Dosar nr. 1229/189/2009 – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană în condiţiile în care prezenta o îmbibaţie alcoolică peste limita legalăR O M Â N I ATRIBUNALUL VASLUISECŢIA PENALĂDECIZIA PENALĂ NR. 188/AŞedinţapublică de la 14 Octombrie 2009Instanţa constituită din:PREŞEDINTE: DIMA DANIELAJudecător: NICULACHE LUMINIŢAGrefier: BODESCU PANSELUŢACu participare procuror: ARMEANU SORIN
Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelul penal declarat de inculpatul H V, domiciliat în, împotriva sentinţei penale nr. 275 din 12.05.2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. 1229/189/2009.
Obiectul cauzei: infracţiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/20002.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul apelant H V asistat de apărător angajat, dl. av. Borca Iosif din cadrul Baroului Constanţa.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită, apelul a fost declarat în afara termenului prevăzut de art. 363 Cod procedură penală însă hotărârea instanţei de fond a fost comunicată inculpatului la o adresă greşită, apelul a fost motivat în scris, inculpatul a fost audiat la fond iar cauza se află la primul termen de judecată în apel.
S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:
Instanţa, avînd în vedere că inculpatul apelant şi-a angajat apărător, în persoana dl. avocat Borca Iosif, încetează delegaţia din oficiu a dl. avocat Ouatu Adrian ce va fi indemnizat cu 50 % din valoarea onorariului, respectiv cu suma de 100 lei, potrivit Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei.
Interpelat, inculpatul H V arată că menţine declaraţiile date până în prezent în cauză şi nu are declaraţii suplimentare de făcut în faţa instanţei de apel.
Solicitînd şi primind cuvântul, reprezentantul parchetului arată că apelul inculpatului a fost declarat în afara termenului prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, fiind aşadar tardiv, context în care solicită a fi interpelat inculpatul cu privire la motivele declarării acestui apel în afara termenului legal.
Avînd cuvântul pentru inculpat, dl. avocat Borca Iosif arată că inculpatului i-a fost comunicată hotărârea instanţei de fond la o adresă greşită, respectiv localitatea, ori inculpatul locuieşte în localitatea Ovidiu, dar pe strada. Faţă de acest aspect, apelul a fost declarat în termen legal întrucât inculpatului nu a primit comunicarea hotărârii.
S-a procedat la identificarea inculpatului H V pe baza cărţii de identitate seria nr. emisă de Poliţia oraşului şi s-a constatat că domiciliul consemnat în cartea de identitate este “.
Avînd cuvântul, reprezentantul parchetului arată că nu insistă în excepţia tardivităţii.
Nefiind alte cereri formulate prealabile dezbaterilor, instanţa constată cauza în stare de judecată şi trece la dezbateri, dînd cuvântul cu privire la apelul formulat.
Avînd cuvântul pentru inculpatul H V, dl. av. Borca Iosif solicită admiterea apelului declarat, desfinţarea hotărârii pronunţaă de instanţa de fond, iar rejudecînd cauza să se constate că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 90 Cod penal pentru a se face aplicarea disp. art. 91 Cod penal. În acest sens se solicită a se avea în vedere că inculpatul se află la prima încălcare a legii iar fapta a fost comisă pe un drum puţin circulat. De altfel, alcoolemia nici nu a fost foarte mare şi probabil ea a fost accentuată de faptul că în acea zi inculpatul nu mâncase. De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul că H V a vrut să ajute pe cineva, el neştiind din timp că în acea zi urma să conducă autoturismul, distanţa parcursă fiind de altfel redusă. Apreciază apărătorul inculpatului că, faţă de circumstanţele comiterii faptei, inculpatul poate beneficia de clemenţă din partea instanţei, solicitîndu-se admiterea apelului în sensul de a se aplica o sancţiune cu caracter administrativ, sancţiune ce ar asigura reeducarea inculpatului.
