ROMÂNIA
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
ÎNCHEIERE
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.02.2011
PREŞEDINTE : C.T.
PREŞEDINTE : C.T.
GREFIER : I.L.
GREFIER : I.L.
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect anulare act civil formulată de reclamanta – în contradictoriu cu pârâţii -.
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect anulare act civil formulată de reclamanta – în contradictoriu cu pârâţii -.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta şi apărătorul reclamantei, avocat -, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 100211 din 10.02.2010, apărătorul pârâtei -, avocat -, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 0030709 din data de 27.10.2010, şi martorul propus de reclamantă, -, lipsă fiind pârâţii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3200 lei potrivit chitanţei nr.MUS-0222-050 din data de 22.02.2010 şi chitanţa nr. MUS-0923-008 din data de 23.09.2010 şi timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanţa constată că la dosarul cauzei s-au depus relaţiile solicitate -.
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei o filă din cotidianul „Evenimentul Zilei” prin care face dovada citării pârâtului – prin publicitate.
După identificarea martorei în conformitate cu dispoziţiile art. 192 Cod proc. civilă şi depunerea jurământului de către aceasta, în conformitate cu art. 193 alin. 1 Cod proc. civilă, instanţa îi aduce la cunoştinţă dispoziţiile art. 193 alin. 8 Cod proc. civilă, iar, în temeiul art. 196-198 Cod proc. civilă, procedează la ascultarea martorei -, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar.
Apărătorii părţilor învederează instanţei că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de soluţionat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Apărătorul reclamantei arată că, în promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 897/20.02.2009, perfectată între reclamantă şi pârâtul -, se stipula vânzarea către reclamantă a întregului drept de proprietate asupra suprafeţei de 400 mp din terenul în suprafaţă totală de 1.628 mp situat în -; părţile contractante au hotărât ca autentificarea contractului de vânzare – cumpărare să se facă până la data de 31.08.2009, promitentul vânzător obligându-se să obţină întreaga documentaţie necesară vânzării, documentaţie cadastrală, încheiere intabulare.
Apărătorul reclamantei arată că, la data de 21.09.2009, reclamanta a procedat la notificarea pârâtului – la sediul -, dovadă fiind şi încheierea de certificare nr. 11704/21.09.2009 când pârâtul nu s-a prezentat. În luna decembrie a anului 2009, pârâtul a procedat la înstrăinarea întregii suprafeţe de teren prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2431/17.12.2009 -.
Apărătorul reclamantei precizează că, înainte de data perfectării contractului de vânzare – cumpărare intervenit între pârâţi, pârâţii s-au prezentat la biroul avocaţilor din incinta Judecătoriei Mangalia, cumpărătoarea fiind însoţită şi de inginera care s-a ocupat de executarea cadastrului pentru a-i propune avocatului din prezenta acţiune să primească cheltuielile de judecată datorate numitei -; a refuzat şi i-a adus la cunoştinţă cumpărătoarei că, pe rolul Judecătoriei Mangalia, a fost înregistrat dosarul nr. 3337/254/2009 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare, cumpărătoarea fiind condusă la arhiva civilă a Judecătoriei Mangalia pentru a i se confirma cele expuse. În aceeaşi împrejurare, cumpărătoarea i-a confirmat faptul că a perfectat cu vânzătorul – două antecontracte de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 312/28.09.2009 şi nr. 515/11.12.2009.
Având în vedere că obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 la data de 17.12.2009 îl reprezintă aceeaşi suprafaţă care face parţial obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, apărătorul reclamantei arată că ambele părţi au fost de rea-credinţă, pârâtul – înstrăinând la două persoane fizice terenul, iar cumpărătoarea avea cunoştinţă de faptul că pârâtul a înstrăinat suprafaţa de 400 mp şi că pe rolul Judecătoriei Mangalia era înregistrată cauza cu nr. 3337/254/2009.
