Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. POLITIST – MUTARE ÎN INTERESUL SERVICIULUI.
– art.46, 78 din Legea 360/2002 ;
– art.304 pct.9, 312 Cod procedura civila;
– art.79 din Legea 188/1999.
Dispozitiile legii generale în materia functionarilor publici sunt aplicabile politistilor doar în situatia în care legea speciala ce reglementeaza statutul politistului nu reglementeaza un anumit domeniu ori situatie juridica; în caz de mutare a politistului în interesul serviciului sunt aplicabile prevederile legii speciale ce cuprinde reglementari în domeniu si nu dispozitiile privitoare la acelasi domeniu din cuprinsul legii generale a functionarilor publici.
Prin sentinta nr.539/CA din 12.12.2007 pronuntata în dosar nr.3495/111/2007, Tribunalul Bihor a respins actiunea formulata de reclamantul D.F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Politie al Judetului, pentru anularea dispozitiei nr.87.338 din 2.07.2007; repunerea în functia avuta anterior, daune materiale si morale. A respins cererea de suspendare a executarii dispozitiei nr.87, 338 din 2.07.2007.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere ca prin dispozitia nr.87.338 din 1.07.2007 (fila 45), emisa de seful Inspectoratului de Politie , reclamantul D.F. – ajutor sef de post la Postul de Politie T., salarizat cu un coeficient de ierarhizare – 1,35 – a fost mutat în interesul serviciului, începând cu data de 1.07.2007 si numit în functia de sef de post la Postul de Politie S.R. – salarizat cu coeficientul de ierarhizare – 2,40.
Spre deosebire de reglementarea anterioara pentru modificarea raportului de serviciu al politistului prin mutarea în interesul serviciului, în art.46 al legii 360/2002, asa cum era în vigoare la data emiterii dispozitiei atacate, ca urmare a modificarii prin OUG nr. 89/2003, legea nu mai prevede acordul scris prealabil al acestuia.
Mutarea politistului în interesul serviciului, prin derogare de la regula stabilitatii raportului de serviciu, se poate face în conditiile reglementate de norma speciala mai sus evocata, derogatorie de la prev. art.79 din Legea 188/1999 actualizata, în masura în care este necesara în vederea bunei functionari a unitatii la care urmeaza a fi mutat, vizând deci o masura exceptionala care trebuie justificata de o situatie speciala.
Competenta de apreciere a celui abilitat a dispune mutarea în aceste conditii, fara acordul politistului, poate fi exercitata astfel în limitele existentei unei necesitati reale, dovedite a serviciului.
În speta, dispozitia de mutare se constata a se fi dispus în interesul serviciului Postului de Politie din S.R., a carui existenta se apreciaza a fi fost dovedita de documentatia prealabila ce a stat la baza emiterii ei.
Astfel, atât din raportul din 21.06.2007, înregistrat sub nr.159.143 . al comisarului R.A. de la Politia Municipiului S., în a carei circumscriptie se afla Postul de Politie S.R., cât si din raportul sefului Serviciului Politiei de Ordine Publica nr. 31.303 din 29.06.2007, rezulta ca situatia operativa a Postului de Politie S.R. este foarte încarcata comparativ cu a celorlalte posturi de politie din aceeasi circumscriptie, fiind înregistrate în ultimul an 32 de plângeri penale cu autori necunoscuti, din care nu a fost solutionata niciuna; în semestrul I al anului 2007 nu s-a facut nici o trimitere în judecata; la acel post îsi desfasurau activitatea doi politisti fara experienta, angajati din surse externe în anul 2006, care nu stapânesc situatia operativa, care trebuiesc sa exercite si activitatile pe linie de politie rutiera, Postul de Politie S.R. are trei posturi de politisti, din care unul vacant, în timp ce la Postul de Politie T. îsi desfasurau activitatea trei agenti de politie si ca situatia operativa a acestuia din urma era de asa natura încât pentru gestionarea ei în conditii optime sunt suficienti doi agenti de politie.