Avînd cuvântul, reprezentantul parchetului arată că, practic, prin apelul formulat inculpatul H V solicită achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, motivînd sub acest aspect că alcoolemia era de 0,95 g %o, iar drumul pe care s-a circulat era unul de importanţă mai mică, ceea ce ar conduce la un grad de pericol social redus al faptei. Însă, legiuitorul a stabilit din start că infracţiunea dedusă judecăţii este una de pericol, astfel că nu se mai discută pe gradul de pericol social al faptei, acesta fiind prezumat. Este adevărat că circumstanţele comiterii faptei pot conduce la o diminuare a cuantumului pedepsei, însă nicidecum la reducerea gradului de pericol social al faptei comise. În aceste condiţii, instanţa de fond a dat o soluţie legală şi temeinică atunci când a dispus condamnarea inculpatului. Pedeapsa este oricum destul de mică, astfel că nu se poate susţine că nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 74 Cod penal, prima instanţă avînd în vedere inclusiv ceea ce s-a susţinut astfel, respectiv faptul că drumul pe care a condus inculpatul era unul puţin circulat. Pentru aceste motive solicită procurorul respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul H V şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avînd ultimul cuvânt, inculpatul apelant H V lasă la aprecierea instanţei soluţionarea apelului.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunţare
Ulterior deliberării,T R I B U N A L U L,
Asupra apelului declarat constată:
Prin Rechizitoriul nr.4371/P/2008 din data de 12.03.2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul art.262 pct. 1 lit. a din C. proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului H V pentru comiterea unei infracţiuni prev. şi ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002, modificată prin O.G. 63/2006, reţinându-se că acesta, la data de 08.11.2008, a condus pe drumurile publice, un autovehicul în condiţiile în care prezenta o îmbibaţie etilică peste limita legală.
Potrivit prevederilor art.264 C.pr. pen., rechizitoriul, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art.264 alin. 3, împreună cu dosarul cauzei a fost înaintat Judecătoriei Bârlad, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr. 1229/189/2009 din 27 martie 2009.
Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinţa penală nr.275/12.05.2009 a Judecătoriei Bârlad, s-au hotărât următoarele:
Condamnarea inculpatului H V, la 4 ( patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzuta de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d Cod penal
S-au aplicat inculpatului disp. art.71 şi 64 lit. a, teza II şi b Cp.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a fixat termen de încercare 2 ani şi 4 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 08.11.2008, împreună cu soţia şi părinţii săi, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul, în com Iveşti, jud Vaslui, la nişte cunoştinţe pentru rezolvarea unor probleme personale loc unde a consumat băuturi alcoolice. La întoarcere în com. Tutova, în jurul orei 1805, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliţie rutieră pentru control. Acesta a fost supus testului de respiraţie, rezultând o concentraţie de 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul municipal de Urgenţă Elena Beldiman” Bârlad unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge, la un interval de o oră, valorile fiind de 0,95 g% alcool pur în sânge la prima probă şi de 0,90 g % alcool pur în sânge la a doua probă.
La solicitarea inculpatului s-a efectuat un calcul retroactiv. Conform raportului de expertiză, la ora 1805, când a fost depistat în trafic de organele de poliţie, inculpatul avea o alcoolemie de 0,95 g % – 1,00g %.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de constatare, rezultatul alcooltestului, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raportul de expertiză medico legală nr.980/12.12.2008, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, în data de 08.11.2008 un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art.87 al.1 din republicată.
Inculpatul a cooperat cu organele de anchetă şi a ajutat la stabilirea adevărului. Nu este cunoscut cu antecedentele penale şi a regretat săvârşirea faptei.
Aceste aspecte au fost reţinute ca circumstanţe atenuante prev de art.74 lit.c Cod penal, situaţie în care s-a dat eficienţă disp.art.76 lit. d Cod penal, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special de 1 an închisoare prevăzut de lege.
Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar potrivit art.82 Cod penal a fixat termen de încercare 2 ani la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva sentinţei, cu respectarea termenului prevăzut de art. 363 din C.pr. pen., prin cererea motivată din data de 9 septembrie 2009, a declarat apel inculpatul H V.
În motivarea apelului, prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 8 oct.2009, inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi aplicarea prevederilor art.90 şi 91din C.penal, referitoare la înlocuirea răspunderii penale, deoarece nu este consumator de băuturi alcoolice, împrejurarea că probele biologice au constatat o concentraţie peste limita legală fiind determinată de împrejurarea că în ziua respectivă nu mâncase. A mai arătat că, deşi consumase un pahar cu vin, era perfect lucid, motiv pentru care s-a şi urcat la volanul autoturismului.
Apelantul a mai susţinut în favoarea sa împrejurarea că a recunoscut şi regretat fapta comisă şi că o eventuală condamnare, chiar şi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, îi aduce grave prejudicii, fiind şofer,,de meserie”, se ocupă de aprovizionarea societăţii pe care o administrează.
Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de fapt şi de drept invocate şi sub toate aspectele ei, conform art.371 alin.2 din C.pr. pen., tribunalul constată că apelul formulat este fondat pentru motive ce vor fi arătate în continuare:
Văzând probatoriul cauzei, la administrarea căruia au fost respectate dispoziţiile procedurale, se constată că în mod corect s-a reţinut că inculpatul se face culpabil de comiterea unei fapte prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data de 08.11.2008, a condus pe drumurile publice un autovehicul, în contextul în care prezenta o îmbibaţie etilică ce depăşeşte limita legală.
