SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 952/2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi la data de 01.09.2011 sub nr unic de înregistrare 1020/199/2011 reclamanta L. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul T. I. solicitând instanţei ca pârâtul să fie obligat să lase în liniştită posesie şi folosinţă suprafaţa de 9.200 mp proprietatea reclamantei situată în extravilanul comunei B.,judeţul B.,sola 1,parcela A1/147 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea de fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâtul i-a luat abuziv suprafaţa de teren de 9200 m.p teren situat în punctul Cotreanţa, teren care a aparţinut soţului ei de la părinţii acestuia. Mai arată că terenul a fost luat de colectiv şi când a fost restituit soţul acesteia era bolnav şi din acest motiv titlul de proprietate a fost emis pe numele său . Arată că pârâtul nu are teren în punctul Cotreanţa .
Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate în fotocopie: taxa de timbru de 19 lei, titlu de proprietate nr.153091/01.02.1995.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri,martori şi expertiză, probe încuviinţate de instanţă.
S-au depus de către reclamantă următoarele înscrisuri: titlu de proprietate nr.153091/01.02.1995, adeverinţă nr.5117/4.11.1991 , adeverinţă nr.5113/17.09.1991, sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr.1706/2000 a Tribunalului Bacău,proces verbal de punere în posesie din 11.04.2002, adeverinţă nr.1311/29.08.1994,adeverinţă din 135/15.02.1991,nr. înregistrare ,adresa nr.2024/2004,decizia civilă nr.49/2003 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosar nr.360/2003, dovada de comunicare hotărâre penală nr.49/2007,proces verbal nr.1078 încheiat la data de 14.02.2011 , proces verbal de constatare nr.5200/13.09.2010,adeverinţa nr.4328/2004,proces verbal încheiat la 13.09.2011, raport de expertiză din dosarul nr.1706/2000,sentinţa civilă nr.774/2004 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr.1029/2004, sentinţa civilă nr.357/2006 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr.882/2005, sentinţa civilă nr.418/2004 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr.660/2004, adresa nr.58128/2005 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ,adeverinţă nr.433/2007.
Pârâtul a fost legal citat,s-a prezentat în faţa instanţei şi a depus întâmpinare. În întâmpinare se arată că terenul de 9200 m.p. cuprins în T.P. nr.153091 situat în punctul Cotreanţa a fost adus la masa de partaj după T.M. şi T.V., conform deciziei nr.124/2000 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr 1706/2000. Întrucât reclamanta nu şi-a executat de bună voie obligaţia de plată a sultei , a procedat la executarea silită prin intermediul B.E.J. Kovacs Gabriel şi a adjudecat suprafaţa de 1678 m.p. în contul creanţei .Reclamanta nu deţine nici un titlu de proprietate pentru nici o parte din suprafaţa de 9200 m.p. situaţi în punctul Cotreanţa, pârâtul fiind proprietarul acestui teren conform deciziei nr. 124/2000 a Tribunalului Bacău şi a actului de adjudecare nr 276/2004 a B.E.J K. G..
În combaterea acţiunii,pârâtul a depus înscrisuri : fotocopie de pe titlu de proprietate nr.153091/17.02.1995,adeverinţă nr.1222/21.02.2007, decizie civilă ,schiţă, act de adjudecare nr.276/02.03.2004 emis de B.E.J K. G.,încheiere de carte funciară nr.377/15.03.2004,proces verbal de situaţie imobiliară din data de 27.06.2002.
La termenul din 15.11.2011 aceasta a dat mandat oral de reprezentare în faţa instanţei soţiei sale T. V..
La termenul din 13.12.2011 a fost audiat doar martorul P. D. propus de reclamantă.
In cauza nu s-a efectuat o expertiză specialitatea topo deoarece nici una dintre părţi nu a solicitat această probă.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1494/09.12.1999 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar civil nr.848/1998 s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor din prezentul dosar asupra masei succesorale rămasă după autorul lor comun.
