Concediere determinată de desfiinţarea locului de muncă. Condiţia existenţei unei cauze reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă


Simpla hotărâre a organelor de conducere ale societăţii de desfiinţare a unui loc de muncă pentru eficientizarea activităţii nu este suficientă pentru a justifica existenţa unei cauze reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă în condiţiile în care în decizia de concediere nu se indică nici un motiv concret al desfiinţării acestui post, nici din perspectiva unor motive economice nici din perspectiva unor motive de natură organizatorică ce ar avea drept scop eficientizarea activităţii.

Secţia I civilă, Decizia nr. 537 din 9 iulie 2012

Prin sentința civilă nr. 6741/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de concediere.

împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.

Curtea de Apel Constanța a admis recursul formulat și a modificat sentința recurată în sensul anulării deciziei contestate cu consecința reintegrării recurentului și obligării pârâtei la plata despăgubirii egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit prin măsura nelegală a concedierii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 65 alin. (1) din C.muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Analizând măsura concedierii, trebuie verificat dacă desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, astfel cum impune art. 65 alin. (2) din C.muncii.

Urmează așadar a se analiza dacă desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.

Din statul de funcții depus la dosar rezultă că funcția de magaziner a fost desființată.

Trebuie însă ca angajatorul să justifice o cauză reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă.

în această privință se reține că între cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă se încadrează diverse situații, precum dificultăți economice, încetarea unei anumite activități sau schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creșterea calității, scăderea costurilor, care conduc la creșterea competitivității precum și reducerea activității. Scopul declarat al oricărei societăți comerciale este obținerea de profit și maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaților. De asemenea, se poate urmări îmbunătățirea relațiilor cu clienți, a comunicării între societate și potențialii clienți, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităților de coordonare și control sau evitarea și eliminarea situațiilor în care atribuțiile mai multor angajați se suprapun. Așadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societății, inclusiv prin desființarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării și funcționării unității prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. a) din C.muncii.

Aceste cauze se pot combina, în sensul că anumite dificultăți economice pot impune o eficientizare a activității prin eliminarea situațiilor de suprapunere a unor atribuții de serviciu sau prin eliminarea unor funcții și preluarea atribuțiilor lor de alți angajații, mai ales în condițiile în care volumul de activitate al angajaților scade, astfel încât este posibilă preluarea de către unii dintre aceștia a unor atribuții suplimentare.

în decizia nr. […] se indică drept motiv al concedierii faptul că locul de muncă ocupat de reclamant a fost desființat. Cu privire la desființarea postului, se arată în cuprinsul aceleiași decizii că ea a fost dispusă prin hotărârea Consiliului de administrație nr.[…] pentru reorganizarea și eficientizarea activității societății.

în decizia contestată nu se indică nici un motiv concret al desființării acestui post, nici din perspectiva unor motive economice nici din perspectiva unor motive de natură organizatorică ce ar avea drept scop eficientizarea activității.

în hotărârea Consiliului de administrație nr.[…] se arată că desființarea postului de magaziner se dispune „în vederea eficientizării activității societății pe segmentul aprovizionare”.

Pe de o parte, se constată că nu există nici o justificare economică a acestei măsuri și nu se indică în ce mod această măsură ar produce o eficientizare a activității de aprovizionare sau a activității societății în general, mai ales că după desființarea acestui post în statul de funcții nu mai apare nici un post de același fel, fiind deci unicul post de magaziner.

De asemenea, nu rezultă că activitatea de magaziner ar fi fost preluată de un alt angajat, conform aceluiași stat de funcții restul acestora fiind de director, contabil, mecanizator și paznic.

Nu există nici o fundamentare a acestei măsuri sub aspectul cheltuielilor și beneficiilor, în procesul – verbal din […] al consiliului de administrație arătându-se doar că plățile către buget corespunzătoare salariului „sunt destul de mari”.

De asemenea, nu rezultă în nici un mod că societatea ar fi avut dificultăți economice; pârâta nu a prezentat nici înscris din care să rezulte astfel de dificultăți, cum ar fi bilanțul sau altele asemenea.

în sfârșit, din probele existente în dosar nu rezultă pentru ce motiv s-a decis desființarea postului de magaziner și nu a altui post, în condițiile în care singura motivația aparentă a fost cuantumul plăților către buget aferente salariului, de vreme ce pentru oricare dintre posturile existente în cadrul societății există obligația de a efectua plăți către bugetul de stat.

Or, potrivit art. 272 din C.muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 79 din C.muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Se constată astfel că măsura desființării locului de muncă ocupat de recurent, contrar celor reținute de prima instanță, nu a avut o cauză reală și serioasă, fiind nelegală și astfel lovită de nulitate.

în aceste condiții devin aplicabile prevederile art.80 din C.muncii.

(Judecător Răzvan Anghel)