Activitatea ilicită a inculpatului a fost reţinută în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză. Acesta a recunoscut săvârşirea faptei, recunoaştere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi la care instanţa a făcut referire.
Tribunalul reţine însă că fapta comisă de inculpat, prin conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni, aşa încât, pentru atingerea scopului legii penale să fie necesară aplicarea unei pedepse, resocializarea inculpatului putând fi realizată prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Tribunalul evidenţiază faptul că infracţiunea prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G.195/2002, ca de altfel şi celelalte infracţiuni rutiere, este o infracţiune de pericol, care nu produce o lezare a valorilor ocrotite, ci creează o stare de primejdie asupra siguranţei pe drumurile publice.
În raport de această chestiune, există opinii, cum este şi cea exprimată de reprezentantul Ministerului Public în combaterea motivelor de apel, potrivit cărora sancţionarea administrativă a faptelor prevăzute de O.U.G.195/2002 nu este admisibilă, în opera de aplicare a dreptului neputându-se aprecia asupra inexistenţei pericolului, din moment ce legiuitorul a stabilit că prin simpla punere în primejdie a valorilor sociale, faptele sunt grave şi constituie infracţiune.
Tribunalul nu îmbrăţişează acest punct de vedere pentru următoarele motive:
Conducerea pe drumurile publice a unor autovehicule de către persoane care, aflându-se sub o accentuată influenţă a băuturilor alcoolice şi care, astfel, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, dau naştere unei stări periculoase pentru securitatea circulaţiei. Drept urmare, prin încriminarea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002, legiuitorul a urmărit ocrotirea acestor valori sociale.
Văzând textul incriminator, din care rezultă că se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani închisoare, fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie etilică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, se observă că legiuitorul a înţeles să facă o deosebire cantitativă, în funcţie de gradul în care sunt puse în pericol valorile sociale apărate.
Această deosebire cantitativă, rezultată din stabilirea unei limite a concentraţiei etilice, a fost transformată într-o deosebire calitativă constând în introducerea faptei în sfera ilicitului penal sau lăsarea în afara acesteia şi sancţionarea ei ca o simplă contravenţie.
Se observă astfel că însuşi legiuitorul a apreciat pericolul abstract al faptei ca având aptitudinea de a cunoaşte capacităţi diferite de afectare a valorilor sociale ocrotite, în funcţie de concentraţia de alcool pe care o prezintă autorul. Acest lucru este firesc şi rezultă din împrejurarea că afectarea aptitudinilor fizice şi psihice pe care le presupune conducerea în siguranţă a autovehiculelor este direct proporţională cu gradul de îmbibaţie etilică. Aceasta, evident, dacă se are în vedere acelaşi subiect, deoarece gradul de tulburare psihofiziologică este influenţat şi de diferiţi alţi factori ce ţin de fiecare subiect în parte. Tocmai aceste ultime aspecte conferă posibilitatea instanţei de judecată ca în operaţiunea de stabilire a gradului de pericol concret să observe în ce măsură au fost afectate valorile apărate prin încriminare.
Drept urmare, sancţionând administrativ o astfel de faptă nu înseamnă a o califica drept lipsită de pericol, ci reprezintă rezultatul unei diferenţieri,,cantitative a pericolului, diferenţiere care-şi regăseşte efectul în natura reacţiei sociale, care trebuie să fie proporţională.
Potrivit art. 181 alin.2 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele desăvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Referitor la cauza ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul constată că inculpatul, posesor al permisului de conducere, categoria B, de la data de 7.03.2002, la data de 8.11.2008, după ce a consumat 500 ml. vin de ţară, fără să fi mâncat, s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus, de la domiciliul unor cunoştinţe din localitatea Iveşti, spre localitatea Tutova, fiind oprit în trafic de echipajul de poliţie pe D/243 A, pe raza satului Iveşti.
Probele ştiinţifice au demonstrat că la momentul depistării în trafic, inculpatul ar fi putut avea o concentraţie de alcool de 0,95 – 100 g, cu 0,15 – 0,20 g peste limita legală.
Deşi concentraţia etilică este una foarte aproape de pragul stabilit de legiuitor, ceea ce ar indica un grad redus de periclitare a siguranţei circulaţiei, trebuie arătat că acest fapt obiectiv, în funcţie de diverşi alţi factori, după cum s-a arătat, poate să releve un pericol foarte grav. De aceea este necesară verificarea faptului dacă speţa de faţă pune în evidenţă existenţa unor asemenea situaţii.
Inculpatul a învederat că s-a urcat la volan în contextul în care era,,perfect lucid”, că intoxicaţia alcoolică nu a avut influenţă asupra însuşirilor sale psihice.