Apărătorul reclamantei mai arată că, din cuprinsul interogatoriului luat de reclamantă pârâtei -, rezultă faptul că pe aceasta din urmă nu a interesat-o regimul juridic al terenului şi că a recunoscut că s-a prezentat la sediul Judecătoriei Mangalia dar că nu a interesat-o situaţia juridică a terenului, iar la data de 17.12.2009 a încheiat cel de-al doilea contract în formă autentică.
Faţă de considerentele anterior expuse, apărătorul reclamantei solicită instanţei admiterea acţiunii, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2431/17.12.2009 la – intervenit între pârâţii -, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul pârâtei – arată că reclamanta şi pârâtul – au încheiat promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare în cuprinsul căreia a fost inserată o clauză penală urmând ca în cazul în care contractul de vânzare – cumpărare nu se va încheia din vina promitentului vânzător la termenul stabilit, acesta să restituie promitentei cumpărătoare dublul sumei plătite cu titlu de avans. Susţine totodată faptul că în acest caz este vorba de un drept de creanţă, neputând fi asimilat unei obligaţii de a face.
Apărătorul pârâtei – arată că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă şi pârâtul – nu a fost înregistrat la -.
De asemenea, apărătorul pârâtei – arată că s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare iar din extrasul de carte funciară rezultă că nu existau sarcini asupra imobilului, considerând că ar trebui să aibă prioritate persoana care a înregistrat prima contractul de vânzare cumpărare la -.
Apărătorul pârâtei – susţine că frauda la lege despre care face menţiune reclamanta în cererea de chemare în judecată nu există.
Având în vedere considerentele anterior expuse, apărătorul pârâtei – solicită instanţei respingerea acţiunii ca nefondată.
În temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanţa declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.
INSTANŢA:
INSTANŢA:
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 03.03.2011.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.02.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
PREŞEDINTE GREFIER
C.T. I.L.
C.T. I.L.
DOSAR NR. 642/254/2010
SERNTINŢĂ CIVILĂ NR. 624
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2011
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 24.02.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 03.03.2011, dată la care s-a pronunţat.
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 642/254 din data de 26.02.2010 reclamanta – i-a chemat în judecată pe pârâţii – pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din 17.12.2009 de – având ca obiect înstrăinarea terenului în suprafaţă de 805 mp conform măsurătorilor cadastrale (824 mp conform actelor de proprietate) şi construcţia cu destinaţia de existentă pe acesta, compusă din trei camere, bucătărie şi două holuri, în suprafaţă construită de 96 mp, având ca vecinătăţi -, şi să dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 897 din data de 20.02.2009, perfectată între ea şi pârâtul -, acesta din urmă şi-a asumat obligaţia de a-i vinde suprafaţa de 400 mp din terenul în suprafaţă totală de 1.628 mp situat în comuna -, având ca vecinătăţi -, asupra căruia promitentul vânzător a dobândit dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr. 1303/C din 06.06.2008, în indiviziune cu numita -; ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1542/C din 12.06.2009 a Judecătoriei Mangalia, pârâtului i s-a atribuit în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 824 mp, conform actelor de proprietate.
Prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare, a susţinut reclamanta, pârâtul a declarat că oferta de vânzare a terenului în suprafaţă de 400 mp este fermă şi irevocabilă faţă de promitenta cumpărătoare – şi că se obligă să nu mai facă o altă promisiune de vânzare – cumpărare pentru acelaşi teren; totodată, părţile contractante au hotărât ca autentificarea contractului de vânzare – cumpărare să se facă până la data de 31.08.2009, promitentul vânzător obligându-se să obţină întreaga documentaţie necesară vânzării.
Reclamanta a arătat că a procedat la notificarea pârâtului la sediul -, pentru data de 21.09.2009, dovadă în acest sens fiind şi încheierea de certificare nr. 11704 din acea dată, însă pârâtul nu s-a prezentat, iar, când a introdus la Judecătoria Mangalia o acţiune prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare, a constatat că pârâtul a procedat la înstrăinarea întregii suprafeţe de teren prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2431 din 17.12.2009 de -.
