In cauză, nu a fost vorba de o desfiinţare a postului ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării activităţii în sensul art. 65 din C.muncii, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile alin. (1) lit. a) din art. 91, ci prevederile art. 91 alin. (1) lit. b) din contractul colectiv de muncă aplicabil, fiind vorba de desfiinţarea instituţiei şi în acelaşi timp de preluarea activităţii sale de alte două instituţii: CN ,,R.D.” şi CNMSI. În decizia nr. 366/07.12.2009, emisă de ASSI, s-a stabilit că încetează contractul individual de muncă al reclamantului ca urmare a desfiinţării Agenţiei cu o perioadă de preaviz care începea să curgă de la data comunicării deciziei dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind înfiinţarea noilor entităţi rezultate din reorganizarea prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009. Prin urmare, la data emiterii acestei decizii, respectiv 7.12.2009, s-a născut dreptul reclamantului la compensaţii în temeiul prevederilor art. 91 din contractul colectiv de şi nu la momentul împlinirii dreptului de preaviz de 20 de zile, deoarece dacă s-ar agrea aceasta ultima varianta ar însemna că angajatorul, cu bună ştiinţă, a amplasat termenul de încetare a contractului de muncă intr-o perioada în care angajatul nu mai putea beneficia de compensaţiile prevăzute de CCM, iar prevederile art. 91 din contractul colectiv de muncă ar fi fost golite de sens şi de forţă juridică, ceea ce este contrar art. 243 din C.muncii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 234 din 20 martie 2012
Reclamantul P.B. a chemat în judecată pe pârâta A.S.S.I., solicitând obligarea acesteia la plata salariului neplătit pentru munca depusă în luna decembrie 2009, a primei de Crăciun, a celui de-al treisprezecelea salariu pentru anul 2009, a salariului neplătit pentru cele 12 zile lucrate în luna ianuarie 2010 și a acelor 12 salarii compensatorii.
La data de 6 octombrie 2010, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat completarea cadrului procesual și citarea în cauză a următorilor pârâți: Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, CNMSI și CN „R.D.”, motivat de faptul că A.S.S.I. a fost desființată prin dispozițiile Legii nr. 329/2009 și cele ale H.G. nr. 1439/2009.
Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de conexitate, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și excepția lipsei calității procesuale pasive a CN „R.D.”.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
CNMSI a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale precum și a CN „R.D.” iar pe fond a solicitat respingerea cererii întrucât toate drepturile bănești au fost achitate.
Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2011, instanța a respins excepția de conexitate și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și CN „R.D.”, ca nefondate.
La data de 9 mai 2011, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâtelor la plata următoarelor drepturi salariale: salariul pentru luna decembrie 2009, prima de Crăciun, al XIII-lea salariu pentru 2009 și salariul pentru 12 zile aferente lunii ianuarie 2010.
Prin sentința civilă nr. 1652/9.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capetelor de cerere privind: plata salariului pentru luna decembrie 2009, a primei de Crăciun, a celui de-al treisprezecelea salariu pentru anul 2009 și a salariului pentru cele 12 zile lucrate în luna ianuarie 2010.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.B. în contradictoriu cu pârâtele: CNMSI, Ministerul Comunicațiilor Și Societății Informaționale și CN „R.D.”.
Au fost obligații pârâții la plata către reclamant a celor 12 salarii compensatorii, prevăzute la art. 91 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă nr. 7136/23.12.2008, încheiat la nivelul A.S.S.I.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 366 din 7.12.2009, emisă de A.S.S.I., reclamantului i-a încetat activitatea începând cu data de 12.01.2010, conform Legii nr. 329/2009, coroborat cu prevederile art. 65 din C.muncii, ca urmare a desființării locului de muncă pe care îl ocupa.
Conform pct. 21 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, A.S.S.I. s-a desființat, ca urmare a divizării, activitatea acesteia fiind preluată de C.N.M.S.I. și CN „R.D.”, reorganizarea fiind realizată în baza art. 3 lit. d) din Legea nr. 329/2009.
