ROMÂNIA
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
ÎNCHEIERE
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2011
PREŞEDINTE : C.T.
PREŞEDINTE : C.T.
GREFIER : S.E.
GREFIER : S.E.
Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta – în contradictoriu cu pârâta -.
Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta – în contradictoriu cu pârâta -.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta şi apărătorul reclamantei, avocat -, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 0057204 din data de 10.01.2011, reprezentantul pârâtei, -, precum şi martorul – propus de reclamantă.
Acţiunea este timbrată cu suma de 87,48 lei taxă judiciară de timbru conform chitanţei depuse la dosar şi timbru judiciar de 1,50 lei, anulate de instanţă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanţa constată că pârâta a depus la dosar încă un exemplar al fotografiilor efectuate de inspectorul de daune cu ocazia evaluării pagubelor produse la autoturism, care a fost comunicat reclamantei.
În temeiul disp. art. 196 şi urm. C. pr. civ. instanţa procedează la ascultarea martorului – propus de reclamantă în susţinerea acţiunii, depoziţia acestuia fiind consemnată în procesul verbal depus la dosarul cauzei.
Părţile învederează că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită instanţei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi depune la dosar chitanţa privind onorariu avocat. Solicită, de asemenea, amânarea pronunţării asupra cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei solicită instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada că cererea reclamantei este nejustificată pentru motivele expuse şi prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită, de asemenea, respingerea cererii formulate de reclamantă cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.
INSTANŢA:
INSTANŢA:
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 27.10.2011.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 20.10.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
PREŞEDINTE GREFIER
C.T. S.E.
DOSAR NR. 689/254/2011
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2803
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2011
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 20.10.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 27.10.2011, dată la care s-a pronunţat.
Asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 689/254 din data de 21.02.2011 reclamanta – a chemat în judecată pe pârâta – pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 955,95 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de de răspundere civilă, la plata unor penalităţi de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în ziua de 31.07.2010, fiica sa, -, în timp ce conducea autoturismul marca – având numărul de înmatriculare -, a fost implicată într-un accident rutier provocat de numitul -, vina exclusivă în producerea accidentului stabilindu-se în sarcina acestuia din urmă; la acea dată, s-a încheiat constatarea amiabilă potrivit căreia autoturismul proprietatea sa suferise mai multe avarii, şi anume far dreapta faţă, radiator, aripa dreapta faţă, uşa dreapta spate şi bară faţă.
Numitul -, a susţinut reclamanta, era titularul unui contract de asigurare de răspundere civilă încheiat cu – şi, ca urmare, a fost întocmit dosarul de daună nr. RA -, pentru completarea căruia un reprezentant al asigurătorului a întocmit fişa cu descrierea şi măsurarea avariilor produse la autoturismul proprietatea sa, în care a consemnat toate avariile vizibile constatate, fără să treacă însă şi bara faţă şi aripa dreapta spate; ulterior, la atelierul de reparaţii, pe lângă cele două avarii sus menţionate, a fost descoperită o avarie şi la pompa spălător parbriz.
Reclamanta a mai arătat că, fără aceste trei avarii, inspectorul de daune a evaluat paguba la suma de 4.121 lei, însă, autoturismul ei suferise şi alte avarii, ascunse, care au fost remediate prin înlocuire la atelierul unde s-au efectuat reparaţiile, iar valoarea totală a acestora a fost de 5.038,94 lei.
În drept, s-au invocat dispoziţiile Ordinului CSA nr. 5/2010, ale Legii nr. 136/195 şi ale art. 82 şi art. 112 din Codul de procedură civilă.
Cererii i-au fost anexate, în copie, constatarea amiabilă de accident, proces – verbal de constatare a avariilor, cerere de despăgubire, invitaţie la conciliere, proces – verbal de conciliere directă, corespondenţă purtată între părţi şi planşe fotografice.
