Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 307/2014 din data de 17.02.2014
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 307
Ședința publică de la 17.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Șef
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2014, privind acțiunea formulată de reclamantul E.N.S., în contradictoriu cu pârâta U.M.C.J.N., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10.02.2014.
Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. ——–, reclamantul E.N.S. a chemat în judecată pe pârâta U.M.C.J.N, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. ———-, prin care a fost sancționat prin diminuarea salariului cu 5% pe o durată de 1 (una) lună, respectiv luna iulie 2013, în conformitate cu art. 248 alin. 1 lit. (c) din Codul Muncii, coroborat cu art. 42 alin. 2 din Regulamentul Intern și obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute drept sancțiune disciplinară pe statul de plată aferent lunii iulie 2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de angajat al pârâtei, a fost sancționat cu diminuarea salariului pe luna iulie 2013, motivat de faptul că, prin raportul nr. 746/27.06.2013, Corpul de Control a dispus sancționarea sa întrucât nu a respectat prevederile menționate în listele atașate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparații, în condițiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparațiilor curente alte deficiențe decât cele constatate inițial.
A susținut reclamantul că decizia este emisă cu încălcarea legislației în vigoare și este netemeinică din următoarele considerente:
1. În antetul deciziei de sancționare este prevăzut faptul că societatea este administrată în sistem dualist, ceea ce impune ca toate documentele să poarte semnătura a doi împuterniciți legali ai directorului general al C E O, în speță, șeful Unității Miniere de Carieră Jilț-Nord și contabilul șef. Ori, decizia de sancționare nu este semnată pentru șef de persoana presupusă a fi împuternicită și înscrisă pe decizie – P I, fiind semnată de o altă persoană, fără împuternicire în acest sens, respectiv – C C. Decizia fiind semnată de o persoană fără calitate de reprezentant legal, este lovită de nulitate absolută.
2. Decizia este emisă cu încălcarea art. 252 alin. 1 din Codul Muncii în sensul că reparațiile la care se referă pârâta, au fost efectuate în cursul anului 2012 și a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, fapta fiind prescrisă, pârâta nu precizează în decizie datele la care au fost săvârșite presupusele fapte ce se impută.
Decizia a fost emisă peste termenul legal de 30 de zile de la data luării la cunoștință de către angajator despre săvârșirea faptei, din cuprinsul deciziei rezultând faptul că acesta a luat cunoștință de raportul Corpului de Control la data de 27.06.2013 (raport înregistrat sub nr. ———) și a emis decizia de sancționare la data de 31.07.2013.
3. Decizia este emisă cu încălcarea art. 252 alin. 2 lit. a) și c) din Codul Muncii.
a) În cuprinsul deciziei nu sunt descrise presupusele abateri disciplinare pentru care reclamantul a fost sancționat, respectiv în ce constau, modalitatea în care a comis presupusele abateri, data la care a săvârșit presupusele abateri de la disciplina muncii, documentele pe care le-a întocmit eronat (listele și utilajul la care s-a făcut reparația) și data când le-a întocmit, piesele la care se referă că le-a cuprins nejustificat la decontare, presupusele fapte fiind descrise la general, fără să fie stabilită data exactă.
b) În cuprinsul deciziei nu sunt înscrise motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale date prin nota explicativă din data de 31.07.2013, pârâta invocând doar faptul că au fost înlăturate pentru că nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile și sarcinile de serviciu. Numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care i-au fost înlăturate reclamantului apărările pe care le-a formulat în nota explicativă dată în fața comisiei îi era garantat dreptul la apărare. Prin necuprinderea în decizie a motivelor concrete a înlăturării apărărilor , reclamantul a fost privat de cel mai elementar drept, dreptul la apărare.
4. Nu a săvârșit presupusele fapte pe care pârâta le-a înscris ca generale în decizia de sancționare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 252 alin. 1 și alin. 2 lit. a și c, art. 268 alin. 1 lit. b din Codul .Muncii.
În probatoriu, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. ——— emisă de șeful U.M.C.J.N, certificatul de informare nr. ——— și cartea de identitate.