în aplicarea Legii nr. 329/2009 a fost dată H.G. nr. 1439/2009, privind înființarea CNMSI și a CN „R.D.”.
în aplicarea Legii nr. 329/2009 a fost dată H.G. nr. 1439/2009, privind înființarea CNMSI și a CN „R.D.”.
Conform art. 1 alin.(2) și art. 2 din H.G. nr. 1439/2009, atribuțiile și patrimoniul A.S.S.I. au fost preluate de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale care, ulterior a predat părți din patrimoniu celor două centre născute din divizare, respectiv C.N.M.S.I. și C.N.R.D., fostul imobil al A.S.S.I. rămânând conform art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1439/2009, în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale.
în conformitate cu prevederile art. 48 din Decretul 31/1954, privind persoanele fizice și juridice: „Persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării, răspund față de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare…”
Având în vedere că pârâtele Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, CNMSI și CN „RD” au obținut bunuri prin divizare, așa după cum rezultă din protocoalele de predare-primire aflate la dosar, acestea trebuie și pot să răspundă pentru toate obligațiile contractuale asumate de ASSI, față de angajații acesteia.
Potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) din contractul colectiv de muncă al A.S.S.I. înregistrat sub nr. 7136/23.12.2008 și a cărui valabilitate a fost prelungită, conform art. 2 alin. (2) din același contract colectiv de muncă până la 23.12.2010: „Salariatul are dreptul la o compensație bănească în următoarele situații de încetare a contractului individual de muncă:
a) instituția își reduce personalul prin reducerea postului salariatului ca urmare a reorganizării.”
Potrivit alin. (2): „Instituția va comunica în scris fiecărui salariat termenul de preaviz și va plăti salariaților o compensație, în cuantum de 12 salarii de bază ale acestuia dar numai puțin decât 12 salarii medii de bază pe instituție.”
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis acțiunea, obligând pârâții la plata către reclamant a celor 12 salarii compensatorii prevăzute la art. 91 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă nr. 7136 din 23.12.2008, încheiat la nivelul A.S.S.I.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
I. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a criticat sentința recurată prin prisma greșitei soluționări a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții.
Pentru a reține calitatea procesuală activă a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, instanța de judecată a reținut în mod incorect faptul că atribuțiile A.S.S.I. au fost preluate atât de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale cât și de CNMSI și CNRD. Așa cum a arătat, potrivit punctului 21 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, ASSI s-a desființat, ca urmare a divizării, activitatea acesteia fiind preluată de două noi entități care iau astfel ființă, CNMSI și CNRD.
ASSI funcționa în baza O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea ASSI și îndeplinea atribuțiile prevăzute la art.2.
CNMSI îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 5 din H.G. nr. 1439/2009.
CNRD îndeplinește atribuțiile prevăzute la art.18 din H.G. nr. 1439/2009.
Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 4 din H.G. nr. 12/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza prevederilor legale care stabilesc atribuțiile Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, ale ASSI, ale CNMSI și ale CNRD rezultă faptul că atribuțiile ASSI au fost preluate în totalitate de cele două centre și nu de MCSI. De asemenea, și personalul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor preluate de cele două centre de la ASSI a fost preluat de cele două noi instituții.
Totodată, atât în Legea nr. 329/2009 cât și în H.G. nr. 1439/2009, noțiunea de patrimoniu a fost folosită separat de noțiunea de „personal” sau „structuri de personal”. în aceste condiții, rezultă clar că intenția legiuitorului a fost aceea de a crea regimuri juridice distincte pentru fiecare dintre cele două categorii de noțiuni. De asemenea, a făcut referire separată cu privire la drepturile și obligațiile ce decurg din acestea, ceea ce arată intenția legiuitorului ca acestea să urmeze regimul juridic stabilit separat pentru fiecare dintre cele două noțiuni.
Instanța de judecată a reținut în mod incorect că MCSI are calitatea procesuală pasivă motivat de faptul că a obținut bunuri prin efectul divizării, respectiv imobilul din București, strada I. nr. 22, ca urmare a divizării iar în raport de art. 48 din Decret nr.3 1/1954 „persoanele care dobândesc bunuri prin efectul divizării, răspund de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare…”.
