Reclamanţii F.S. F.N. şi D.M. au chemat în judecată pe pârâţii APAPS , SIF Oltenia , Asociaţia P.L. şi SC L SA , pentru a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni nr.90 şi 61/1994 şi a anexelor acestora, cu privire la imobilele proprietatea lor, invocând că terenul şi jumătate din construcţiile din litigiu nu au intrat niciodată în proprietatea statului , societatea având doar calitatea de locatar al acestora.
Prin sentinţa nr.346/15 aprilie 2003, Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea, pe considerentul că , deşi se precizează ca temei de drept, art.46 din Legea 10/2001, în acţiune se pretinde vânzarea lucrului altuia şi în această situaţie adevăratul proprietar are la îndemână acţiunea în revendicare şi nu cea de anulare a actului de vânzare-cumpărare.
Reclamanţii au declarat recurs , susţinând că hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor depuse şi nici cu privire la titlul statului.
Prin decizia nr.114 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins recursul pentru următoarele considerente:
Art.46 din Legea 10/2001 stabileşte condiţiile de valabilitate şi respectiv sancţiunea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul privatizării, având ca obiect imobile.
Acest text este inaplicabil speţei, întrucât cele două contracte, a căror nulitate s-a solicitat a se constata, au ca obiect vânzarea cumpărarea de acţiuni şi nu de imobile .
Acţiunile reprezintă fracţiuni din capitalul social, constituit prin aporturile acţionarilor şi nu se suprapun şi nici nu se confundă cu bunurile din patrimoniul social, fiind fără relevanţă că în anexele contractelor sunt indicate terenurile şi clădirile asupra cărora recurenţii reclamanţi pretind că sunt proprietari, câtă vreme obiectul actelor juridice nu l-au constituit bunuri individuale, ci pachete de acţiuni .