Pârâta – a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, netimbrarea cererii de chemare în judecată, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât, în urma evenimentului rutier care a avut loc la data de 31.07.2010, reclamanta a adresat – o cerere de despăgubiri, astfel că s-a întocmit dosarul de daună nr. RA – din data de 02.08.2010; cu acea ocazie, s-a procedat la încheierea unui proces – verbal de constatare a daunelor, conform art. 38 şi art. 40 din Ordinul -, care a fost citit şi asumat de către reclamantă prin semnătură, fără obiecţiuni, iar un exemplar al acestuia a fost înmânat persoanei păgubite, în vederea efectuării reparaţiilor la o unitate service.
Reclamanta, a susţinut pârâta, s-a adresat pentru remedierea avariilor -, care a emis factura fiscală nr. 11001993 în valoare de 5.038 lei, care a fost înregistrată în dosarul de daune, însă departamentul de specialitate a procedat, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3), art. 50 alin. (1), (3) şi (5) din Ordinul CSA nr. 5/2010, la verificarea consonanţei dintre reperele constatate ca avariate în eveniment şi cele remediate de unitatea service şi a constatat că valoarea reparaţiei este de 4.038 lei, sumă deja achitată unităţii service cu OP nr. 49 din data de 31.01.2011, reperul „aripa dreapta spate” nefiind constatat ca provenind din evenimentul în cauză, aşa cum rezultă din procesul – verbal de constatare însuşit de părţi.
Pârâta a mai arătat că, în aceste condiţii, a rezultat o diferenţă de 955,95 lei ce nu poate fi imputată asigurătorului RCA având în vedere că, în această sumă, sunt cuprinse următoarele operaţiuni: înlocuirea nejustificată a reperului aripa dreapta spate, repararea suplimentară a reperelor bară faţă şi pompă spălător parbriz şi manopera şi materialele folosite la repararea şi vopsirea reperului aripa dreapta spate.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 114 – 116 din Codul de procedură civilă, ale art. 38, art. 40 şi art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 45 din Ordinul nr. 20/2008, ale art. 49 şi art. 54 din Legea nr. 136/1995 şi ale art. 998 şi art. 999 din Codul civil.
La termenul de judecată din 12.05.2011, pentru motivele arătate în practicaua încheierii de şedinţă de la acea dată, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta -.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei şi a probei cu martorul -, iar, în apărare, pârâta a propus proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantei, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă; pentru administrarea probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar acte din dosarul de daună nr. RA -.
Din oficiu, în baza rolului activ reglementat de art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civil, instanţa a solicitat pârâtei să depună copii certificate de pe toate actele din dosarul de daună nr. RA -, precum şi fotografiile efectuate de inspectorul de daune cu ocazia constatării avariilor suferite de autoturismul proprietatea reclamantei.
La data de 07.06.2011, pârâta a depus la dosar răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă -, în şedinţa publică din 09.06.2011, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei -, iar, la termenul de judecată din 20.10.2011, a fost audiat martorul Bari Adrian -.
Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:
În ziua de 31.07.2010, numita -, fiica reclamantei -, care conducea autoturismul marca – având numărul de înmatriculare-, a fost implicată într-un accident rutier provocat de numitul -, care, în timp ce autoturismul său era staţionat, a deschis fără să se asigure portiera acestuia cu care a acroşat autoturismul condus de fiica reclamantei, vina exclusivă în producerea accidentului stabilindu-se în sarcina celui din urmă; la momentul producerii evenimentului rutier, între persoanele implicate s-a încheiat constatarea amiabilă de accident potrivit căreia autoturismul proprietatea reclamantei suferise următoarele avarii: far dreapta faţă, radiator, aripa dreapta faţă, uşa dreapta spate şi bară faţă.