în aceste condiții, solicită admiterea excepției lipsei calității pasive a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Totodată, instanța de judecată nu a reținut în dispozitivul sentinței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului.
Instanța, în mod incorect, a reținut că Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale nu are calitatea de a contesta decizia nr. 366/2009, motivat de faptul că din dispozițiile Legii nr. 53/2003 rezultă că singura persoană îndrituită să conteste o decizie de concediere este salariatul și „nicidecum ale persoane juridice rezultate ca urmare a transformării persoanei juridice inițiale care reprezenta angajatorul”.
Față de această motivare precizează că doar CNRD și CNMSI sunt instituțiile care au rezultat în urma divizării ASSI. Atâta timp cât s-a reținut calitatea MCSI pentru plata drepturilor compensatorii pentru aceleași motive ar fi trebuit să se rețină calitatea MCSI de a contesta legalitatea așa zisei decizii nr. 366/2009.
Conform art. 267 din C.muncii lit. d) pot fi părți în conflictele de muncă alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Totodată, în cadrul unui litigiu, pârâtul se poate apăra prin invocarea nulității actului juridic de care depind soluționarea cauzei.
Recurentul mai consideră că nu sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă referitoare la plata salariilor compensatorii întrucât potrivit art.91 teza finală din contractul colectiv de muncă, dreptul la compensație bănească se naște dacă are loc încetarea contractului individual de muncă ca urmare a preluării activității angajatorului total sau parțial de către o altă entitate, ori potrivit dispozițiilor legale în vigoare, încetarea contractului individual de muncă nu a fost efectuat preluării activității fostei ASSI de către cele două centre, CNMSI și CNRD, ci ca urmare a reducerii de posturi, reducere ce a avut loc în cadrul centrelor și nu în cadrul ASSI.
în concluzie, solicită respingerea cererii privind plata de salariilor compensatorii ca fiind neîntemeiată.
II. CNMSI a formulat critici în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, precum și a CNRD, pronunțând o hotărâre vădit netemeinică și nelegală prin obligarea celor două instituții la plata celor 12 salarii compensatorii.
Pe fondul cererii, Tribunalul Tulcea a aplicat în mod greșit legea.
Motivul invocat pentru emiterea deciziilor de concediere, respectiv desființarea celor 200 de posturi din cadrul ASSI nu era viabil la momentul emiterii acestora deoarece:
– reducerea efectivă a posturilor potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 329/2009 are loc abia după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1439/2009;
– categoria concretă a posturilor reduse se stabilește abia după aprobarea posturilor pentru instituțiile care preiau activitatea acestora, respectiv CNMSI și CNRD.
în ceea ce privește situația personalului fostului ASSI, recurentul consideră că au devenit incidente dispozițiile generale prevăzute la art. 6 din Legea nr. 329/2009, dar și a celor particulare prevăzute la art. 14 și art. 27 din H.G. nr. 1439/2009 privind înființarea CNMSI și a CN „R.D.”.
Temeiul juridic al încetării contractelor de muncă pentru personalul ASSI supus reorganizării este art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009, iar nu prevederile din C.muncii.
în cauză sunt aplicabile și dispozițiile decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, în sensul că suntem în prezența unei reorganizări a ASSI prin divizare în două entități – noi persoane juridice, care preiau obligațiile instituției divizate, inclusiv personalul.
S-a motivat în mod greșit faptul că intimatul reclamant și-a încetat raporturile de muncă cu ASSI ca urmare a emiterii deciziei de concediere din 7.12.2009, precum și faptul că situația sa juridică este reglementată de dispozițiile din C.muncii – afirmații care sunt în vădită contradicție cu prevederile Legii nr. 329/2009 și H.G. nr. 1439/2009, decizia de concediere fiind emisă nelegal anterior apariției H.G. nr.1439/2009.
în consecință, la data încetării raporturilor de muncă, în mod legal – 13.01.2010 – când noua instituție CNMSI emite decizia de concediere, Contractul colectiv de muncă la nivelul ASSI nr. 7136/23.12.2008 nu se mai afla în vigoare.