Prin urmare, dispozitia de mutare a reclamantului în interesul serviciului la Postul de Politie S.R., în conditiile în care legea speciala nu impune în acest sens acordul scris prealabil al politistului vizat de masura administrativa si s-a dovedit existenta reala a necesitatii ocuparii postului vacant de la acel post de politie si implicit al interesului serviciului, este legala si întemeiata.
De vreme ce prin mutarea reclamantului în interesul serviciului la Postul de Politie din S.R., coeficientul de ierarhizare a salariului sau a crescut de la 1,35 la 2,40; legea reglementeaza masuri de ordin locativ acordate la cerere, ce reclamantul nu a sustinut, nici dovedit a le fi formulat, nu se constata a fi îndeplinite nici cerintele reglementate de art.15 rap.la art.14 din Legea 554/2004 modificata – paguba iminenta si caz bine justificat – pentru masura vremelnica provizorie ceruta de suspendare a executarii dispozitiei nr. 87.338/2007 pâna la solutionarea irevocabila a cauzei de fond.
Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs în termen recurentul D.F. solicitând instantei admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul admiterii actiunii, anularii dispozitiei emise de intimata si reintegrarea reclamantului în functia detinuta anterior.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca actiunea sa a fost respinsa prin sentinta atacata, retinându-se în cuprinsul hotarârii ca dispozitia de mutare este legala si temeinica atâta vreme cât legea speciala nu impune acordul scris prealabil al politistului vizat si s-a dovedit existenta reala a necesitatii ocuparii postului vacant de la acel post de politie si implicit a interesului serviciului. A apreciat ca în cauza nu s-a lamurit suficient problema juridica constând în conditiile legale în care poate fi luata fata de politist (functionar public) masura mutarii definitive. Conform disp.art.78 alin.1 din Legea 360/2002 dispozitiile legii se completeaza cu prevederile legii statutului functionarului public în situatia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislatia specifica a politistului.
Art.46 din Legea 360/2002 privind statutul politistului reglementeaza situatiile în care acesta poate fi mutat într-o alta unitate aflata în aceeasi localitate sau în alta decât cea de domiciliu, dar aceasta prevedere nu reglementeaza conditiile de modificare a raporturilor de serviciu prin mutare devenind incidente prevederile art.79 alin.1 din Legea 188/1999, care prevad necesitatea acordului scris al functionarului public în cazul mutarii definitive. În acest sens s-a pronuntat si D.G.M.R.U. din cadrul M.I.R.A. care prin dispozitia nr.161425/26.10.2007 a aratat ca mutarea politistilor se face potrivit prevederilor Legii 360/2002 care se completeaza cu prevederile Legii 188/1999 în ceea ce priveste situatiile, conditiile si limitele în care se dispune masura. Prin urmare a considerat ca în mod gresit s-a retinut ca dispozitia de mutare în interesul serviciului la Postul de Politie S.R.este legala si temeinica atâta vreme cât ea s-a luat fara acordul scris al politistului mutat. În acest sens al necesitatii acordului, s-a pronuntat si jurisprudenta în materie, respectiv sentinta nr.1259/14.05.2007 a Curtii de Apel Bucuresti. În privinta necesitatii luarii masurii contestate a aratat ca ea nu are o sustinere motivata obiective conditiile în care din cele 40 de posturi de politie din judet doar reclamantul a fost vizat de luarea masurii. În consecinta a apreciat ca masura luata este profund nelegala, ca fiind luata fara acordul sau asa cum prevad dispozitiile legale si nici nu are o motivare reala a necesitatii ocuparii postului vacant.
Intimatul I.P.J. prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, aratând ca motivele de recurs invocate sunt nefondate. A apreciat ca în mod corect a retinut prima instanta ca pentru luarea masurii mutarii nu era necesar acordul reclamantului atâta vreme cât legea nu mai prevede acest acord, dispozitiile legii speciale fiind derogatorii de la dispozitiile Legii 188/1999.
De asemenea a aratat ca masura luata a fost justificata, din actele dosarului rezultând aceste aspecte ea fiind una oportuna raportata la situatia de fapt existenta.
Instanta de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, a retinut ca este nefondat, iar în baza prev.art.312 Cod procedura civila a dispus respingerea lui ca atare si mentinerea în totalitate a sentintei recurate.
