Drept penal. Legi speciale. O.U.G. 195/2002
Art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002;
Art. 18/1 Cod penal
Conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice, cu o îmbibaţie alcoolică ele 1,35%0, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viaţa, sănătatea sa, integritatea corporală a altor persoane, ca şi pentru integritatea unor bunuri, ceea ce-i conferă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Numai lipsa antecedentelor penale şi comportarea anterioară bună a inculpatului ,singurele date pozitive dintre criteriile de apreciere reţinute de către instanţa de apel, nu simt de natură să ducă la concluzia lipsei pericolului social al faptei.
Curtea de apel Bacău – Secţia penală,
Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2008
Prin sentinţa penală nr. l 904 din 19 septembrie 2007, pronunţată de către Judecătoria Bacău, în temeiul art. 87 aliniat 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.l95/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a şi 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa închisorii de 5 luni.
În temeiul art. 81 Coci penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a Iit.a şi litera b Cod penal, în condiţiile art.71 aliniat 5 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în ziua de 8 septembrie 2006, a condus autoturismul, pe drumurile publice din comuna S., având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv de 1,30-1,35 g alcool pur /litru de sânge.
Împotriva sentinţei, în termen legal a declarat apel inculpatul, iar Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.100/A din 21 februarie 2008, 1-a admis, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare, pe fond, în baza art.l 1 pct.2 litera a raportat Ia art.10 litera b/l Cod pr. penală, coroborat cu art.18/1 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului, aplicându-i acestuia o amendă administrativă.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.18/1 Cod penal, prin prisma următoarelor împrejurări:
– valoarea relativ mică a alcoolemiei de 1,30-1,35 %0;
– existenţa serioaselor dubii cu privire la modalitatea de recoltare a robelor biologice;
– inculpatul a consumat ,potrivit declaraţiei sale doar două pahare cu vin;
– deşi, pierzând controlul volanului şi a distrus un gard, în cauză nu s-a formulat plângere penală întrucât inculpatul a achitat prejudiciul produs;
– inculpatul a avut anterior comiterii faptei deduse judecăţii o bună comportare, fiind salariat la o unitate militară, iar pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti a fost sincer şi cooperant.
Împotriva deciziei pronunţate de tribunal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greşitei achitări, întrucât fapta comisă de inculpat, prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
Instanţa de control judiciar a constatat că recursul Parchetului este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.18/1 din Codul penal, nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În aliniatul 2 al aceluiaşi articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se fine seama de modul şi mijloacele de săvârşire ale faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
Examinând cauza prin prisma criteriilor susmenţionate, Curtea a constatat că fapta săvârşită de către inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Astfel, conducerea maşinii pe drumurile publice de către inculparea re avea o îmbibaţie alcoolică de l,30-l,35%0, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane ca şi pentru integritatea unor bunuri, ceea ce-i conferă un caracter grav.
Cât priveşte motivarea instanţei de apel, aceasta este neconvingătoare, incompletă şi nesusţinută de probele existente la dosar. Referindu-se la un singur aspect al acestei motivări şi anume că există serioase dubii privind recoltarea probelor biologice de la inculpat, tribunalul a ignorat procesul-verbal încheiat la data de 8 septembrie 2006 a fost semnat de către inculpat, fără obiecţiuni şi necontestat ulterior de nimeni, din care rezultă că acestuia i-au fost recoltate două probe de sânge, cu respectarea condiţiilor legale.
În schimb, tribunalul nu a făcut nici o referire la faptul că prin atitudinea sa, inculpatul a pus în pericol viaţa persoanelor aflate în maşina pe care o conducea în stare de ebrietate, a persoanelor care circulau pe acelaşi drum, neţinând scama nici de urmările grave ce au avut loc în momentul pierderii controlului volanului, respectiv accidentarea unui ocupant al maşinii, care a fost internat în spital o perioadă apreciabilă de timp, dar care fiind cumnat cu inculpatul, nu a mai depus plângere penală împotriva acestuia.
Deşi rezultă din actele dosarului, totuşi tribunalul a ignorat şi împrejurarea că în condiţiile susmenţionate, inculpatul a distrus un gard, a cărei contravaloare a achitat-o proprietarului în timpul urmăririi penale, astfel că nu s-a mai formulat plângere nici de către acesta împotriva sa.
Pentru motivele arătate, recursul Parchetului a fost admis, decizia casată, menţinându-se ca temeinică şi legală hotărârea primei instanţe, care în mod corect a apreciat gradul de pericol social al faptei comise de către inculpat, dispunând condamnarea acestuia, cu respectarea tuturor criteriilor legale privind individualizarea pedepsei aplicate.
