Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului poate fi făcută de angajator în baza unei decizii a organelor competente de expertiză medicală, prin care se constată inaptitudinea fizică şi/ sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, şi nu numai în baza fişei de aptitudine emisă de un medic din cadrul cabinetului de medicina muncii.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1631 din 11 august 2009
Prin cererea înregistrată sub nr. 3351/114/2008 pe rolul Tribunalului B., reclamanta D.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 160/31.07.2008, în contradictoriu cu pârâta SC R.E.S. SA B., decizie prin care unitatea pârâtă a concediat-o, solicitând anularea acestei decizii și reintegrarea în muncă.
La termenul din 30.03.2009, reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
în motivarea contestației, reclamanta a arătat că măsura luată de unitatea pârâtă de a o concedia pentru motivul prevăzut în art. 61 lit. c) C.muncii este nelegală, în condițiile în care medicul specialist în medicina muncii care a evaluat-o a avizat prin fișa de aptitudini nr. 30/23.08.2008 că poate relua activitatea și nu să fie concediată, așa cum în mod nelegal s-a procedat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, unitatea pârâtă a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că reclamanta a fost angajată pe post de muncitor necalificat, executând activități de îngrijitor birouri supuse frigului și umezelii, că în ultimul an de activitate aceasta s-a aflat un număr de 180 de zile în incapacitate temporară de muncă, că prin fișa de aptitudine nr. 30/23.07.2008 eliberată de unitatea medicală de medicina muncii M.P. SRL s-a recomandat ca reclamanta să nu mai lucreze în mediu care implică frigul și umezeala și că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. c) C.muncii pentru că nu i s-a putut oferi un alt loc de muncă, deoarece în unitate mai există două posturi de muncitor necalificat (îngrijitor și măturător), care implică tot activități supuse frigului și umezelii.
Prin sentința civilă nr. 355/30.03.2009, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.A., a anulat decizia nr. 160/31.07.2008 de desfacere a contractului individual de muncă și a dispus, în baza art. 78 C.muncii, reintegrarea în muncă a reclamantei în postul deținut anterior și obligarea unității pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că până la data de 1.08.2008 reclamanta D.A. a fost salariata unității pârâte SC R.E.S. SA B. pe postul de muncitor necalificat (femeie de serviciu), exercitând lucrări de a întreținerii și curățeniei la sedii, birouri de agenți economici, instituții și asociații de proprietari. Prin decizia nr. 160/31.07.2008 unitatea pârâtă a concediat-o pe reclamantă din motive de sănătate, în temeiul art. 61 lit. c) C.muncii.
La baza dispoziției de desfacere a contractului de muncă a stat fișa de aptitudine nr. 30/23.07.2008 întocmită de un medic de medicina muncii din cadrul SC M.P. SRL, Cabinet de medicina muncii, depusă la dosar.
Din conținutul fișei de aptitudine Tribunalul a reținut că reclamanta a fost examinată la reluarea activității și cu această ocazie s-a dat aviz medical APT cu recomandarea fără efort fizic, mediu și mare, să evite frigul și umezeala.
Tribunalul a mai constatat că decizia de concediere a reclamantei luată de unitatea pârâtă în temeiul art. 61 lit. c) C.muncii este nelegală, deoarece în conformitate cu acest text de lege angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/ sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
în speță, concedierea reclamantei nu a avut la bază o expertiză medicală a capacității ei de muncă efectuată de un cabinet teritorial de expertiză medicală a capacității de muncă, organizat potrivit H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare a Institutului Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă și a Serviciilor teritoriale de expertiză a capacității de muncă, cabinet aflat în subordinea administrativă a C.J.P.B.
Numai în ipoteza în care organul competent de expertiză medicală emitea o decizie prin care se constată inaptitudinea fizică a reclamantei de a mai executa lucrările specifice meseriei sale de îngrijitor – femeie de serviciu, unitatea pârâtă era îndreptățită să o concedieze pentru motivul prevăzut în art. 61 lit. c) C.muncii.
Prin urmare, pârâta procedând la concedierea reclamantei numai în baza fișei de aptitudine nr. 30/23.07.2008 emisă de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fără să existe o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacității de muncă în baza art. 14 din H.G. nr. 1229/2005 a luat o măsură nelegală, cu încălcarea art. 61 lit. c) C.muncii.
în consecință, Tribunalul a constatat că măsura concedierii este nelegală, a admis contestația reclamantei și a anulat decizia nr. 160/31.07.2008 emisă de unitatea pârâtă.
în baza art. 78 C.muncii, a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior de îngrijitor – femeie de serviciu și a obligat unitatea pârâtă să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă – 1.08.2008 și până la reintegrare.
Cererea reclamantei de obligare a unității pârâte la plata despăgubirilor civile pentru daune morale a fost respinsă ca neîntemeiată, neexistând probe că măsura concedierii i-a cauzat suferințe psihice atât de evidente încât să se impună compensarea lor bănească.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea căii de atac și casarea în tot a hotărârii recurate.
în esență, recurenta-pârâtă a susținut că desfacerea contractului de muncă al reclamantei pentru motivul prevăzut în
art. 61 lit. c) C.muncii, s-a făcut pentru că nu i s-a putut oferi un alt loc de muncă, deoarece în unitate mai există două posturi de muncitor necalificat (îngrijitor și măturător), care implică tot activități supuse frigului și umezelii, iar în acest fel reclamanta poate beneficia de ajutor de șomaj până în momentul în care va găsi un alt loc de muncă potrivit capacității sale de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit
art. 3041C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 61 C.muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: (…) c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
în cauza de față, angajatorul, respectiv recurenta SC R.E.S. SA B., a dispus concedierea reclamantei numai în baza fișei de aptitudine nr. 30 din 23.07.2008 emisă de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fără să existe și o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacității de muncă.
Prin urmare, Curtea a apreciat că Tribunalul a constatat în mod corect că măsura concedierii reclamantei fără o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacității de muncă este nelegală și, față de considerentele expuse, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată, în baza art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
