În textul art.197 alin.2, partea finală din Legea nr.31/1990 republicată se prevede în mod expres sancţiunea ce poate fi aplicată administratorului societăţii cu răspundere limitată care se află în situaţia ipotezei prevăzute de acelaşi text de lege, respectiv de a primi, fără autorizarea adunării generale, mandatul de administrator al altei societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate ori de a face acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu ori pe contul altei persoane fizice sau juridice.
Aceasta se limitează, potrivit textului, la măsura revocării şi răspunderii pentru daune, fără a cuprinde, prin urmare, măsura încetării activităţii administratorului ori a societăţii concurente.
Aceasta se limitează, potrivit textului, la măsura revocării şi răspunderii pentru daune, fără a cuprinde, prin urmare, măsura încetării activităţii administratorului ori a societăţii concurente.
Aşa fiind, câtă vreme pe fond o atare măsură, de încetare a activităţii concurente, nu este prevăzută, se impune ca nici în mod provizoriu, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ea să nu poată fi dispusă.
Aşa fiind, câtă vreme pe fond o atare măsură, de încetare a activităţii concurente, nu este prevăzută, se impune ca nici în mod provizoriu, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ea să nu poată fi dispusă.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 31/16 ianuarie 2009
Prin Sentinţa nr. 2314/C/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4540/85/2008 s-a dispus respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC „S.C.” SRL Sibiu prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei SC „B.” SRL Sibiu să înceteze orice activitate de concurenţă legată de obiectul de activitate a reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că în anul 2005 a fost înfiinţată SC „S.C.” SRL, societate în care pârâtul B.B.T. deţine calitatea de asociat în proporţie de 50 % şi care avea ca obiect principal de activitate în domeniul serviciilor de restaurant.
În anul 2008, pârâtul B.B.T. a constituit o nouă societate comercială SC „B.” SRL care are ca obiect de activitate identic cu cel al societăţii reclamante, respectiv în domeniul serviciilor de restaurant. În ambele societăţi pârâtul B.B.T. îndeplineşte funcţia de administrator.
S-a reţinut că, potrivit art. 197 alin.3 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii nu pot primi fără autorizarea adunării asociaţilor mandat de administrare în alte societăţi concurente sau având obiect de activitate similar, nici să facă acelaşi comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice.
Faţă de împrejurarea că în speţă SC „S.C.” SRL este constituită din doi asociaţi cu drepturi depline şi egale în procent de 50 % s-a reţinut că o hotărâre a adunării asociaţilor nu poate fi adoptată în acest sens, întrucât, în acest caz, asociaţii SC „S.C.” SRL au, evident, interese contrarii şi astfel, dispoziţiile art.197 alin.7 din Legea nr. 31/1990 republicată în cazul în speţă nu mai pot fi aplicate.
În consecinţă, faţă de împrejurarea că dispoziţiile art.197 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată nu pot fi aplicabile în speţă şi, având în vedere dispoziţiile art.20 lit. b) din Statutul SC „S.C.” SRL privitoare la dizolvarea acestei societăţi în situaţia realizării obiectului de activitate, instanţa a apreciat că dreptul SC „S.C.” SRL de a continua activitatea în domeniul serviciilor de restaurant este incert, iar în această situaţie problema concurenţei nu a putut fi analizată fără a prejudeca fondul cauzei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs societatea reclamantă solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii sale aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se reiterează, în esenţă, aceleaşi motive invocate la instanţa de fond, respectiv că prin activitatea desfăşurată în cadrul noii societăţi pârâtul B.B.T. încalcă dispoziţiile prevăzute de textul art.197 din Legea nr. 31/1990 potrivit căreia administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandat de administrare în alte concurente sau având obiect de activitate similar, nici să facă acelaşi comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice. Urgenţa măsurii se impune prin prisma prejudiciului suportat de societatea reclamantă ca urmare a pierderii clientelei atrasă în condiţiile menţionate de societatea pârâtă.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, se constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, prin textul art.197 alin.2, partea finală din Legea nr.31/1990 republicată se desprinde sancţiunea ce poate fi aplicată administratorului societăţii cu răspundere limitată care se află în situaţia ipotezei prevăzute de acelaşi text de lege, respectiv de a primi, fără autorizarea adunării generale, mandatul de administrator al altei societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate ori de a face acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu ori pe contul altei persoane fizice sau juridice.
În aceste condiţii, deşi cu altă motivare, soluţia primei instanţe de respingere a cererii reclamantului se dovedeşte întemeiată urmând a fi menţinută prin respingerea recursului de faţă.
1