S. C. E. Oltenia S.A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la considerentele cererii de chemare în judecată menționate la pct.1, s-a învederat că sistemul dualist de administrate implică administrarea societății de către un directorat și un consiliu de supraveghere și nu obligativitatea semnării documentelor de către doi împuterniciți legali. De altfel , s-a arătat că în fișa postului domnului C C, la punctul 5 alineatul 6, este stipulat că “înlocuiește contabilul șef când acesta lipsește din unitate”; . Mai mult decât atât ,prerogativa emiterii deciziei aparține conducătorului entității și nu contabilului șef al acelei entități.
În ceea ce privește susținerile de la punctele nr. 2, 3 și 4 din cererea de chemare în judecată, pârâta a arătat că, urmare a Raportului de Control nr. ———, conducerea unității a luat cunoștință în data de 19.07.2013 de acesta, prin adresa nr. ——–, decizia nr. ———- fiind emisă în termenul legal.
A precizat pârâta că procesul – verbal de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului a fost încheiat în data de 31.07.2013 și a fost înregistrat sub nr. ——-, la aceeași dată fiind emisă și decizia de sancționare a reclamantului.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta săvârșită de reclamant constă în aceea că a încălcat prevederile contractelor economice, decontându-se în mod nejustificat materiale și piese de schimb noi, altele decât cele cuprinse în listele atașate la notele de constatare încheiate pentru demararea reparațiilor curente, nerespectându-se prevederile menționate în listele atașate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparații, în condițiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparațiilor curente alte deficiențe decât cele constatate inițial (la data întocmirii notei de constatare).
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. ——-, fișa postului nr. ———-, decizia nr. ——— emisă de șeful U.M.C.J.N, procesul verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——–, procura specială autentificată sub nr.———-.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că pârâta recunoaște faptul că decizia contestată este semnată de către C.C. și nu de către P.I., împuternicitul legal și că, potrivit fișei postului acesta înlocuiește contabilul șef.
A susținut reclamantul că fișa postului invocată de către pârâtă nu este o specială, care să îi confere acest drept, astfel că decizia contestată este semnată de către o persoană fără calitate de reprezentant legal.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta nu face în niciun mod dovada respectării dispozițiilor art. 252 alin.1 , 252 alin.2 lit. a și c. și nu dovedește în niciun fel vinovăția sa în săvârșirea presupuselor fapte pentru care a fost sancționat.
Prin notele de ședință depuse la fila 36 din dosar, reclamantul a invocat excepția lipsei calității de reprezentanți legali a semnatarilor deciziei de sancționare, respectiv șeful Unității Miniere de Carieră -V.V. și contabilul șef-P.I.
A susținut reclamantul că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, iar angajator este S.C. C E O S.A., societate administrată în mod dualist și reprezentată de către directorul general executiv – C.L.D. și Directorul Financiar – S.M., susținând că cei doi reprezentanți legali pot să mandateze prin procură specială anumite persoane care să îi reprezinte și să stabilească limitele în care îi pot reprezenta , iar semnatarii deciziei de sancționare nu au mandat special dat de reprezentanții legali ai angajatorului, care să le confere competența de a dispune de prerogativa aplicării de sancțiuni disciplinare.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că pârâta a depus la dosar la termenul de judecată din 09.12.2013 o procură specială, din care rezultă că reprezentanții legali ai angajatorului, prin procura cu nr. ——, au împuternicit pe D.A. și V.G. să îi reprezinte la nivelul Diviziei Miniere – subunitate, cedându-le anumite prerogative, iar aceștia, prin procura depusă la dosar, îi împuternicesc pe V.V. și P.I. să reprezinte Divizia Minieră și nu angajatorul.
A arătat reclamantul că V.V. și P.I. puteau dispune de prerogativa disciplinară numai dacă erau mandatați în acest sens de către directorul general executiv – C.L.D. și Directorul Financiar – S.M., nu de către directorul Diviziei Miniere – V.V. și contabilul șef – P.I.
Reclamantul consideră că decizia de sancționare este lovită de nulitate, fiind semnată de persoane fără calitate .
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentanți legali a semnatarilor deciziei de sancționare, instanța a reținut prin încheierea de ședință din 20.01.2014 că nu constituie excepție procesuală, ci o apărare de fond , care va fi analizată prin hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei.
De altfel, lipsa calității de reprezentanți legali a semnatarilor deciziei de sancționare a fost invocată și prin cererea de chemare în judecată, fiind unul dintre motivele contestației formulată împotriva deciziei de sancționare.