Înainte de data perfectării contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâţi, a precizat reclamanta, cumpărătoarea, însoţită de vânzător şi de inginera care s-a ocupat de executarea cadastrului, s-a prezentat la biroul avocaţilor din incinta Judecătoriei Mangalia pentru a-i propune avocatului ei să primească plata cheltuielilor de judecată datorate numitei -, însă acesta a refuzat şi i-a adus la cunoştinţă cumpărătoarei că pe rolul instanţei se află promovată acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare cumpărare; de asemenea, cumpărătoarea a fost condusă la arhiva civilă pentru a i se confirma cele expuse şi, tot cu acea ocazie, cumpărătoarea i-a confirmat avocatului reclamantei că a perfectat cu vânzătorul – două antecontracte de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 312 din 28.09.2009 şi nr. 515 din 11.12.2009.
Reclamanta a mai arătat că, în condiţiile în care obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2431 din data de 17.12.2009 îl reprezintă suprafaţa care face parţial şi obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare, rezultă că ambii pârâţi au dat dovadă de rea credinţă, în sensul că pârâtul -, înstrăinând la două persoane fizice acelaşi teren, se face vinovat de fraudarea legii, iar pârâta – avea cunoştinţă că acesta a înstrăinat suprafaţa de 400 mp unei alte persoane şi că pe rolul Judecătoriei Mangalia era înregistrat dosarul nr. 3337/254/2009 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 5 din Codul civil.
Cererii i-au fost anexate, în copie, promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 897 din data de 20.02.2009 de – şi contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din 17.12.2009 de –
Pârâtul -, deşi legal citat la adresele indicate de reclamantă şi prin publicitate, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi preciza poziţia procesuală; nici pârâta – nu a formulat întâmpinare însă, prin apărător, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Din oficiu, în baza rolului activ reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanţa a solicitat – documentaţia care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din data de 17.12.2009 , iar – documentaţia care a stat la baza încheierii antecontractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 312 din 28.09.2009 şi nr. 515 din 11.12.2009 .
În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâţilor şi a probei testimoniale cu -, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă, martora fiind audiată în şedinţa publică din 24.02.2011 (fila 156).
La termenul de judecată din 25.11.2010, reclamanta a depus la dosar precizări scrise cu privire la temeiul juridic al acţiunii -, iar instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei – şi, faţă de lipsa pârâtului – la interogatoriu, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, urmând a socoti această împrejurare drept un început de dovadă în folosul reclamantei.
În apărare, pârâta – a propus proba cu înscrisuri care, fiind pertinentă şi utilă, a fost admisă de instanţă.
Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1303/C din 06.06.2008 a Judecătoriei Mangalia, pârâtul – şi numita – (fraţi) au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în comuna -, alcătuit din teren în suprafaţă de 1.628 mp şi construcţii edificate pe acesta, având ca vecinătăţi.
Mai înainte ca dobânditorii imobilului să pună capăt stării de indiviziune dintre ei, prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 897 din data de 20.02.2009 de -, pârâtul -, în calitate de promitent vânzător, şi-a asumat obligaţia de a vinde reclamantei -, în calitate de promitentă cumpărătoare, terenul în suprafaţă de 400 mp din suprafaţa totală de 1.628 mp situată în com. -, dobândită în baza sentinţei civile nr. 1303/C din 06.06.2008 a Judecătoriei Mangalia, pentru preţul de 17.000 de euro, din care s-a plătit cu titlu de avans suma de 2.380 de euro.
În cuprinsul promisiunii, s-a menţionat că oferta de vânzare a terenului, făcută de promitentul vânzător, este fermă şi irevocabilă faţă de promitenta cumpărătoare, că acesta se obligă să nu mai facă o altă promisiune de vânzare pentru acelaşi teren, că autentificarea contractului de vânzare – cumpărare urma să aibă loc până la data de 31.08.2009, termen în care promitentul vânzător avea obligaţia de a obţine întreaga documentaţie necesară vânzării, şi că, în cazul în care contractul nu se va încheia din vina promitentului vânzător, acesta va restitui promitentei cumpărătoare dublul sumei plătite cu titlu de avans.