III. CNRD a declarat de asemenea recurs criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
în mod greșit instanța de fond a obligat CN „R.D.” – în solidar cu ceilalți pârâți – CNMSI și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale la plata a 12 salarii compensatorii în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă nr. 7136/23.12.2008.
CN „R.D.” nu are calitatea de angajator în raport cu reclamantul P.B. și, prin urmare, obținerea unor drepturi de natură salarială nu poate fi impusă unei persoane juridice care nu are nici calitatea și nici capacitatea de a le realiza.
Ca urmare, CN „R.D.” nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu are raporturi de muncă cu reclamantul, care prin aplicarea dispozițiilor legale a fost preluat de CNMSI, iar încetarea raporturilor de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului este dispusă la 12.01.2010 – decizia de concediere nr.206 este emisă de CNMSI la data de 15.01.2010.
Tribunalul Tulcea a nesocotit dispozițiile Legii nr. 329/2009 și ale H.G. nr.1439/2009 privind înființarea CNMSI și a CN „R.D.”.
Potrivit art. 14 alin. (1) (pentru CNMSI) și art. 27 alin. (1) (pentru CN „R.D.”) personalul ASSI aferent activităților prevăzute la art.5 (pentru CNMSI) și art. 18 (pentru CNRD) precum și personalul auxiliar va fi preluat în cadrul celor două entități, în limita a 140 de posturi și va beneficia de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul CNMSI și respectiv CNRD.
Ca urmare, din cei 153 salariați ai ASSI, CNMSI a preluat un număr de 104 salariați (printre care și pe intimatul – reclamant P.B.) iar CNRD, un număr de 49 salariați, care au fost încadrați prin echivalarea funcțiilor, având în vedere la stabilirea acestora, vechimea în muncă și categoria studiilor.
Având în vedere că la data încetării raporturilor de muncă, în mod legal – 13.01.2010 – când noua instituție CNMSI emite decizia de concediere, Contractul colectiv de muncă la nivelul ASSI nr. 7136/23.12.2008 nu se mai afla în vigoare, recurenta solicită ca în baza art. 312 C.proc.civ. admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată următoarele:
Având în vedere ca singura obligație stabilită în sarcina pârâților de către instanța de fond consta în plata către reclamant a celor 12 salarii compensatorii prevăzute de art. 91 alin. (2) din CCM nr. 7136/23.12.2008 încheiat la nivelul ASSI, Curtea apreciază că celelalte critici formulate de recurenții pârâți, referitoare la legalitatea deciziei de concediere și temeinicia cererii privind plata celorlalte drepturi salariale, sunt lipsite de obiect, cu atât mai mult cu cât reclamantul a renunțat la aceste capete de cerere.
Prin urmare, analiza sentinței se va face din perspectiva capătului de cerere admis, și a excepțiilor invocate de pârâți raportate de acest capăt de cerere având în vedere ca numai pârâții au formulat recurs.
Conform pct. 21 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, A.S.S.I. s-a desființat, ca urmare a divizării, activitatea acesteia fiind preluată de CNMSI și C.N.R.D., reorganizarea fiind realizată în baza art. 3 lit. d)) din Legea nr. 329/2009.
Conform art. 1 alin. (2) și art. 2 din H.G. nr. 1439/2009, atribuțiile și patrimoniul A.S.S.I. au fost preluate de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale care, ulterior, a predat părți din patrimoniu celor două centre născute din divizare, respectiv C.N.M.S.I. și C.N.R.D., fostul imobil al ASSI rămânând, conform art. 2 alin. (4) din H..G. nr. 1439/2009, în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G nr. 1/2010, salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Conform art. 91 din contractul colectiv de muncă, salariatul avea dreptul la o compensație egală cu 12 salarii de bază ale acestuia dar nu mai puțin decât 12 salarii de bază medii pe instituție (alin. (2)) în următoarele situații de încetare a contractului individual de muncă (alin. (1):
a) instituția își reduce personalul prin desființarea postului salariatului ca urmare a reorganizării;
b) instituția își încetează activitatea sau activitatea sa este preluată total sau parțial de către o altă entitate și în alte cazuri fără relevanță în cauză.