Din oficiu, conform prevederilor art. 254 alin. 5 din republicat, instanța a dispus completarea probatoriului cu înscrisurile menționate în procesul-verbal de cercetare disciplinară respectiv, fișa postului reclamantului, anexa de fișa postului cu atribuțiile pentru diriginte de șantier, nota explicativă a reclamantului nr. ———– și convocarea nr. ———.
Cu adresa nr. ——–, pârâta a înaintat la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——, nota explicativă a reclamantului nr. ——–, fișa postului reclamantului nr.———, anexa la fișa postului, fișa postului reclamantului nr.————- și convocările nr. ——și —— din 25.07.2013.
De asemenea, pârâta a depus la dosar note de ședință depuse ( fila 51), la care a atașat extras din hotărârea nr.——– a directorului S.C. C E O S.A. și anexa 1 la această hotărâre în dovedirea competențelor privind semnarea documentelor referitoare la activitatea de resurse umane , menționând că aceste prevederi sunt în conformitate cu art. 209 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2013-2014, depus în extras la dosar , unde se stipulează că aplicarea sancțiunii disciplinare este un atribut al organelor de conducere ale S.C. C E O S.A. , respectiv :
– Directorul General Executiv pentru abaterile săvârșite de directorii societății și personalul din executivul societății;
– Directorii sucursalelor/subunităților pentru abaterile săvârșite de către personalul de conducere și execuție al acestora, conform competențelor și împuternicirilor acestora.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Prin decizia nr. ——-, emisă de șeful U.M.C.J.N, reclamantul E.N.S. – inginer în cadrul U.M.C. Jilț Nord , a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea de diminuare a salariului de bază cu 5%, pe o durată de o lună , respectiv luna iulie 2013, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 42 alin.2 din Regulamentul Intern .
S-a arătat că la emiterea deciziei de sancționare s-a avut în vedere :
-raportul de control nr.——– întocmit în urma controlului gestionar de fond efectuat la U.M.C. Jilț Nord în perioada 13.05.2013 – 14.06.2013, cu privire la faptul că reclamantul nu a respectat prevederile notelor de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparații anuale pentru excavatoarele și abzeterul 03 ale Carierei Jilț Nord, ce au stat la baza încheierii contractelor comerciale nr.——– și ———–;
– decizia nr.————- de constituire a comisiei de cercetare prealabilă;
– anexa la fișa postului reclamantului nr. ———– din care reiese că pe perioada de derulare a reviziilor anuale era numit diriginte de șantier și avea ca sarcină să participe la analize stadii fizice lucrări, furnizând baza de date necesară analizelor, face observații, comentarii și detaliază acolo unde apar situații neclare”;;
– procesul – verbal nr. ———–, încheiat de comisia de cercetare disciplinară prealabilă , care consideră că prin fapta săvârșită reclamantul a încălcat prevederile contractelor economice, decontându-se în mod nejustificat materiale și piese de schimb noi, altele decât cele cuprinse în listele atașate la notele de constatare încheiate pentru demararea reparațiilor curente , încălcând dispozițiile art.9 pct. A , subpunct 1 din Regulamentul Intern cu privire la ” Obligațiile generale ale salariatului”;.
De asemenea, s-a arătat că descrierea faptei constă în faptul că reclamantul nu a respectat prevederile menționate în listele atașate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparații, în condițiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparațiilor curente alte deficiențe decât cele constatate inițial (la data întocmirii notei de constatare).
Cu privire la motivele invocate în apărare de către reclamant, s-a menționat că au fost înlăturate de către comisie ca netemeinice, comisia de cercetare prealabilă concluzionând că acesta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile și sarcinile de serviciu.
Instanța, observând hotărârea nr.——— a directorului S.C. C E O S.A. și anexa 1 la această hotărâre precum și prevederile art. 209 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2013-2014, depus în extras la dosar , reține că aplicarea sancțiunii disciplinare este un atributul directorilor sucursalelor/subunităților pentru abaterile săvârșite de către personalul de conducere și execuție al acestora, conform competențelor și împuternicirilor acestora.
