Judecătoria Mediaş
Sentinţa comercială nr.191/04.02.2010
Domeniu asociat – acţiune comercială
Asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.-/257/2009 creditoarea SC J. T. SRL M. a solicitat emiterea unei somaţii de plată faţă de debitorul R. E. pentru sumele de 2816,65 lei reprezentând debit restant, 360,03 lei dobânzi legale, astfel cum acestea au fost stabilite prin OG nr.9/2000 modificată prin Legea nr.356/2002 la nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR aferente creanţei neîncasate, de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale şi până la data de 3.12.2009 şi în continuare, până la plata efectivă şi integrală a debitului restant. Cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrata cu 39 de lei taxa de timbru si cu 0,3 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii se arată că creditoarea a efectuat în beneficiul debitorului lucrări de montare geamuri termopan cu tâmplărie PVC în valoare totală de 4766,65 lei, iar în vederea încasării contravalorii lucrării a emis facturile menţionate pe care însă debitorul nu le-a achitat în totalitate, deşi au devenit scadente. Astfel, debitorul a achitat parţial suma de 1950 lei, conform chitanţelor eliberate, dintr-o factură fiscală rămânând un rest neplătit, iar cealaltă fiind integral neachitată.
Prin urmare, apreciază creditoarea, creanţele sunt certe, lichide, exigibile, devenind incidente dispoziţiile OG 5/2001.
In dovedire depune la dosar situaţia dobânzilor calculate, copii ale facturilor fiscale, chitanţe de plată, situaţia încasărilor cu număr de chitanţă şi data plăţilor efectuate de către debitor, decizia nr.-/9.10.2008 de desfacere a contractului de muncă.
Debitorul, legal citat, s-a prezentat în instanţă arătând că a fost angajat la societatea creditoare până la data de 9.10.2008 când i s-a desfăcut contractul de muncă şi că debitul pretins a fost achitat până la acest moment în totalitate, însă nu poate prezenta chitanţe eliberatorii pentru toată suma întrucât majoritatea banilor au fost plătiţi fără chitanţă, având în vedere relaţia de încredere dintre debitor şi creditor, de vreme ce primul era angajatul celui de al doilea. Precizează că modalitatea de plată era acea a reţinerilor din salariu, fără să le poată dovedi prin înscrisuri.
In drept nu a invocat vreun temei legal.
In dovedire a depus la dosar un înscris sub semnătură privată din care rezultă că debitorul are o datorie de 1930 lei către creditoare care va fi achitată până la data de 30 aprilie 2009 printr-o sumă lunară fixată de către societate.
S-a solicitat de către instanţă creditoarei să comunice debitul datorat în modalitatea reţinerii din salariu a unor rate lunare şi să depună dovezi privind plata drepturilor salariale şi a reţinerilor operate asupra veniturilor salariale începând cu luna iulie 2008 şi până la data încetării contractului de muncă.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Creditoarea a efectuat în beneficiul debitorului lucrări de montare geamuri termopan cu tâmplărie PVC în valoare totală de 4766,65 lei; în vederea încasării contravalorii lucrării a emis facturile fiscale nr.04070536/9.07.2008 în valoare de 3229,61 lei şi nr.04070558/24.07.2008 în valoare de 1537,04 lei scadente la 30 de zile de la data emiterii, facturi însuşite prin semnătură de către debitor.
Conform chitanţelor existente la dosar (filele 7-11 dosar), debitorul a plătit suma de 1950 lei din valoarea totală, dintr-o factura fiscală rămânând un rest neplătit, iar cealaltă fiind integral neachitată.
Conform art.1 din O.G. 5/2001 procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului în vederea realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris (…) însuşit de părţi prin semnătură ori alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Contestând ca ar mai datora vreo sumă, în condiţiile în care debitorul susţine ca a achitat prin plăţile făcute întreaga datorie către creditoare, nu se poate aprecia că debitul ar avea un caracter cert, lichid şi exigibil ca să se poată uza de procedura somaţiei de plată. In aceste condiţii, prin obiecţiile ridicate de debitor, cererea capătă caracter contencios, neputând fi soluţionată în cadrul procedurii speciale necontencioase a somaţiei de plată unde nu pot fi administrate alte probatorii în afară de înscrisuri. Pentru stabilirea raporturilor dintre părţi creditoarea urmează a se îndrepta împotriva debitorului pe calea comună, cu administrare de probatorii.
