R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TG.BUJOR
JUD. GALAŢI
SENTINŢA CIVILĂ NR. 137
ŞEDINŢA PUBLICĂ din 17.02.2011
PREŞEDINTE – Adriana Andrei
GREFIER – Nicoleta Drăguşanu
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile pentru obligaţia de a face formulată de
reclamanta D.R.L în contradictoriu cu pârâtele S.C. O.V.I.G. G SA B. ş.a. şi intervenientul forţat D.C.S..
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 08.02.2011, care s-au consemnat în
încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat
pronunţarea cauzei la data de 15.02.2011, când instanţa mai având nevoie de timp pentru deliberare, a
amânat pronunţarea cauzei la data de 17.02.2011.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, judeţul Galaţi sub număr unic de
dosar 868/316/2009 la data de 22.06.2009, reclamanta D R L a solicitat instanţei de judecată, în
contradictoriu cu pârâtele S.C. O V.I.G. Grup S.A. şi S.C. O V.I.G. Grup S.A. – S G , obligarea
acestora la plata despăgubirilor auto stabilite prin dosarul de daună nr. CA/GL/08/4698 şi la plata
dobânzilor legale calculate pentru suma neachitată începând cu data la care asiguratorul avea obligaţia
să facă plata despăgubirilor, respectiv 15 zile lucrătoare de la primirea cererii de despăgubire
(25.02.2009) şi până la achitarea efectivă a debitului, în conformitate cu art. 17.3 din Condiţiile Generale
Contractuale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în urma producerii
accidentului rutier din data de 23.12.2008, pe drumul de la ieşirea din localitatea Bălăbăneşti, soldat cu
avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare VS – 03 – YGO, a intervenit răspunderea S.C. O V.I.G.
G S.A., pentru producerea riscului asigurat prin Poliţa de facultativă a autoturismului, seria C
nr. 699897.
A arătat reclamanta că potrivit art. 17.1 şi art. 17.3 privind termenii contractuali, pârâta S.C. O
V.I.G. Grup S.A. – Sucursala Galaţi, prin service-ul auto agreat de aceasta din urmă, a constatat şi
evaluat pagubele produse prin accident, emiţând un deviz estimativ al reparaţiilor.
Reclamanta arată că ulterior emiterii devizului estimativ, pârâta a apreciat autoturismul ca fiind
daună totală, potrivit dispoziţiilor art. 1.18 din Condiţiile Generale Contractuale ale Poliţei de asigurare,
autoturismul asigurat fiind considerat daună totală când „repararea, înlocuirea, recondiţionarea părţilor
sau a pieselor componente ale acestuia, depăşeşte 90% din suma asigurată, conform constatării
asiguratorului, nu mai este posibilă sau nu mai este economică”.
De asemenea, arată că la data de 25.02.2009, a fost chemată la sediul pârâtei în municipiul
Galaţi, pentru a completa cererea de despăgubire pentru suma de 101.395,13 lei, acesta fiind ultimul
act depus pentru finalizarea dosarului de daună nr. CA/GL/08/4698.
Întrucât S.C. O V.I.G. Grup S.A. – S G nu poate decide asupra aprobării dosarelor de daună
pentru acordarea despăgubirilor în cuantum mai mare de 18.000 lei, dosarul de daună nr.
CA/GL/08/4698 a fost trimis spre aprobare la sediul central din Bucureşti.
Reclamanta arată că deşi S.C. O V.I.G. Grup S.A. B a aprobat dosarul de daună, S din G a
refuzat să plătească despăgubirile stabilite prin acesta, cu toate că acceptase în principiu întreaga
documentaţie, făcând o contraofertă de despăgubiri în cuantum de 42.617,13 lei, prin adresa nr.
1234/25.05.2009, această valoare reprezentând, în aprecierea pârâtei, reparaţiile autoturismului.
Raportat la această contraofertă, reclamanta arată că i-a solicitat asiguratorului prin notificarea
din 28.05.2009 să îi comunice actele justificative care au stat la baza acestui cuantum, precum şi o
eventuală conciliere asupra soluţionării litigiului în mod amiabil, în conformitate cu art. 23.10 din
condiţiile generale contractuale, dar pârâta nu a prezentat niciun document şi a refuzat concilierea.
