Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 2112 din data de 07.07.2013
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată sub numărul 1433/260/2013 reclamanta F. A. a chemat în judecată pârâtul C. M. solicitând a se dispune majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului C. M. G., născut la data de 01.11.1998
Cererea este scutită de plata taxei de timbru iar în motivarea acesteia se arată că pensia a fost stabilită în funcție de salariul reclamantului, însă în prezent suma este insuficientă raportat la necesitățile actuale ale minorului.
în cauză s-au depus acte,instanța reținând,
ÎN FAPT:
Prin s.c. nr.2764/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria M. a fost obligat pârâtul să achite pentru minor de întreținere în cuantum lunar de 80 lei.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, s-a ținut seama de venitul minim pe economie de la vremea respectivă, întrucât la vremea aceea pârâtul nu realiza venituri din muncă.
Nici în prezent pârâtul nu are loc de muncă, situație pe care acesta o expune și care de altfel rezultă și din acțiunea principală a reclamantei, care precizează că pârâtul nu are ocupație.
Stabilirea pensiei de întreținere se face funcție de veniturile care sunt obținute de debitorul obligației de întreținere, iar în cazul în care nu se obțin venituri, raportarea se face la venitul minim pe economie.
Instanța raportat la aceasta constată că suma pe care pârâtul o plătește minorului cu titlu de întreținere este mult sub cota datorată.
Potrivit art. 499 din , (l)Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(4) în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că obligația de întreținere a minorului, prin asigurarea tuturor celor necesare creșterii și educării acestuia revine ambilor părinți și se execută pe baza acordului părților, atât cu privire la întinderea ei cât și la felul și modalitățile de executare.
Dispozițiile art. 499 C.civil, trebuie interpretate în corelație cu dispozițiile art. 530 din Noul în care se reglementează atât în ce constă obligația de întreținere cât și felul și modalitățile în care se poate executa. Astfel, ca principiu de bază de la care se poate deroga doar prin acordul părților, când acesta este conform cu interesul superior al minorului: “Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională”. Legiuitorul nu a stabilit limite stricte cu privire la obligația de întreținere de către părinți a copilului lor, stabilind doar criteriul conform cu care, aceasta este datorată în raport cu starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere. Astfel, părinții sunt îndatorați să presteze întreținere în favoarea copilului lor minor, prin asigurarea tuturor celor necesare acestuia, în limita posibilităților fiecăruia dintre părinți, fără a fi necesară intervenția instanței decât în cazul în care această obligație nu este îndeplinită de bunăvoie în natură.
In acest ultim caz, instanța de tutelă va dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, conform art. 530 alin 3 din Noul Cod Civil.
Instanța reține că în sentința anterioară obligația de întreținere a fost stabilită în bani motiv pentru care, raportat la dispozițiile art. 530 alin. 23 Noul Cod Civil, va majora pensia stabilită în bani, raportat la nevoile minorului și venitul minim pe economie, la momentul pronunțării prezentei.