S-a invocat de către recurenți că reclamantului P.B. i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 12.01.2010, conform Legii nr. 329/2009, coroborat cu prevederile art. 65 din C.muncii, ca urmare a desființării locului de muncă pe care îl ocupa, conform deciziei nr. 366 din 7.12.2009, emisă de ASSI și ca pretențiile formulate de acesta trebuie analizate din perspectiva datei la care raporturile de muncă au încetat și nu în raport de data emiterii deciziei.
Instanța reține ca, în cauză, nu a fost vorba de o desființare a postului ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării activității în sensul art. 65 din C.muncii, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile alin. (1) lit. a) din art. 91, ci prevederile art. 91 alin. (1) lit. b) din contractul colectiv de muncă aplicabil, fiind vorba de desființarea instituției și în același timp de preluarea activității sale de alte două instituții: CN ,,R.D.” și CNMSI.
în decizia nr. 366/7.12.2009 emisă de ASSI s-a stabilit că încetează contractul individual de muncă al reclamantului ca urmare a desființării Agenției cu o perioadă de preaviz care începea să curgă de la data comunicării deciziei dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind înființarea noilor entități rezultate din reorganizarea prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009.
în raport de probele administrate, Curtea apreciază că, la data emiterii acestei decizii, respectiv 7.12.2009, s-a născut dreptul reclamantului la compensații în temeiul prevederilor art.91 din contractul colectiv de munca și nu la momentul împlinirii dreptului de preaviz de 20 de zile deoarece dacă s-ar agrea aceasta ultima varianta ar însemna că angajatorul, cu bună știință a amplasat termenul de încetare a contractului de muncă intr-o perioada în care angajatul nu mai putea beneficia de compensațiile prevăzute de CCM iar prevederile art. 91 din contractul colectiv de muncă ar fi fost golite de sens și de forță juridică ceea ce este contrar art. 243 din C.muncii.
– Cu privire la calitatea procesuală a CNMSI, se reține:
Astfel, potrivit art. 47 din Decretul nr. 31/1954, patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare se împarte in mod egal intre persoanele juridice dobânditoare, daca prin actul care a dispus dizolvarea nu s-a stabilit o alta proporție.
în cazul ASSI, în Anexa 1 la lege se stabilește că aceasta se desființează, ca urmare a divizării: o parte din activitate va fi preluat de către CNMSI, iar o alta parte de CN „R.D.” care au dobândit, astfel, calitatea de succesori cu titlu universal ai ASSI, preluând potrivit competențelor preluate atât o parte din personal cât și din drepturile și obligațiile ASSI.
Prin Protocolul înregistrat la ASSI sub nr. 290/16.12.2009 încheiat între instituția care se desființa și CNMSI, au fost preluați angajații indicați în anexe, între care și reclamantul care figurează la rubrica 75.
Această preluare s-a făcut în acord cu art. 14 alin. (1) din H.G. nr.1439/2009 potrivit cu care personalul ASSI aferent activităților prevăzute la art. 5, precum si personalul auxiliar va fi preluat in cadrul CNMSI, in limita a 140 de posturi, si va beneficia de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul CNMSI.
De asemenea, acest protocol este urmat de decizia nr. 60/16.12.2009 a președintelui CNMSI prin care s-a decis preluarea acelorași angajați și are corespondent în decizia nr. 290/16.12.2009 emisă de președintele ASSI referitor la „predarea” angajaților respectivi.
Această procedură corespunde prevederilor Legii nr. 329/209 în sensul că succesorii cu titlu particular ai ASSI au preluat personalul acesteia.
Cum la data protocolului, termenul de preaviz la care s-a făcut referire în decizie nu expirase rezultă că CNMSI a preluat și obligațiile corelative tuturor drepturilor născute în favoarea reclamantului în temeiul contractului colectiv de muncă, astfel ca acesta are calitate procesual pasivă întrucât a preluat în calitate de succesor contractul individual de muncă încheiat de ASSI, cu reclamantul.
