În motivarea cererii, în fapt, a sustinut ca, prin hotarârea judecatoreasca invocata, debitorul, în calitate de pârât în acea cauza, a fost obligat, pe cale de ordonanta presedintiala, sa i-l înapoieze pe minor.
Sentinta civila nr. 140/2011 a ramas irevocabila, prin decizia civila nr. 490/R pronuntata la 04 mai 2011 de Trib. C.
Desi hotarârea primei instante a fost de drept, în temeiul art. 581 alin. 4 si art. 278 alin. 8 Cod procedura civila, data fiind si solutia pronuntata în recurs, mentionata mai sus, întrucât debitorul nu si-a executat, de buna voie, obligatia de a face, stabilita în sarcina, creditoarea a trecut la executarea silita recurgând la un judecatoresc, si în aceasta faza debitorul dând dovada de rea credinta, în conditiile în care, în repetate rânduri, i s-a solicitat sa dea curs celor stabilite în hotarârea judecatoreasca, obligatia stabilita de instanta neîntelegând sa o îndeplineasca nici dupa ce a trecut aproape 1 an de la data pronuntarii hotarârii, considerente în temeiul carora a solicitat ca, în baza art. 5803 alin. 1 Cod procedura civila, prin aplicarea unei amenzii civile pe zi de întârziere în favoarea statului, acesta sa poata fi constrâns în îndeplinirea acestei obligatii, de a face.
Au fost anexate cererii înscrisuri.
Solutionându-se cererea cu citarea partilor, la primul termen de judecata fixat la 16.02.2012 a fost prezent debitorul care a recunoscut neîndeplinirea obligatiei stabilita prin sentinta civila nr. 140/2011 de catre Judec. H. însa cu motivarea ca, pe calea dreptului comun, a solicitat încredintarea minorului, rezultat din relatia de concubinaj a partilor, spre crestere si educare, Judec. H. pronuntându-se în acest sens prin sentinta civila nr. 706/2011, hotarârea prin care s-a dispus ca minorul sa-i fie acestuia încredintat spre crestere si educare, cu obligarea creditoarei, în calitate de pârâta în acea cauza, la de întretinere, aflându-se în apel la Trib. C.
Debitorul a depus înscrisuri în baza carora a solicitat respingerea cererii creditoarei, formulata în speta de fata.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si cererea privind aplicarea amenzii judiciare, în temeiul art. 5803 alin 1 Cod procedura civila, instanta a retinut ca prin sentinta civila (ordonanta presedintiala) nr.140/2011, Judec. H . a admis cererea reclamantei D.A – M (creditoarea în speta) si, ca urmare, l-a obligat pe pârâtul în acea cauza, sa îi înapoieze acesteia pe minor, în considerentele hotarârii instanta a retinut efectele vremelnice ale hotarârii, efecte care se întind pâna la solutionarea irevocabila a litigiului legat de încredintarea minorului, pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs pârâtul – debitor Z. R. Al., recurs anulat ca netimbrat, prin decizia civila nr. 490 R /2011 pronuntata de Trib. C.
În vederea executarii obligatiei de a face stabilita în sarcina debitorului, obligatie constând în înapoierea minorului creditoarei, pe cale de ordonanta presedintiala, s-a recurs la serviciile executorului judecatoresc A. I.- R.d.V., acordându-se termen pentru executarea obligatiei la data de 10.03.2011, în procesul verbal încheiat de judecatoresc la aceasta data consemnându-se ca debitorul nu a fost gasit la domiciliu, nici alte persoane, stabilindu-se al doilea termen la 11 martie 2011, ora 830.
În procesul verbal încheiat la 11 martie 2011 s-a retinut ca debitorul si persoanele împreuna cu care acesta mai locuia, de asemenea, nu se aflau la domiciliu, consemnându-se a se solicita si sprijinul organelor politiei locale în vederea realizarii executarii silite a acestei hotarârii.
Si la termenul stabilit de executorul judecatoresc la 02.06.2011, de asemenea, debitorul nu a fost gasit nici la domiciliu si nici la locul sau de munca, consemnându-se a se solicita sprijinul fortei publice în vederea punerii în a obligatiei de înapoiere a minorului creditoarei, potrivit mentiunilor din procesul verbal întocmit.
În procesul verbal întocmit de executorul judecatoresc la 03.06.2011, fiind gasit la domiciliu, pârâtul, debitor, a refuzat sa permita patrunderea creditoarei în locuinta, prilej cu care acesta a sustinut ca nu se afla în domiciliul sau minorul, din cercetarile permise a fi efectuate numai de catre executorul judecatoresc constatându-se ca, într-adevar, copilul nu se afla în apartamentul unde debitorul locuia.
Prin sentinta civila nr. 706/2011, Judec. H. a admis cererea, care fusese înregistrata, initial, pe rolul Judecatoriei R.d.V., la data de 10.01.2011 (prin sentinta civila nr. 388/2011 declinându-se competenta solutionarii în favoarea Judec. H ), cerere formulata de Z. R. Al., si a dispus încredintarea minorului acestuia spre crestere si educare, cu obligarea pârâtei, la de întretinere. A fost respinsa cererea reconventionala formulata de D. A – M, în considerente instanta a retinut, în esenta, ca ambii parinti dispun de posibilitati materiale, de spatii locative, ambii dovedesc calitati morale care sa-i asigure minorului o normala dezvoltare fizica si psihica însa, de catre tatal acestuia, Z. R. Al., minorul a fost inclus într-un program de consiliere psihologica, cu frecventa de o sedinta pe saptamâna, în cadrul DGASPC Tel., potrivit certificatelor medicale depuse la dosar minorul fiind diagnosticat cu o maladie cardiaca congenitala.
Fata de sustinerea din considerentele hotarârii judecatoresti, pronuntata pe cale de ordonanta presedintiala, în sensul ca se întind efectele vremelnice ale hotarârii pâna la solutionarea, prin hotarâre irevocabila, a cererii privind încredintarea spre crestere si educare a minorului, pe calea dreptului comun (la acea data fiind în vigoare dispozitiile Codului familiei în materie), data fiind sustinerea debitorului, în sedinta publica din 16.02.2012, în sensul ca împotriva sentintei civile nr. 706/2011 pronuntata de Judec. H s-a formulat apel, aflat în curs de solutionare, instanta a retinut ca obligatia de a face, stabilita în sarcina debitorului Z. R. Al., exista si la data sesizarii în speta de fata, reaua –credinta în neexecutarea acestei obligatii dovedindu-se, având în vedere datele retinute din procesele verbale întocmite de executorul judecatoresc.
De altfel, însasi din sustinerile debitorului, în sedinta publica din 16.02.2012, în sensul ca nu a executat obligatia de a-i înapoia creditoarei pe minor a condus la concluzia conturarii relei-credinte de care acesta a dat dovada, privind respectarea hotarârii judecatoresti – sentinta civila nr. 140/2011 pronuntata de Judec . H.
Prin dispozitiile art. 5803 alin. 1 Cod procedura civila legiuitorul a conferit posibilitatea creditorului ca, în ipoteza neîndeplinirii obligatiei de a face stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca în sarcina debitorului în cauza, acesta sa poata fi constrâns, în vederea realizarii acestei obligatii, prin aplicarea unei amenzi civile în favoarea statului, pe zi de întârziere, pâna la executarea obligatiei prevazuta în titlul executoriu, amenda civila de la 20 lei la 50 lei, dispozitii care s-a apreciat a fi incidente si în cauza, date fiind considerentele retinute.