Prin decizia Tribunalului Bacău nr.1241/A/2000 pronunţată în dosar nr.1706/2000,aflată la fila 12 dosar,s-a admis apelul pârâtului din prezenta cauză T. I.. Astfel,s-a dispus aducerea la masa de partaj şi a suprafeţei de 9.200 mp din titlul reclamantei deoarece s-a dispus raportarea i făcută de autorul comun al părţilor.
În urma partajării acestei suprafeţe,reclamantei i-a revenit suprafaţa de 1.678 mp iar pârâtului suprafaţa de 7.522 mp.
Ulterior acestui litigiu privitor la partaj succesoral,reclamanta din prezenta cauză,L. F. a fost obligată către pârâtul T.I. la plata unor sume de bani.
Având în vedere că L.F. nu a plătit sumele de bani datorate s-a dispus executarea silită a diferenţei de teren de 1.678 mp. Prin actul de adjudecare nr.276/2001 din 02.03.2004 emis de BEJ G.K.,terenul respectiv a fost adjudecat de pârâtul T. I.
Prin încheierea nr.377/08.03.2004 s-a dispus şi intabularea dreptului de proprietate asupra respectivei suprafeţe de 1.678 mp pe numele pârâtului T.I.
Aşa fiind,reclamanta nu mai deţine nici în fapt şi nici în drept suprafaţa de 9.200 mp. La momentul promovării acţiunii pârâtul era proprietarul şi posesorul acestei suprafeţe de teren.
Acţiunea în revendicare este acea acţiune a proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, prin care se solicită restituirea unui bun. Reclamantul trebuie să demonstreze că el este proprietarul bunului revendicat fie prin faptul că este unicul deţinător al unui titlu de proprietate fie, în cazul comparaţiei de titluri, prin faptul că titlul său este preferabil.
Acţiunea în revendicare este aşadar acea acţiunea reală petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar sau, aşa cum s-a exprimat instanţa supremă, acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar de la care se pretinde restituirea bunului, constituind, practic, cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, deoarece, titularul său, pe lângă recunoaşterea dreptului, pretinde şi restituirea acestuia.
Aşadar, condiţiile de fond ale acţiunii în revendicare, respectiv: calitatea de proprietar a reclamantului, calitatea de posesor a pârâtului, în lipsa opunerii unui titlu valabil, identitatea între suprafaţa de teren revendicată de reclamant şi cea posedată de către pârâţi trebuie îndeplinite întocmai şi dovedite.
Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilităţii, instanţa nu poate, din oficiu să modifice cadrul procesual, acordând ceea ce nu s-a cerut, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii prevăzute imperativ de dispoziţiile art. 129 alin.6, raportat la dispoziţiile art. 105 şi art. 304 pct.5,6 C.proc.civ. Astfel, împrejurările de fapt şi de drept pe care instanţa avea obligaţia, dar mai ales dreptul, de a le pune în discuţia părţilor nu pot excede obiectului cu care a fost învestită.
În faţa instanţei a fost audiat doar martorul P. D. propus de reclamantă. Acesta a declarat sub prestare de jurământ că inclusiv în anul 2011 chiar şi reclamanta a avut posesia ,alternativ cu pârâtul a suprafeţei de teren în cauză.
Analizând întreg probatoriul efectuat în cauză instanţa constată că acţiunea nu poate fi admisă. În realitate pârâtul stabileşte un amplasament aşa după cum a fost pus în posesie de autorităţi.
De aceea,nu se poate constata că pârâtul este un posesor precar al suprafeţei în litigiu. El a opus reclamantei un titlu valabil în baza căruia exercita posesia suprafeţei de teren în litigiu.
Aşadar, condiţiile de fond ale acţiunii în revendicare,nu sunt îndeplinite. Nu s-a făcut dovada calităţii de proprietar a reclamantei, calitatea de posesor precari a pârâţilor.
Prin urmare, faţă de cele expuse mai sus, instanţa reţine că acţiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă.
În temeiul art.274 C.P.Civ.instanţa va lua act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
