirea sa profesională, tocmai pentru că s-a dorit menținerea pe post a celor care nu aveau reale competențe profesionale, în detrimentul competenței.
La dosarul cauzei s-a depus o listă cuprinzând 10 astfel de salariați care, deși nu îndeplineau criteriile de ocupare a funcțiilor, criteriul nr. 1 în stabilirea ordinii prioritare ce a stat la baza concedierii, au fost menținute pe post.
Din analiza permiselor de conducere depuse la dosar de intimat se poate observa cu ușurință că, în ceea ce îl privește pe contestator, acesta este deținătorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B, C și D, putând ocupa deci din acest punct de vedere postul de ambulanțier.
Intimatul a preferat totuși să mențină pe un astfel de post persoane deținătoare ale unor permise de conducere doar pentru categoria B, cu ar fi, spre exemplu, numitul C.M., în detrimentul contestatorului, care era deținătorul unui permis de conducere pentru categoriile B, C și D, doar pentru că acesta nu are copii în întreținere.
Din acest punct de vedere, instanța apreciază că prin aplicarea acestui criteriu de concediere în ceea ce îl privește pe contestator și fără a se ține cont de pregătirea sa profesională superioară altor salariați menținuți în continuare pe post, intimatul a procedat incorect și abuziv.
în aceste condiții, reținând considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite contestația, anulând Decizia nr. 1318 din 08 august 2011, emisă de Serviciul de Ambulanță Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Totodată, făcând aprecierea prevederilor art. 78 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, instanța va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere contestate, obligând intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere contestate și până la data reintegrării sale efective.
împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Serviciul Județean de Ambulanță Tulcea, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Reorganizarea Serviciului de Ambulanță Tulcea prin concedierea colectivă a personalului angajat a fost urmarea situației financiare cu care se confruntă instituția determinată de lipsa fondurilor pentru susținerea activității, inclusiv pentru plata salariilor, decizie luată în urma consultărilor cu Sindicatul urgență Tulcea.
De asemenea, s-a avut în vedere bugetul alocat pe anul 2011 prin Contractul de furnizare de servicii medicale de urgență și transport sanitar încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea înregistrat sub nr. 70/22.06.2011, drastic diminuat.
Serviciul de Ambulanță Tulcea a inițiat procedura concedierii colective, reglementată de art. 68 și următoarele din Legea nr. 5372003, republicată.
în conformitate cu prevederile art. 69-70 din Codul Muncii, au fost demarate consultări cu Sindicatul Urgență – Adresa nr. 5369/30.06.2011, fiind notificate despre demararea procedurii și Inspectoratul teritorial de Muncă Tulcea, Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă Tulcea, prin adresele nr.537 și 5371 din data de 30.06.2011, precum și Direcția de Sănătate Publică Tulcea – adresa nr. 5381/30.06.2011.
Cu privire la aplicarea pct.3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate:
Așa cum rezultă din modul de redactare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, angajatorul Serviciul de Ambulanță Tulcea a dorit să concedieze cu prioritate pe cei care pot fi pensionați pentru limită de vârstă (criteriul nr. 2) și apoi pe cei care îndeplinesc condițiile de pensionare, oricare ar fi acestea de limită de vârstă sau anticipată, respectiv punctul 3.
Greșit reține instanța de fond faptul că pensionarea anticipată presupune că salariatul va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă și decât salariul primit în calitate de salariat, deoarece nimic nu-l împiedică pe reclamant, ca pe lângă pensia anticipată stabilită, să muncească în continuare, să încheie un raport de muncă cu un alt angajator pentru a se putea încadra în condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
Solicită a se observa că, deși reclamantul prin formularea acțiunii, contestă doar aplicarea punctului 3 dintre criteriile de stabilire a ordinii de prioritate și anume că nu îndeplinește condițiile pentru pensionare, instanța de fond se pronunță mai mult decât s-a cerut și anume se pronunță și cu privire la aplicarea punctului nr. 5, care nu a fost contestat și nu i s-a aplicat acestuia și anume existența unor sancțiuni disciplinare aplicate în condițiile legii.
Motivarea instanței de fond este confuză, deoarece reține pct. 5 din criterii ca fiind aplicabil reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate, dar deși nu invocă aplicarea pct. 6, argumentele vizează punctul cu privire la care măsura concedierii va afecta mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere.
Nu se invocă prin acțiunea introductivă motive de nelegalitate ale procedurii de concediere colectivă sau pentru condiții de formă, ci doar susțineri subiective, simple supoziții și aprecieri cu privire la activitatea altor salariați din cadrul Serviciului de Ambulanță Tulcea.
Tribunalul Tulcea a acordat salariatului mai mult decât a cerut prin acțiunea introductivă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut constatarea ca nelegală a deciziei nr. 1318/8.08.2011, reîncadrarea în același post, cu plata drepturilor salariale până în momentul reîncadrării în muncă.
Prin dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond anulează decizia nr. 1318/8.08.2011 ca nelegală și netemeinică, dispune reîncadrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, obligă intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei de concediere contestate și până la data reintegrării sale efective.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1318/08.08.2011 emisă de Serviciul de Ambulanță Tulcea s-a dispus începând cu data de 8.08.2011 încetarea Contractului individual de muncă al salariatului G.N. având funcția de ambulanțier, în conformitate cu art. 66 din C.muncii.
La emiterea deciziei angajatorul a avut în vedere dificultățile de natură financiară cu care se confruntă Serviciul de Ambulanță Tulcea.
Pentru a proceda la concedierea contestatorului, intimatul a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierilor aflate în cadrul unității intimate.
Dintre criteriile avute în vedere pentru concedierile operate de intimat, contestatorului i-a fost aplicat criteriul prevăzut la pct.3 și, respectiv, cel prevăzut la pct. 6.
Criteriul de la punctul 3 se aplică atunci când sunt îndeplinite condițiile de pensionare astfel: „în termen de până la 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv de până la 12 luni de la data încetări raporturilor de muncă”.
Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei.
Din cartea de identitate a contestatorului rezultă că acesta este născut la data de 27.11.2950, astfel că la data concedierii avea vârsta de 60 de ani.
Susținerea intimatului potrivit căreia pct. 3 din criteriile de stabilire a ordinii de prioritate se referă la condițiile de pensionare în general, incluzând și pensionarea anticipată, în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond.
Pensionarea anticipată este o opțiune care nu poate aparține decât salariatului, cu atât mai mult cu cât acest tip de pensionare presupune că el va beneficia de o pensie mai mică decât cea pentru limită de vârstă și decât salariul primit în calitate de salariat.
Astfel, angajatorul nu îi poate impune salariatului să se pensioneze anticipat și nu îi poate reține ca și criteriu de concediere a acestuia, îndeplinirea condițiilor de pensionare anticipată.
Neîndeplinirea condițiilor de la criteriul 3 este un motiv suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de pensionare, întrucât aceste criterii se aplică în ordine, neavând relevanță faptul că prima instanță a analizat și criteriul 6, fără ca acesta să fi fost contestat de către reclamant.
Astfel, potrivit criteriului 1 referitor la competență, reclamantul era deținătorul unui permis de conducere auto pentru categoriile B,C și D, putând ocupa din acest punct de vedere postul de ambulanțier.
Având în vedere pregătirea sa profesională superioară, nu mai avea importanță faptul că nu avea copii în întreținere.
în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, în mod corect prima instanță a obligat pârâta către contestator la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, astfel cum se prevede prin dispozițiile art. 80 din C.muncii.
Nu suntem în situația de plus petita, atâta timp cât legiuitorul obligă instanța să acorde o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a obligat recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.