Prin sentinţa civilă nr. 1542/C din 12.06.2009 a Judecătoriei Mangalia, s-a dispus ieşirea din indiviziune dintre pârâtul – şi numita -, pârâtului revenindu-i un lot compus din teren în suprafaţă de 824 mp şi trei camere din construcţia cu destinaţie de locuinţă, iar, la data de 28.09.2009, între pârâţii -, în calitate de promitent vânzător, şi -, în calitate de promitentă cumpărătoare, s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 312 de -, prin care promitentul vânzător şi-a asumat obligaţia de a vinde promitentei cumpărătoare terenul intravilan liber de construcţii situat în com. -, cu suprafaţa de maxim 500 mp, care face parte din imobilul care i-a revenit promitentului vânzător în baza sentinţei civile nr. 1542/C din 12.06.2009 a Judecătoriei Mangalia, pentru preţul de 5.000 de euro, plătit integral la încheierea antecontractului.
Ulterior, între pârâţi s-a încheiat şi antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 515 din data de 11.12.2009 de -, în temeiul căruia pârâtul -, în calitate de promitent vânzător, şi-a asumat obligaţia de a vinde pârâtei -, în calitate de promitentă cumpărătoare, terenul intravilan în suprafaţă de 397 mp şi construcţia cu destinaţie de locuinţă edificată pe acesta, care face parte din imobilul care i-a revenit promitentului vânzător în baza sentinţei civile nr. 1542/C din 12.06.2009 a Judecătoriei Mangalia, pentru preţul de 15.000 de euro, plătit integral la data încheierii antecontractului.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din data de 17.12.2009 de -, pârâtul -, în calitate de vânzător, a transmis pârâtei -, în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului alcătuit din teren în suprafaţă de 824 mp din acte (805 mp conform măsurătorilor cadastrale) şi construcţia cu destinaţie de locuinţă edificată pe acesta, dobândit în baza sentinţelor civile nr. 1303/C din 06.06.2008 şi nr. 1542/C din 12.06.2009 ale Judecătoriei Mangalia şi promis spre vânzare cumpărătoarei prin antecontractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 312 din 28.09.2009 şi nr. 515 din 11.12.2009 de -, pentru preţul de 40.000 de euro, din care suma de 20.000 de euro a fost plătită la momentul perfectării antecontractelor, iar diferenţa de 20.000 de euro a fost achitată în ziua încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
Antecontractul (sau promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare) este acea convenţie care dă naştere unor obligaţii de a face, părţile asumându-şi îndatorirea de a încheia în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare – cumpărare pentru un obiect determinat. În situaţia în care promitentul vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu terţul dobânditor este, cu rezerva fraudei, valabilă.
Noţiunea de fraudă se circumscrie domeniului actelor juridice şi cuprinde atât frauda la lege cât şi fraudarea intereselor unor terţe persoane, în ambele cazuri sancţiunea fiind nulitatea absolută a actului juridic încheiat; astfel, în primul caz, fiind încălcate norme legale imperative, frauda vatămă direct ordinea publică, iar, în al doilea caz, deşi păgubite interesele unor terţi, persoane străine de actul încheiat, indirect este atinsă şi ordinea publică, deoarece şi interesele particulare sunt ocrotite prin norme aparţinând conceptului de ordine publică.
Această din urmă concluzie se desprinde din dispoziţiile art. 969 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, text legal care instituie principiul forţei obligatorii a contractelor, în virtutea căruia actul juridic încheiat în condiţiile legii se impune părţilor acestuia întocmai ca legea.