Având în vedere că autoturismul condus de numitul – era asigurat, în temeiul unei poliţe de asigurare obligatorie de răspundere civilă, la -, reclamanta a adresat asigurătorului de răspundere civilă o cerere de despăgubiri, fiind întocmit dosarul de daună nr. RA -, în cadrul căruia inspectorul de daune a încheiat procesul – verbal de constatare a avariilor în care a menţionat că este necesară înlocuirea unora dintre părţile componente ale autoturismului reclamantei, respectiv capotă, far dreapta, aripa dreapta faţă, carenaj dreapta faţă, suport dreapta bară faţă, over fender bară faţă şi over fender aripă dreapta faţă, şi repararea altora, şi anume uşa dreapta spate, panou faţă şi mâner uşă spate.
Reparaţiile au fost efectuate la -, care a procedat la înlocuirea barei faţă a autoturismului cu numărul de înmatriculare -, dat fiind că elementele de prindere ale acesteia de pe partea dreaptă erau distruse şi bara era ruptă, deformată şi zgâriată în locul în care s-a produs impactul cu uşa celuilalt autoturism, astfel cum reiese din adeverinţa eliberată de această societate şi din declaraţia martorului -, asociat şi administrator la -.
Acesta din urmă a mai declarat că întăritura din interiorul barei era crăpată şi nu mai asigura în mod corespunzător prinderea acesteia, că, la momentul efectuării reparaţiilor, s-a constatat că şi pompa spălător parbriz, care era poziţionată sub capotă, lângă bara din faţă, avea ştuţurile rupte şi că aripa dreapta spate prezenta o zgârietură şi era puţin înfundată, că, odată constatate aceste avarii, a contactat telefonic o persoană din cadrul -, care s-a recomandat a fi directorul biroului daune şi care i-a spus că poate proceda şi la remedierea acestor avarii, însă, după ce unitatea service a înlocuit bara faţă şi pompa spălător parbriz şi a vopsit aripa dreapta spate, societatea de asigurări a refuzat plata reparaţiilor suplimentare pe considerentul că avarierea acestor componente nu ar avea legătură cu accidentul şi că bara ar fi putut fi reparată şi nu înlocuită.
Totodată, martorul a afirmat că, în privinţa unei maşini precum cea în cauză, având anul de fabricaţie 2008 – 2009, nu se putea proceda în mod satisfăcător la repararea barei faţă, aceasta fiind, în opinia sa, doar o „cârpeală”, şi că elementul over fender bară faţă este ornamentul de culoare neagră aflat sub bară şi nu reprezintă bara însăşi.
După efectuarea tuturor reparaţiilor,- a emis factura fiscală nr. 11001993 în valoare de 5.038,94 lei, însă, prin ordinul de plată nr. 49 din 31.01.2011, – a achitat unităţii service suma de 4.083 refuzând plata sumei de 955,95 lei pe considerentul că aceasta nu poate fi imputată asigurătorului RCA dat fiind că se referă la înlocuirea nejustificată a reperului aripa dreapta spate, repararea suplimentară a reperelor bară faţă şi pompă spălător parbriz şi manopera şi materialele folosite la repararea şi vopsirea reperului aripa dreapta spate.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”, iar art. 54 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată în România”.
Art. 40 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010 prevede că, „procesul – verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia”, iar, potrivit alineatului al patrulea al aceluiaşi articol, „dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor”.
Totodată, potrivit art. 44 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010 „stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit”, iar art. 37 din acelaşi act normativ prevede că, „dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate dar şi din economia actelor normative care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, instanţa constată că legiuitorul a instituit această formă de răspundere ca o garanţie pentru victima unui astfel de prejudiciu care, în temeiul poliţei de asigurare încheiată de autorul prejudiciului cu asigurătorul, se poate îndrepta direct împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubei; în acelaşi context şi faţă de dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, care prevăd că „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (…)”, instanţa apreciază că, în condiţiile în care producerea unui accident de autovehicule îmbracă, în toate cazurile, natura juridică a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea asigurătorului, deşi decurge din lege, se circumscrie principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, inclusiv celui privind repararea integrală a prejudiciului, respectiv atât a prejudiciului efectiv (damnum emergens) cât şi a beneficului nerealizat (lucrum cessans), în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, anterior evocate.