Mai arată reclamanta că nu poate face precizări concrete cu privire la suma cu care urmează să
fie despăgubită, deoarece nu i s-a comunicat niciun act în acest sens şi nu cunoaşte dacă din
cuantumul despăgubirilor solicitate prin cererea de despăgubire au fost scăzute, conform art. 10.17 din
condiţiile generale contractuale, valoarea franşizei, valoarea ratelor de primă datorate până la sfârşitul
perioadei de asigurare. Solicită şi ataşarea dosarului de daună.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 8, 43, 49 şi 51 din Legea nr. 136/1995 cu
modificările ulterioare şi pe Condiţiile Generale Contractuale şi a fost timbrată cu taxă judiciară de
timbru în suma de 39 lei.
Odată cu cererea, reclamanta a depus, în copie, poliţa de asigurare seria C nr. 699897 (filele 5 –
12), C.I. reclamantă (fila 13), adresa nr. 1234/25.05.2009 (fila 14), notificarea din 28.05.2009 (fila 15),
confirmare de primire (fila 16) şi procesul verbal din 12.06.2009 (fila 17).
Legal citată, pârâta S.C. O Vig S.A. B a depus la dosar întâmpinare, prin S.C. O VIG S.A. S
G , prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta nu a precizat cuantumul pretenţiilor în lei, pentru a
achita taxa de timbru corespunzătoare.
Se invocă faptul că reclamanta a fost despăgubită pentru dauna la autoturismul VW,
înmatriculat cu nr. VS – 03 – YGO, ca urmare a accidentului din 23.12.2008, cu suma de 40.854,99 lei,
conform O.P. nr. 5416 din 28.05.2009.
Precizează pârâta că în evaluarea despăgubirii s-a avut în vedere contravaloarea devizului
întocmit de S.C. Cezali S.R.L., unitatea de service auto unde reclamanta şi-a reparat autoturismul, din
care s-a scăzut franciza şi valoarea ratelor neachitate, până la sfârşitul perioadei de asigurare.
Pârâta arată că devizul în baza căruia reclamanta consideră că a fost încadrată la daună totală
este unul estimativ, prezentat de reclamantă de la o unitate de service nespecializată pentru
autoturisme Volkswagen şi fără o constatare prealabilă făcută de asigurator, iar despăgubirea s-a
efectuat în temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din
România şi art. 17.3 din Condiţiile generale contractuale, anexă la poliţă.
De asemenea, pârâta a arătat că inspectorii de daună au avut unele suspiciuni că soţul
reclamantei, care a fost la volan la momentul producerii accidentului, a avariat în mod intenţionat
autoturismul pentru a obţine despăgubirea, fapt pentru care au fost efectuate verificări suplimentare,
rezultând faptul că acesta a chemat platforma şi a transportat autovehiculul la Galaţi, deşi existau
unităţi de service mai aproape în Bârlad, Tecuci şi Vaslui; declararea accidentului a avut loc la Galaţi,
deşi acesta se produsese pe raza comunei Bălăbăneşti, iar şeful de post din această comună nu
cunoştea despre producerea accidentului, dar şi faptul că şoferul nu a fost accidentat, deşi a avut loc un
impact dur cu copacul, iar curba unde a avut loc accidentul era lină, încât nu se justifica pierderea
controlului autovehiculului.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a depus, în copie, procesul verbal seria CC nr.
1742775/23.12.2008 (fila 31), declaraţia conducătorului auto D C S (fila 32 – 33), înştiinţarea cu privire
la producerea accidentului, fără număr, fără dată (fila 34 – 35), declaraţie D C (fila 36), cererea de
despăgubire fără număr, fără dată a numitului D C (fila 37).
