Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 535 din data de 19.07.2013
Prin decizia civilă nr. 535/19.07.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul-pârât CM, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CAI și GE; a modificat sentința atacată, în sensul că a majorat pensia de întreținere de la 151 lei la 220 lei, începând cu data introducerii acțiunii – 19.07.2012, până la majoratul reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 5565/740/2012 din 19 iulie 2012 la Judecătoria A, reclamantul CAI, asistat de ocrotitorul legal GE, a chemat în judecată pe pârâtul CM, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului la care pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 863/07.04.2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 863/07.04.2010 pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului de întreținere în cuantum de 151 lei.
Reclamantul a susținut că la stabilirea pensiei de întreținere au fost avute în vedere nevoile minorului și posibilitățile materiale ale pârâtului care avea un mediu net pe ultimele 6 luni în cuantum de 911 lei. A mai învederat reclamantul că de la data stabilirii pensiei de întreține și până în prezent, nevoile sale au crescut, fiind elev și având vârsta de 15 ani, crescând, totodată, și posibilitățile materiale ale pârâtului. Totodată, pârâtul realizează un venit mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 44, art. 94 din C.fam.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele acte: certificat de naștere, C.I., sentința civilă nr. 863/07.04.2010.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 15 lit. c din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
La data de 22.08.2012, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că este salariat la SC KR SA, având funcția de șofer. A mai menționat pârâtul că în întreținerea sa se mai află minorul CAY, născut la data de 15.09.2009, rezultat din actuala căsătorie cu numita CE, precum și numita BAC, fiica actualei soții, rezultată din prima căsătorie a acesteia, care nu realizează nici un venit, fiind elevă la Grupul Școlar Agricol, și care locuiește împreună cu pârâtul și cu actuala soție.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: fluturași de salariu, adeverință, act adițional la contractul individual de muncă, declarație notarială, contract de închiriere, fișa suprafeței locative, certificat de naștere, certificat de căsătorie.
Prin sentința civilă nr. 4887 din 1 octombrie 2012, Judecătoria A. a admis acțiunea și a majorat la 257,5 lei lunar pensia de întreținere datorată de pârâtul CM minorului CAY.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – pârât CM, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 753 din 23 noiembrie 2012, tribunalul a admis recursul, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe motiv că prima instanță nu a analizat caracterul veniturilor realizate de recurentul-pârât, reținând în cuantumul acestora și veniturile nepermanente.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, pârâtul a depus la dosarul cauzei la data de 07.02.2013 o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și concluzii scrise.
Pârâtul a reluat argumentele expuse în întâmpinare, iar în plus, pârâtul a arătat că realizează un salariu de bază în sumă de 1138 lei la care se adaugă orele suplimentare efectuate. Totodată, a arătat că venitul din orele suplimentare nu poate fi luat în considerare, deoarece acesta variază de la o lună la alta, nefiind un venit constant.
Pârâtul a solicitat instanței să țină cont de faptul că în luna aprilie a beneficiat de prima de Paști.
La termenul din data de 07.03.2013, instanța în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2368 din 9 mai 2013, Judecătoria A. a admis cererea având ca obiect majorare de întreținere formulată de către reclamantul CAI, asistat de ocrotitorul legal GE ambii cu domiciliul în A, în contradictoriu cu pârâtul CM domiciliat în A.
A majorat cuantumului pensiei de întreținere stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea reclamantului CAI, născut la data de ____, de la 151 lei lunar la 233,40 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 19.07.2012 până majoratul reclamantului.
A act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, față de prevederile art. 516 alin. (1), 525 alin. (1) și 531 alin. (1) Nou, minorul este îndreptățit la plata pensiei de întreținere.
În ce privește starea de nevoie a reclamantului, a reținut că acesta nu realizează venituri că, fiind în vârstă de 15 ani, se află în plin proces de dezvoltare și pregătire profesională, iar cheltuielile determinate de asigurarea unei alimentații corespunzătoare, a medicamentelor și obiectelor de îmbrăcăminte sunt ridicate.
Referitor la mijloacele pârâtului, față de adeverința emisă de S.C. “KR”; S.A, a dedus veniturile cu caracter întâmplător, respectiv, cele reprezentând sporul pentru orele suplimentare, rezultând un venit net de 1400,40 lei.
De asemenea, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, potrivit art. 529 alin. (2) Cod Civil, a avut în vedere împrejurarea că pârâtul mai are un copil rezultat din a doua căsătorie.
A înlăturat susținerile pârâtului că la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere urmează a se mai pune în vedere și faptul că în întreținerea sa se află și fiica actualei sale soții.
Sub acest aspect a apreciat că numita BAC (fiica actualei soții a pârâtului) nu este, în sensul Codului Civil, copil față de care să existe obligația legală de întreținere din partea pârâtului, acesta neaflându-se în situația prevăzută de art. 517 alin. (1) Cod Civil.
În ce privește întreținerea în timp a obligației pârâtului de a contribui la creșterea copilului, potrivit art. 532 alin. (1) Cod Civil, a majorat pensia de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii: 19.07.2012 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-pârât CM, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Printr-un prim motiv de recurs a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut că datorează întreținere numai minorilor CAI și CAY.
Sub acest aspect a susținut că, în realitate, în întreținerea sa se află și soția – CE, care nu realizează venituri, precum și fiica acesteia din prima căsătorie – minora BAM.
A arătat că, neavând în calcul aceste obligații de întreținere, prima instanță a ignorat dispozițiile art. 519 Cod Civil.
Prin motivul doi de recurs este criticată sentința în sensul greșitei includeri în cuantumul veniturilor și a celor cu caracter nepermanent, respectiv, a diurnei de deplasare.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul-reclamant, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.
Tribunalul analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs, acesta este nefondat.
Astfel prin decizia civilă nr. 573/23.11.2012 dată în soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 4887/ 1.10.2012 (pronunțată în prim ciclu procesual) tribunalul analizând critica reiterată în recursul de față, a stabilit că beneficiari ai obligației de întreținere sunt intimatul reclamant CAI și celălalt copil al recurentului-pârât, minorul CAY.
Ca atare, problema de drept privitoare la persoanele cărora recurentul-reclamant le datorează întreținere a intrat sub puterea lucrului judecat.
Drept consecință, critica potrivit căreia prima instanță nu a reținut că recurentul-pârât datorează întreținere și soției sale, respectiv copilului acesteia rezultat din căsătoria anterioară, este nefondată.
Recursul este însă întemeiat în ce privește al doilea motiv de recurs.
Astfel, la stabilirea cuantumului minorilor obligației de întreținere, potrivit art. 527 alin. (2) Cod Civil, se au în vedere cele cu caracter permanent nu și veniturile întâmplătoare.
Or în mod greșit prima instanță a avut în vedere și veniturile reprezentând diurna încasată de recurentul-pârât în lunile februarie – martie 2013, reprezentând 346 lei, respectiv 678 lei venituri brute.
Înlăturând aceste sume care nu au caracter permanent, rezultă un venit mediu net lunar de 1297 lei , în funcție de care urmează să se stabilească obligațiile de întreținere ale recurentului-pârât.
Ca atare, față de prevederile art. 529 alin. (2), raportat la art. 531 Cod Civil, se va majora pensia de întreținere datorată de recurentul-pârât intimatului-reclamant, de la 151 lei la 220 lei lunar.
În consecință, potrivit art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, recursul a fost admis, sentința recurată fiind modificată în sensul considerentelor de mai sus.