Recurentul reclamant prin dispozitia nr.87338/1.07.2007 a fost mutat în interesul serviciului începând cu data de 1.07.2007 de la postul de politie T. unde era ajutor sef de post, la postul de politie S.R.în functia de sef de post. Acesta a contestat masura mutarii sale aratând ca la luarea ei nu s-a luat acordul sau scris si ca masura nu era justificata.
Cu privire la prevederile legale aplicabile cauzei si modul în care acestea au fost aplicate de catre prima instanta contestate prin motivele de recurs s-a retinut ca în mod judicios prima instanta a retinut în raport de prevederile speciale cuprinse în statutul politistului, ca pentru luarea masurii mutarii în interesul serviciului recurentului nu era necesar acordul sau prealabil deoarece legiuitorul nu a prevazut necesitatea luarii acordului.
Într-adevar potrivit regulilor generale în materie dispozitiile legii speciale se completeaza cu dispozitiile legii generale, dar aceasta completare are loc în situatia în care legea speciala nu reglementeaza o anumita situatie juridica.
În speta, masura contestata de recurent a fost emisa în temeiul prev.art.46 din Legea 360/2002 ce reglementeaza statutul politistului (functionar public cu statut special), legiuitorul nemaiprevazând în cuprinsul prevederii legale necesitatea acordului prealabil scris al politistului mutat, cum era în vechea reglementare.
Dispozitiile Legii 360/2002 se completeaza cu prevederile Legii 188/1999 privitoare la statutul functionarilor publici (ce constituie legea generala în materia functionarilor publici) doar în situatia în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislatia specifica a politistului, conform prev.art.78 din Legea 360/2002.
Din analiza acestei prevederi legale rezulta ca dispozitiile legii generale în materia functionarilor publici sunt aplicabile politistilor doar în situatia în care în cuprinsul legii speciale ce reglementeaza statutul acestora nu se reglementeaza un anumit domeniu ori situatie juridica.
Ori, în privinta situatiilor în care are loc mutarea politistului si conditiile în care ea are loc legea speciala cuprinde prevederi legale, fiind reglementata aceasta situatie juridica caz în care aceste dispozitii speciale devin aplicabile mutarii politistilor si nu prevederile legii generale cum în mod eronat sustine recurentul în cuprinsul motivelor de recurs.
În consecinta s-a retinut ca motivele de recurs privitoare la aplicarea gresita a prevederilor legale de catre prima instanta spetei deduse judecatii sunt nefondate, dispozitiile prev.art.79 din Legea 188/1999 invocate de recurent neavând aplicabilitate în cauza.
Prin urmare s-a retinut ca în mod corect si legal a retinut prima instanta ca pentru mutarea reclamantului recurent în interesul serviciului nu era necesar acordul sau prealabil exprimat în scris deoarece dispozitiile legii speciale aplicabile acestuia nu conditioneaza luarea masurii de existenta acordului celui mutat în interesul serviciului.
Adresa nr.161425/26.10.2007 emisa de catre Directia Generala Management si Resurse Umane din cadrul M.I.R.A. invocata de recurent reprezinta doar un punct de vedere al acelei directii asupra modului de interpretare a dispozitiilor legale privitoare la mutarea, delegarea si detasarea politistilor, punct de vedere ce nu poate constitui temei de anulare a masurii dispuse în cauza peste prevederile legale aplicabile cauzei.
S-a retinut de asemenea ca nici practica judiciara în materie invocata de recurent nu poate constitui temei de admitere a actiunii formulate, deoarece în sistemul nostru de drept jurisprudenta nu constituie izvor de drept.
În privinta motivelor de recurs privitoare la necesitatea luarii masurii mutarii recurentului, s-a retinut ca sunt nefondate, luarea masurii fiind justificata prin documentatia prealabila întocmita si care a stat la baza luarii masurii si din care a rezultat o necesitate reala a adoptarii ei în interesul desfasurarii activitatii, astfel cum în mod judicios a retinut si prima instanta.
În consecinta s-a retinut ca motivele de recurs invocate sunt nefondate, recursul declarat în cauza urmând a fi respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii în totalitate a sentintei recurate.