La data de 22.10.2009, reclamanta a precizat că suma pretenţiilor este de 60.551,04 lei, iar faţă
de această precizare a achitat taxă judiciară de timbru de 2.822,30 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
Reclamanta a depus prin avocat un înscris denumit „întâmpinare” (filele 43, 44), calificat de
instanţă ca fiind de fapt un „răspuns la întâmpinarea” depusă la dosarul cauzei de către pârâtă.
A arătat reclamanta că pârâta nu a efectuat decât o despăgubire parţială pentru dauna suferită,
deşi dauna iniţială era de 101.395,13 lei.
Mai precizează că nu şi-a reparat autoturismul la S.C. C S.R.L., al cărui deviz estimativ a fost
întocmit la data de 22.05.2009, deoarece la data de 14.04.2009 epava autoturismului în cauză era
vândută şi radiată, astfel după cum rezultă din certificatul de atestare fiscală eliberat pe numele
reclamantei cu nr. de înregistrare 17524/29.10.2009.
În realitate, se precizează, devizul estimativ a fost realizat de S.C. E A S.R.L., care este
agreată de asigurator, la data de 14.02.2009, la solicitarea inspectorului de daună P , prin care s-a
stabilit o valoare a reparaţiilor în sumă de 109.371 lei. Având în vedere această sumă de reparaţii şi
suma asigurată prin contract, respectiv 29.320 euro (aproximativ 120.200 lei), pârâta a apreciat avaria
autoturismului ca fiind daună totală, fiind întocmit dosarul de daună CA/GL/08/4698.
Precizează că ultimul act din dosarul de daună este cererea de despăgubire, iar restul actelor au
fost depuse de pârâtă cu scopul de a induce în eroare.
În ceea ce priveşte suspiciunile prezentate, reclamanta arată că pârâta a sesizat şi Serviciul
Anti – Fraudă Bucureşti, care a stabilit că modalitatea de producere a accidentului rutier nu a avut loc în
mod fraudulos.
Reclamanta a depus certificatul de atestare fiscală pentru autoturism (fila 45), facturi de la S.C.
E A S.R.L. (filele 46 – 54) şi copia contractului de vânzare – cumpărare de înstrăinare a epavei
autoturismului din data de 14.04.2009 (fila 127).
La solicitarea instanţei, pârâta a depus la dosarul cauzei copia dosarului de daună
CA/GL/08/4698 (filele 55 – 125), pe care l-a completat la data de 08.04.2010 cu alte acte (filele 138 –
178).
La cererea reclamantei a fost luat interogatoriul societăţii pârâte (filele 188, 189).
Pentru termenul din data de 11.05.2010 părţile au depus concluzii scrise.
Prin încheierea din data de 18.05.2010 instanţa a repus cauza pe rol şi a dispus introducerea în
cauză, în calitate de intervenient forţat a numitului D C S , acesta fiind persoana responsabilă de
producerea accidentului.
Acesta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active,
arătând că doar în cazul unei asigurări civile obligatorii (RCA) exista obligativitatea introducerii în cauză
a persoanei care se face vinovată de producerea accidentului rutier, şi nu în cazul asigurării facultative
CASCO.
La data de 29.06.2010 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în cauză, raportul de
expertiză aflându-se la filele 239 – 245 din dosar.
Atât reclamanta, cât şi pârâta au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, răspunsul la aceste
obiecţiuni găsindu-se la filele 272 – 273 din dosar.
După repunerea pe rol, reclamanta a depus concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 08.02.2011 instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia
lipsei calităţii de intervenient forţat a numitului D C S şi pe fondul cauzei.
Analizând cu prioritate, temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia lipsei
calităţii de intervenient forţat a numitului D C S faţă de fondul acesteia, o constată întemeiată
pentru următoarele motive:
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu
modificările şi completările ulterioare, „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi
49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin
accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită
împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol,
cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de
intervenienţi forţaţi”.
Aşadar, legea prevede obligativitatea instanţei de judecată de a cita, în calitate de intervenienţi
forţaţi, persoanele răspunzătoare de producerea accidentelor numai în cazul asigurărilor de răspundere
civilă obligatorii (RCA).
Conform art. 2 din acelaşi act normativ, „În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi
asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare”.