Producerea evenimentului care constituie riscul asigurat şi avarierea unui autoturism implicat în acel eveniment dă dreptul proprietarului acestuia (persoană vătămată), la recuperarea integrală a pagubei suferite, indiferent de constatările făcute de asigurător, în măsura în care între avariile autoturismului şi evenimentul rutier există o legătură de cauzalitate directă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Ordinul CSA nr. 5/2010, iar, din această perspectivă, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată şi va fi admisă.
Astfel, în privinţa barei din faţă a autoturismului marca – cu numărul de înmatriculare -, existenţa acestei avarii a fost menţionată atât în constatarea amiabilă de accident, cât şi în procesul verbal întocmit ulterior de către inspectorul de daune, care a propus înlocuirea unor componente ale barei, respectiv suport dreapta bară faţă şi over fender bară, şi nu a barei însăşi, însă martorul -, asociat şi administrator al unităţii service, a declarat că întăritura din interiorul barei era crăpată şi nu mai asigura în mod corespunzător prinderea acesteia şi că, dacă s-ar fi procedat la repararea barei, această operaţiune echivala cu o lucrare superficială („cârpeală”), iar susţinerile sale sunt confirmate şi de fotografiile efectuate chiar de către inspectorul de daune (fila 193).
Totodată, martorul a afirmat că, după efectuarea investigaţiilor specifice, s-a constatat că şi pompa spălător parbriz, care era poziţionată sub capotă, lângă bara din faţă, avea ştuţurile rupte, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea acesteia, şi că aripa dreapta spate prezenta o zgârietură şi era puţin înfundată, aşa cum rezultă, de altfel, şi din fotografiile aflate în dosarul de daună şi depuse la dosar (filele 194 – 196), ceea ce a necesitat repararea acesteia.
Or, este indiscutabil că, prin raportare la mecanismul de producere a accidentului rutier, prezentat odată cu expunerea situaţiei de fapt, la fotografiile depuse la dosar şi la declaraţia martorului -, între avariile constatate suplimentar de unitatea service şi evenimentul rutier există legătură de cauzalitate directă şi că, în virtutea principiului reparării integrale a pagubei, reclamanta este îndreptăţită să solicite readucerea autoturismului în starea anterioară, lucrările de înlocuire a barei dreapta faţă şi a pompei spălător parbriz şi de reparare a aripii dreapta spate, efectuate de -, fiind necesare pentru atingerea acestui deziderat.
Pentru aceste motive, instanţa o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 955,95 lei despăgubiri şi, faţă de dispoziţiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 şi de împrejurarea că reclamanta a adresat, la data de 26.11.2010, o cerere prin care a solicitat pârâtei achitarea integrală a contravalorii facturii emise de-, însă aceasta a refuzat să dea curs acestei cereri şi a diminuat nejustificat despăgubirea, instanţa o va obliga să plătească reclamantei şi penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 26.11.2010 până la data plăţii efective a sumei de 955,95 lei.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, şi constatând că pârâta are calitatea de parte căzută în pretenţii în accepţiunea acestui text de lege, instanţa o va obliga să plătească reclamantei suma de 588,98 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 87,48 lei, timbrul judiciar în valoare de 1,5 lei şi onorariul apărătorului ales, în sumă de 500 de lei, achitat cu chitanţa nr. 98 din 11.05.2011 (fila 222).
Pentru considerentele expuse, instanţa va admite acţiunea şi o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 955,95 lei despăgubiri, penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 26.11.2010 până la data plăţii efective a sumei de 955,95 lei, şi suma de 588,98 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea formulată de reclamanta -, cu domiciliul în -, în contradictoriu cu pârâta -.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 955,95 lei despăgubiri, penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 26.11.2010 până la data plăţii efective a sumei de 955,95 lei, şi suma de 588,98 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27.10.2011.
C.T. S.T.
Tehnoredactat jud. CT/04.01.2012
2 ex.