Prin urmare, instanța reține că decizia de sancționare a reclamantului a fost emisă în mod legal de către conducătorul unității, respectiv șeful Unității Miniere de Carieră – V V , iar șeful serviciului financiar – C C înlocuiește contabilul șef când acesta lipsește din unitate, conform fișei postului.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii republicat, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
” a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplica;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată “; .
În speță, însă decizia de sancționare a reclamantului nu cuprinde elementele prevăzute de art. 252 lit. a , b și c, sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară , precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat și precizarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, angajatorul nu a arătat în concret fapta care constituie abatere disciplinară pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar , data la care a fost săvârșită această faptă și atribuțiile , responsabilitățile din fișa postului și contractul individual de muncă , ce au fost încălcate de către reclamant, elemente necesare pentru stabilirea vinovăției acestuia.
În decizie nu se precizează care este abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului și nu se menționează în concret care sunt atribuțiile și sarcinile stabilite prin fișa postului care îi reveneau reclamantului la încheierea contractelor economice și care au fost încălcate de către acesta , respectiv obligațiile care nu au fost respectate, angajatorul limitându-se la menționarea dispozițiilor art.9 pct. A , subpunct 1 din Regulamentul Intern cu privire la ” Obligațiile generale ale salariatului”;
De asemenea, în decizia de sancționare se invocă art.42 din Regulamentul Intern în care se prevede sancțiunea disciplinară aplicată, însă nu se precizează prevederile din acest regulament care au fost încălcate de către reclamant.
În decizie nu se precizează data săvârșirii faptelor imputate reclamantului, menționându-se doar perioada efectuării controlului gestionar de fond la U.M.C. Jilț Nord , respectiv perioada 13.05.2013 – 14.06.2013, ori precizarea datei era necesară pentru a se putea verifica respectarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii de 6 luni, care curge de la data săvârșirii faptei, conform prevederilor art. 252 alin.1 din Codul muncii republicat . Raportat la datele la care au fost încheiate contractele economice menționate în decizie , respectiv contractele nr. nr.——— și ——-, aplicarea sancțiunii la data de 31.07.2013, prin decizia contestată nr. ——— s-a efectuat după expirarea termenului de prescripție de 6 luni.
În ceea ce privește termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare, de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, instanța reține că angajatorul a respectat acest termen, care se calculează de la data înregistrării la registratura unității a raportului final de cercetare disciplinara prealabilă, conform deciziei în interesul legii nr. 16/12.11.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în speță data la care a fost înregistrat procesul-verbal de cercetare disciplinara prealabilă nr. —–, respectiv de 31.07.2013.
În decizia de sancționare însă, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a menționat data săvârșirii faptelor, pentru a se verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile art. 252 alin.1 din Codul muncii republicat privind termenul de maxim 6 luni de la data săvârșirii faptei, în care angajatorul putea să aplice sancțiunea disciplinară, iar raportat la data încheierii contractelor nr.——- și ———-, acest termen de 6 luni a fost depășit, având în vedere că în decizie se face vorbire de nerespectarea notelor de constatare ce au stat la baza încheierii acestor contracte, fiind prescris dreptul de aplicare a sancțiunii.
De asemenea, în decizia de sancționare nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, menționate în nota explicativă nr.———-, ci s-a precizat doar faptul că au fost înlăturate de către comisie ca netemeinice, comisia de cercetare prealabilă concluzionând că acesta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile și sarcinile de serviciu.
Observând procesul-verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——–, respectiv de 31.07.2013, instanța reține că nici în acest proces-verbal nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Ori, dispozițiile legale menționate impun precizarea tuturor acestor elemente în decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității, tocmai pentru a se preveni sancționarea abuzivă a salariaților de către angajator, care are o poziție dominantă în raporturile de muncă, între acesta și salariat existând raporturi de subordonare.
Prin urmare, decizia de sancționare contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative, fiind lovită de nulitate , conform dispozițiilor art. art. 252 alin. 2 din Codul muncii republicat.
Față de considerentele expuse, se va constata nulitatea deciziei de sancționare nr. ——–, iar pârâta va fi obligată să restituie reclamantului sumele reținute în baza acestei decizii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul E.N.S., în contradictoriu cu pârâta U.M.C.J.N.
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.——— emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei mai sus menționate.
Sentință de drept.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 17.02 2014, la Tribunalul Gorj.