În speţă, suntem în situaţia unei asigurări facultative, motiv pentru care, în referire la excepţia
invocată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 punctul 21.1 din Condiţiile generale contractuale, conform
cărora „O nu va exercita dreptul de regres împotriva persoanelor care au utilizat autovehiculul în
momentul producerii evenimentului asigurat cu acordul asiguratului”.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia invocată de numitul DC S şi va
constata că acesta nu are calitate de intervenient forţat în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:
La data de 20.10.2008 reclamanta D R L încheie la O V I G S.A. poliţa seria C nr. 699 897
privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru autoturismul marca V model Golf, având numărul
de înmatriculare VS – 03 – YGO, an fabricaţie 2008.
Suma asigurată este, conform poliţei de 29 320 euro, franşiza fiind de 100 de euro/eveniment.
Poliţa de asigurare este încheiată pe o perioadă de 12 luni, de la data de 21.10.2008 până la
data de 20.10.2009.
Conform procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 1742775 din 23.12.2008, orele 2145,
încheiat de reprezentantul intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi – Serviciul Poliţie
Rutieră, numitul D C S a condus în data de 23.12.2008 pe DJ 261, la ieşire din Bălăbăneşti,
autoturismul având numărul de înmatriculare VS – 03 – YGO, iar la ieşirea din localitatea Bălăbăneşti,
din cauza faptului că nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu zăpadă, a
pierdut controlul volanului, derapând în afara părţii carosabile, intrând într-un pom.
La dosarul de daună se află o cerere de despăgubire a reclamantei, adresată O S.A. (fila 37),
nedatată şi neînregistrată, fără a se specifica valoarea despăgubirilor ce se solicită.
La fila 40 din dosarul instanţei se află, de asemenea, o cerere de despăgubire formulată de
reclamantă, datată 15.02.2009, adresată O S.A., prin care reclamanta a solicitat cu titlu de despăgubiri,
suma de 10 395,13 lei.
La termenul de judecată din data de 22.10.2009 (fila 38), apărătorul reclamantei, avocat N T , a
precizat acţiunea formulată de reclamantă, în sensul că valoarea pretenţiilor pe care reclamanta le are
faţă de cele două pârâte este de 60 551,04 lei, întrucât reclamanta ar fi trebuit să primească de la pârâte
suma de 101 395,13 lei, însă în contul său a fost virată doar suma de 40 844,09 lei.
Precizările au fost depuse şi în scris (fila 39).
Instanţa reţine că reclamanta a stabilit valoarea pretenţiilor pe baza unui deviz estimativ
efectuat de S.C. E A S.R.L. la data de 14.02.2009 (filele 46 – 51), în vreme ce pârâtele opun acesteia
un alt deviz, întocmit de S.C. C S.R.L. 73 – 83, la data de 22.05.2009.
Instanţa reţine, totodată, şi faptul că potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un
vehicul folosit (fila 127), la data de 14.04.2009 reclamanta înstrăinează numitului G M autoturismul
marca V model Golf, având numărul de înmatriculare VS – 03 – YGO („epava autoturismului”, cum se
reţine în dosarul de daună) primind preţul de 6 000 de euro.
Pentru lămurirea aspectelor asupra cărora planau dubii, instanţa a pus în discuţie şi a
încuviinţat, în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, efectuarea în cauză a unei expertize auto de
specialitate.
S-a solicitat expertului desemnat în cauză să răspundă la următoarele întrebări:
1. Care a fost valoarea reală a autoturismului la data producerii accidentului atât în monedă euro
cât şi în lei ?
2. Care este valoarea epavei autoturismului în cauză la momentul producerii accidentului atât în
monedă euro cât şi în lei ?
3. Care este valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţit asiguratul având în vedere toate
documentele din dosar, atât în monedă euro cât şi în lei ?
4. Dacă faţă de constatările din dosarul de daune şi înscrisuri, suntem, în speţă, sau nu în
situaţia unei daune totale.
5. Care sunt condiţiile care permit asiguratorului să scoată la licitaţie epava autoturismului,
aparţinând asiguratului ?