În opinia instanţei, cerinţele pe care se fundamentează principiul forţei obligatorii, respectiv necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei circuitului juridic civil şi imperativul moral al respectării cuvântului dat, întăresc concluzia anterioară potrivit căreia şi interesele particulare sunt ocrotite prin norme aparţinând conceptului de ordine publică.
Transpunând acest principiu în cazul unei promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare, se poate susţine că promitentul vânzător este dator să îşi execute cu bună credinţă obligaţiile asumate prin şi să se abţină de la orice act sau fapt de natură să aducă atingere drepturilor dobândite de către beneficiarul cumpărător.
Stipularea în antecontract a unei clauze penale, cum este şi cea potrivit căreia în cazul în care contractul nu se va încheia din vina promitentului vânzător acesta va restitui promitentului cumpărător dublul sumei plătite cu titlu de avans, iar dacă nu se va încheia din vina promitentului cumpărător acesta va pierde avansul, nu poate fundamenta abdicarea de la principiul forţei obligatorii în condiţiile în care debitorul obligaţiei cu clauză penală nu are un drept de opţiune între executarea obligaţiei principale şi plata clauzei penale, acesta aparţinând doar creditorului.
În cauza de faţă, prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din data de 17.12.2009 de – cu pârâta – şi prin înstrăinarea către aceasta a terenului care a făcut şi obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 897 din 20.02.2009 de – a dat dovadă de rea credinţă, încălcându-şi atât obligaţiile asumate prin antecontract, cât şi, implicit, principiul forţei obligatorii a acestuia, şi fraudând interesele reclamantei care decurgeau din antecontract.
Cu toate acestea, instanţa constată că reclamanta – nu a făcut dovada complicităţii la fraudă a pârâtei – pentru a se putea constata nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din data de 17.12.2009 de -.
Astfel, susţinerile martorei – în sensul că, în cursul lunii decembrie 2009, în calitatea sa de expert autorizat pentru efectuarea lucrărilor de cadastru, s-a întâlnit în incinta Judecătoriei Mangalia cu apărătorul reclamantei şi cu pârâtul nu prezintă relevanţă sub acest aspect din moment ce martora nu şi-a amintit cu exactitate data la care a avut loc discuţia dintre cei doi (element important pentru aprecierea relei credinţe a pârâtei -, prin prisma datei la care aceasta a perfectat contractul de vânzare – cumpărare cu pârâtul -) şi a precizat că nu-şi aminteşte dacă la discuţie ar fi participat şi pârâta -.
Pe de altă parte, la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, însăşi pârâta – a recunoscut că a avut o discuţie cu apărătorul reclamantei în cursul lunii decembrie 2009 în incinta Judecătoriei Mangalia, în timpul căreia a aflat de existenţa antecontractului încheiat între pârâtul – şi reclamantă, dar a afirmat că, la acea dată, se încheiase deja contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2431 din 17.12.2009 de -.
Mai mult decât atât, instanţa constată că, după încheierea promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 897 din 20.02.2009 de -, reclamanta nu şi-a conservat dreptul dobândit în temeiul acesteia, pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi, câtă vreme în cuprinsul cărţii funciare nu exista nicio menţiune referitoare la înscrierea antecontractului ca şi sarcină a imobilului.
Or, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu fac dovada certă că pârâta – a avut cunoştinţă, mai înainte de perfectarea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2431 din 17.12.2009 de -, de existenţa promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 897 din data de 20.02.2009 de -, instanţa apreciază că neprezentarea pârâtului – pentru a răspunde la interogatoriu nu poate, chiar făcând aplicarea dispoziţiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, să conducă, prin ea însăşi, la reţinerea complicităţii la fraudă a pârâtei – câtă vreme recunoaşterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică îşi întemeiază pretenţiile poate produce consecinţe juridice exclusiv împotriva autorului recunoaşterii.
Pentru toate considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta -, cu -, în contradictoriu cu pârâţii -, şi reşedinţa în sat -, cu domiciliul -.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03.03.2011.
Tehnoredactat jud. CT/07.07.2011
5 ex.