De altfel, prin decizia nr. 206/15.01.2010 emisa de CNMSI, s-a consemnat ca “urmare împlinirii termenului de preaviz încetează contractul individual de muncă” aceasta decizie fiind data “în completarea deciziei nr. 366/07.12.2009 emisa de președintele ASSI pentru perioada de preaviz” date care vin de asemenea sa susțină concluzia potrivit căreia recurentul are calitate procesuală pasivă în cauza.
– Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale:
în baza Legii nr. 329/2009 și a regulilor de drept comun privind efectele divizării unei persoane juridice, succesiunea în drepturi și obligații trebuia să se producă numai între ASSI, pe de o parte, și, pe de altă parte, CNMSI și CN ,,R.D.”.
Dar, față de specificul organizării ASSI care, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 73/2007, funcționa în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, precum și față de împrejurarea că atât CNMSI, cât și CN ,,R.D.”, au fost organizate tot în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin H.G. nr. 1439/2009 s-a optat pentru o formă mai complexă a reorganizării în care a fost implicată și o terță persoană – Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
în acest sens, s-a stabilit prin hotărârea de guvern ca patrimoniul fostei ASSI să fie preluat pe bază de protocol mai întâi de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, care la rândul său urma să predea câte o parte a acestui patrimoniu către CNMSI, respectiv CN ,,R.D.”.
Ca urmare, prin protocolul din 9.12.2009 înregistrat sub nr. 5201/9.12.2009 la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, respectiv 40111/9.12.2009 la ASSI s-au preluat structura de personal a Agenției, precum și celelalte drepturi și obligații ce decurg din acestea, cu mențiunea expresă că vor fi acoperite prin credite bugetare de la bugetul de stat.
Dar, prin actul de modificare înregistrat sub nr. 5206/10.12.2009 la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, respectiv 281/10.12.2009 la ASSI, protocolul în cauză a fost modificat inclusiv în ceea ce privește prevederile art. 2, în sensul că nu se mai referea la preluarea personalului și obligațiilor rezultate din contractele de muncă ci doar la preluarea creditelor bugetare neutilizate.
Având în vedere structura sumei propuse pentru rectificare bugetară de către ASSI, prin nota de fundamentare nr. 1338/25.08.2009, și suma aprobată de către Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, este evident că cel puțin în parte au fost aprobate în bugetul ASSI și cheltuieli pentru drepturile pretinse de reclamant iar ASSI nu a făcut dovada plății acestor drepturi.
Curtea mai are în vedere și împrejurarea că patrimoniul ASSI a fost preluat inițial de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, transmis ulterior către noile instituții înființate în urma divizării iar patrimoniul ASSI includea și obligațiile corelative tuturor drepturilor născute în favoarea reclamantului în temeiul contractului colectiv de muncă, indiferent care ar fi acestea.
Nu în ultimul rând, mai trebuie amintit ca potrivit art. 8 din H.G. nr. 1439/2009, finanțarea activităților CNMSI se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, în a cărui subordine funcționează astfel că în raport de toate aceste considerente, Curtea va constată ca Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale are calitate procesual pasivă.
– în ceea ce privește CN ,,R.D.”:
Din înscrisurile anexate cererii se constată că acesta nu are calitate procesual pasivă în cauză întrucât a preluat o altă parte a angajaților fostei ASSI și obligațiile corelative drepturilor acestor angajați, între care nu se află și reclamantul.
Potrivit art. 27 alin. (1) din H.G. nr.1439/2009, personalul ASSI aferent activităților prevăzute la art. 18, precum si personalul auxiliar va fi preluat in cadrul CNRD, in limita a 140 de posturi, si va beneficia de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul CNRD.
Rezultă, așadar, că CN ,,R.D.” a preluat o altă parte a personalului și, ca urmare, nu a preluat obligațiile rezultate din contractul individual de muncă încheiat de ASSI cu recurentul reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. vor fi respinse recursurile formulate de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și CNMSI și va fi admis recursul formulat de recurentul CN ,,R.D.”, urmând a fi modificată sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu aceasta instituție. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