6. Care este momentul semnării cererii de despăgubire într-un dosar de daune auto ?
Coroborând întregul material administrat în cauză, instanţa reţine că valoarea reală a
autoturismului la data producerii accidentului este de 24 076,08 euro.
Aceasta se obţine, astfel cum se arată şi în Raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză
de expert dr. ing. D D (filele 239 – 242) şi în Răspunsurile la obiecţiunile formulate de părţi la Raportul de
expertiză (filele 272, 273) scăzând din valoarea de nou a autoturismului (103 969 lei cu TVA) uzura unui
autoturism cu o vechime sub un an la data producerii accidentului de 9% pentru o stare de întrebuinţare
medie, ţinând cont de art. 10.1; 10,,2 şi 10.3 din Condiţiile generale contractuale, cuprinse în Poliţa de
asigurare încheiată de reclamantă.
Instanţa apreciază că la stabilirea valorii despăgubirilor la care ar fi îndreptăţită reclamanta nu se
poate lua în calcul valoarea de nou a autoturismului, întrucât urmare întrebuinţării autovehiculului, valoarea
lui scade, iar după curgerea unui anumit timp de la achiziţionare, interval de timp în care vehiculul a fost
utilizat, este lipsit de suport să afirmi că autoturismul îşi păstrează valoarea de la data achiziţionării.
Instanţa are în vedere şi declaraţia numitului D C S (fila 33), potrivit căreia autoturismul mai
suferise anterior producerii accidentului din data de 23.12.2008 o avarie, fiind găsit lovit în parcarea
blocului, probabil de o piatră, astfel cum a arătat acesta.
Instanţa nu poate primi afirmaţiile reclamantei, în sensul că valoarea despăgubirilor la care este
îndreptăţită se ridică la suma de 101 395,13 lei, valoare ce se fundamentează pe devizul estimativ
întocmit de S.C. E A S.R.L. la data de 14.02.2009 (filele 46 – 51), întrucât acesta reprezintă doar o
simplă estimare a costurilor pe care le implică repararea autoturismului, autoturismul nefiind reparat la
această societate.
Totodată, instanţa consideră că nu se poate calcula valoarea despăgubirilor la care este
îndreptăţită reclamanta nici pornind de la suma asigurată, de 29 320 de euro, înscrisă în Poliţa de
asigurare, întrucât aceasta reprezintă, potrivit art. 1.21. din Condiţiile Generale Contractuale „suma pentru
care s-a încheiat asigurarea (valoarea de asigurare), ce reprezintă maximul răspunderii O în cazul
producerii sau apariţiei unui eveniment asigurat”.
A lua ca bază de calcul, de plano, această valoare la stabilirea despăgubirilor pe care reclamanta
ar trebui să le primească de la asigurator, în condiţiile în care valoarea de nou a autoturismului este sub
această sumă asigurată, cuprinsă în Poliţă, ar însemna să acceptăm, în ceea ce o priveşte pe
reclamantă, o îmbogăţire a acesteia fără justă cauză.
Aşadar, instanţa apreciază că valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţită reclamanta trebuie
să se calculeze în raport de valoarea reală a autoturismului, orice alte valori, ca, de exemplu, suma
asigurată/valoarea estimativă a costurilor cu reparaţia autoturismului realizată de S.C. E A S.R.L. sau de
orice societate de reparaţii vehicule/valoarea de nou a autoturismului, fiind tot atâtea situaţii care ar duce
la stabilirea unor valori de despăgubire ce ar avea ca efect mărirea patrimoniului reclamantei pe seama
patrimoniului pârâtelor, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Dacă s-ar aprecia astfel, atunci ar exista tentaţia ca persoanele să încheie poliţe de asigurare
facultativă în alt scop decât cel edictat de normele legale în materie, acela de a preîntâmpina o pierdere,
întrucât nu ar mai exista elementul alea, căci asiguratul întotdeauna ar câştiga urmare producerii
evenimentului asigurat.
Or, scopul încheierii unei poliţe de asigurare facultativă a autovehiculelor nu este în nici un caz
„realizarea unui profit de pe urma producerii unui eveniment asigurat”.