În verificarea acestor susţineri, se observă că însemnările făcute în Buletinul de examinare clinică, însoţitor al prelevării probelor biologice, confirmă aceste apărări. Rezultă astfel că inculpatul, la momentul examinării, era sub influenţa alcoolului şi prezenta halenă alcoolică, dar manifestările neurologice şi psihice indicau un grad minim de afectare a abilităţilor de conducere. Acesta şi-a păstrat echilibru la întoarcerea bruscă, a executat probele cu precizie şi relativ cu precizie, avea o vorbire clară, o comportare ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, prezenta o atenţie concentrată şi o judecată coerentă.
Toate acestea demonstrează faptul că aptitudinile fizice şi psihice pe care le presupune conducerea în siguranţă a autovehiculului erau păstrate sau, mai exact, minim afectate, în având în vedere că proba indice – nas” a fost executată relativ cu precizie”, ceea ce indică o anume afectare.
Gradul de influenţare a aptitudinilor oferă informaţii cu privire la gradul în care au fost puse în primejdie valorile sociale ocrotite, şi anume, siguranţa circulaţiei. Desigur, gradul de tulburare psihofiziologică nu are nicio înrâurire asupra existenţei faptei penale şi a răspunderii. De altfel, legiuitorul nu a prevăzut o asemenea împrejurare printre condiţiile incriminării sau ale răspunderii. Ea este observată, analizată şi reţinută în operaţiunea de stabilire a gradului concret al pericolului social, a gradului în care au fost puse în primejdie valorile sociale.
Văzând toate acestea, tribunalul concluzionează că gradul de periclitare a valorilor sociale de către inculpatul H V este unul minim şi insuficient pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Pe lângă toate aceste motive, care converg spre concluzia că nu este oportună aplicarea unei pedepse, sunt de evidenţiat şi aspectele ce vizează persoana inculpatului şi conduita pe care acesta a adoptat-o.
Inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, aspect ce rezultă din fişa de aflată la fila 41 a dosarului de urmărire penală. Acesta este angajat al firmei S.C. Cl H.R.L., în calitate de şofer şi responsabil cu aprovizionarea, aspect dovedit cu Contractul individual de muncă nr., înregistrat în evidenţele I.T.M.Constanţa, sub nr., precum şi cu Actul adiţional nr. înregistrat la aceiaşi instituţie, sub nr..
El este cunoscut ca fiind un om muncitor şi care nu obişnuieşte să consume alcool, decât în anumite ocazii, este căsătorit, are o fetiţă în vârstă de 14 ani şi se îngrijeşte de familie, aspecte revelate de martorul M V M ( decl. aflată la fila 9 a dos. instanţei de fond). În cursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei comise.
Toate acestea evidenţiază faptul că inculpatul a săvârşit acţiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări ce au contribuit să se abată de la conduita sa obişnuită care este una conformă normelor de convieţuire socială.
Cum şi caracteristicile unei persoane ce săvârşeşte o faptă penală prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social şi pentru stabilirea unei sancţiuni eficiente, tribunalul, coroborând toate elementele obiective şi subiective ale cauzei, concluzionează că aplicarea unei sancţiuni administrative, respectiv amenda în cuantum de 1000 lei, este suficientă atingerii scopului legii penale.
Cât priveşte solicitarea inculpatului de a se dispune înlocuirea răspunderii penale, tribunalul observă că această instituţie este inadmisibilă în cauză, ea fiind aplicabilă în situaţia săvârşirii unei fapte care constituie infracţiune, ceea ce nu este cazul, acţiunea ilicită analizată neîndeplinind condiţia referitoare la gradul de pericol social. De asemenea nu este realizată nici condiţia prevăzută de art.90 alin.1 lit. a din C. penal, referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, care trebuie să fie de cel mult un an sau amendă.
Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal, se constată că au fost respectate dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art. 197 alin.2 din C. poc. pen., cu nulitatea absolută.
De asemenea, nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus vreo vătămare şi care să fi fost invocate la momentele stabilite de art.197 alin 4 din C.proc.pen, respectiv,,,în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă.
Drept urmare, tribunalul va admite apelul, conform art. 379 pct. 2 lit. a din C.proc. penală, aşa încât, rejudecând, va dispune achitarea şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 (una mie) lei inculpatului H V, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi va înlătura dispoziţiile contrare.PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII,DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul H V, domiciliat în localitatea, împotriva Sentinţei penale Nr.275/12.05.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desfiinţează în parte:
Rejudecînd, în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală şi art. 18 ind.1 şi art. 91 lit.c Cod penal, dispune achitarea şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 (una mie) lei inculpatului H V, CNP, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi înlătură dispoziţiile contrare.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2009.PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,Dima Daniela Niculache Luminiţa Bodescu Panseluţa