Din această valoare de 24 076,08 euro, instanţa va scădea: suma obţinută de reclamantă urmare
vânzării epavei, respectiv 6 000 de euro , valoarea franşizei, respectiv 100 de euro, precum şi valoarea
celor 3 rate neachitate, respectiv 1 336,5 euro (3 x 445,5 euro), rezultând o valoare a despăgubirii la care
este îndreptăţită reclamanta de 16 639,58 euro.
Asupra unui singur aspect instanţa consideră necesar a face o precizare suplimentară: nu se
poate lua în calcul la stabilirea despăgubirii, astfel cum s-a arătat în raportul de expertiză, o valoare a
epavei de 3000 de euro, aşa cum convenise numitul D C S cu societatea asigurătoare, întrucât, astfel
cum am arătat anterior, o astfel de interpretare ar duce, de asemenea, la o îmbogăţire fără justă cauză a
reclamantei, câtă vreme ea a recuperat din paguba suferită urmare producerii accidentului 6000 de lei,
valorificând epava, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire
anterior.
Valoarea despăgubirilor, stabilită în euro, va fi transformată în lei, la cursul de schimb al BNR din
data de 12 martie 2009, potrivit art. 17.3. din Condiţiile Generale Contractuale şi ţinând cont de data cererii
de despăgubire în care este inserată şi valoarea despăgubirii de către reclamantă, respectiv 25.02.2009.
Aşadar, valoarea în lei a despăgubirii la care este îndreptăţită reclamanta este de 71 383,798 lei.
Instanţa reţine, însă, că din această sumă reclamanta a primit de la pârâte suma de 40 854,99 lei,
astfel cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 24 din dosar, şi, pe cale de consecinţă, suma pe care
pârâtele o mai datorează reclamantei este de 30 528,80 de lei.
Pentru aceste considerente, instanţa urmează a admite în parte acţiunea precizată a reclamantei,
urmând a obliga pe pârâte să achite acesteia suma de 30 528,80 de lei şi dobânda legală pentru această
sumă, începând cu data de 12 martie 2009 (dată stabilită potrivit art. 17.3 din Condiţiile Generale la Poliţa
seria C nr. 699897 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, în raport de data depunerii cererii de
despăgubire, respectiv 25.02.2009).
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă cu acest proces, instanţa
reţine că acestea se compun din: 600 de lei onorariu expert; taxa de timbru în cuantum de 2 822,30 lei (fila
41); onorariu avocat 1 500 de lei şi timbru judiciar 5 lei (fila 41, verso).
În ceea ce priveşte taxa de timbru plătită de reclamantă, la includerea acesteia în cheltuielile de
judecată instanţa a face aplicarea dispoziţiilor art. 276 Cod procedură civilă, întrucât acţiunea reclamantei
a fost admisă în parte, doar pentru suma de 30 528,80 de lei, iar în raport de art. 1 şi 2 Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, taxa de timbru calculată la
această valoare este de 1832,152 de lei.
Aşa fiind, instanţa urmează a admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata
cheltuielilor de judecată, respectiv numai pentru suma de 3937,152 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia lipsei calităţii de intervenient forţat a numitului D C S .
Constată că numitul D.C.S nu are calitatea de intervenient forţat în prezenta cauză.
Admite în parte acţiunea precizată la data de 22.10.2009, înregistrată pe rolul Judecătoriei
Tg.Bujor, jud. Galaţi, la data de 22.06.2009 sub nr. unic de dosar 868/316/2009, formulată de reclamanta
D R L , în contradictoriu cu pârâtele S.C. O V.I.G. Grup SA şi S.C. O V.I.G. Grup SA – S G i.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 30 528,80 lei şi a dobânzii legale pentru
această sumă, începând cu data de 2 martie 2009, până la achitarea efectivă a debitului.
Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 3937,152 lei reprezentând cheltuieli de
judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 17.02.2011.
PREŞEDINTE, Grefier,
A.A./N.D.
5 ex./18.03.2011
Com. 3 ex./21.03.2011
