Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2687/2013 din data de 22.04.2013
Dosar nr.
Cod operator:
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2687/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Șef
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul H.A., în contradictoriu cu pârâta CN C.F.R. S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantul și B.T. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a pus în discuție excepția tardivității acțiunii invocată de reprezentantul pârâtei la termenul din 18.02.2013.
Consilier juridic B.T., pentru pârâtă, a învederat instanței că renunță la excepția tardivității acțiunii întrucât a fost în eroare, reclamantul fiind transferat la RCCF TRANS S.R.L. Brașov.
Constatând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul pe fond, precum și cu privire la cererea reclamantului prin care a invocat excepția neconstituționalității H.G. 643/22.06.2011 .
Reclamantul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată , solicitând să fie înlăturată apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinare și notele scrise ca nelegale și netemeinice. De asemenea, reclamantul a susținut că HG 643/22.06.2011 este neconstituțională, în raport de prevederile Codului muncii, fiind întemeiată excepția de neconstituționalitate , întrucât nu a fost realizat un transfer , ci o închiriere.
Consilier juridic B.T., pentru pârâtă, a solicitat respingerea contestației ca nelegală și menținerea transferului reclamantului la R.C. C.F. TRANS S.R.L. Brașov, solicitând respingerea cererii reclamantului cu privire la excepția de neconstituționalitate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. ———-, reclamantul H.A. a chemat în judecată pârâta CN C.F.R. S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de transfer emisă de pârâtă, măsură ce i-a fost comunicată prin poștă, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei, reprezentând prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a măsuri transferului ilegal efectuat de către unitatea pârâtă deși mai avea 8 luni până la ieșirea la pensie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că printr-o adresă trimisă prin poștă de către Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații Craiova, CF Craiova, Serviciul de Resurse Umane, cu numărul ————, a fost transferat de la Secția L5 —– la CF Trans SRL Brașov, în mod abuziv și ilegal, fiind în aceea perioadă în concediu medical.
A susținut reclamantul că măsura luată de pârâtă este abuzivă, deoarece din data de 11.06.2012 a fost internat în Spitalul Militar Timișoara, transferul efectuându-se fără acordul său și nici măcar nu a fost întrebat, deși mai avea o perioadă de numai 8 luni până la ieșirea la pensie, menționând că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură infrastructură feroviară se prevede că în ultimi 3 ani persoanele care se încadrează la , trebuie să lucreze până la ieșirea la pensie, acest contract intrând în vigoare la data de 23.04.2012.
A învederat reclamantul că în cuantumul prejudiciului ce i-a fost cauzat intră și cele 2 zile pe care le-a lucrat la revizia căii din lunile martie și aprilie 2012 – zile festive de Rusalii și 16 zile concediu de odihnă pe care trebuia să-l efectueze conform planificării cu data de 15.07.2012.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii și dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă aplicabil în speță.
Prin cererea depusă la fila 12 din dosar, reclamantul a formulat precizare la acțiune, în sensul că înțelege să conteste atât decizia prin care a fost transferat abuziv cât și decizia nr. 8/10/924/31.10.2012 emisă de pârâtă, prin care i-a fost desfăcut în mod nelegal contractul individual de muncă, decizie care i-a fost comunicată pe parcursul soluționării prezentei cauze.
În motivare reclamantul a arătat că nu a fost de acord cu transferul fiind și în concediu medical, astfel că pârâta nu putea să nu-l mai primească la muncă după terminarea concediului medical și implicit să-i desfacă acestuia contractul individual de muncă cu motivarea că ar fi absentat nemotivat de la serviciu din data de 01.09.2012 și până în prezent.
A mai precizat reclamantul că pârâta nu are nicio dovadă a faptului că l-a notificat să se prezinte la muncă și de altfel acesta nu știe nici în prezent dacă trebuia să se ducă la muncă în Brașov sau în altă parte.
Reclamantul a susținut că la terminarea concediului medical s-a prezentat la locul de muncă și nu a fost primit.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză , prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, cu motivarea că între Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și S.C. R.C. C.F. TRANS S.R.L. Brașov s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 51/07.06.2012 și , în baza acestui contract și a anexei nr. 1 la contract, Secția L5 Tg Jiu a trebuit să pună la dispoziția Sucursalei CREIR C.F. Craiova, pentru a fi transferați, doi revizori cale pe linia 116A Cărbunești – Albeni și doi meseriași întreținere cale pentru linia 138 Amaradia – Bârsești.
A învederat pârâta că în baza protocolului nr. 1/240-13.06.2012 al Sucursalei CREIR C.F. Craiova și Protocolului nr. 960/13.06.2012 al S.C. R.C. C.F. Trans S.R.L. Brașov, personalul aferent anexei 1 la contractul nr. 51/07.06.2012 urma să fie transferat conform art. 173 din Legea nr. 253/2003 – Codul muncii republicat.
S-a arătat că Sucursala CREIR C.F. Craiova a emis decizia nr. 82/2/1960/2012 prin care revizorul de cale Haidău Aristide a fost transferat la S.C. R.C. C.F. Trans SRL Brașov .
De asemenea, s-a arătat că în perioada 11.06.2012-31.12.2012 revizorul de cale H.A. a fost în concediu medical, Secția L5 —— fiind obligată să trimită prin mandat poștal, în data de 14.06.2012, decizia de transfer ———– emisă de Sucursala CREIR CF Craiova. În această perioadă reclamantul a trimis certificatele medicale la Secția L5 ——- prin diferite persoane evitând în mod sistematic de a se prezenta personal în secție, iar începând cu data de 01.09.2012 nu s-a prezenta la serviciu și nu a prezentat nici un act pentru a justifica absențele nemotivate de la serviciu, fiind tratat nemotivat.
S-a învederat că reclamantul a fost chemat să se prezinte la Secția L5 ———- pentru clarificarea situației prin adresele nr. ————, trimise prin mandat poștal, pin cea din urmă adresă fiind somat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în caz de neprezentare.
Că, în data de 11.10.2012, reclamantul s-a prezentat la sediul Secției L5 ———-, refuzând să dea explicații și nici nu a depus acte pentru justificarea absențelor nemotivate, astfel că începând cu data de 01.11.2012, Sucursala CREIR C.F. Craiova a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului prin decizia nr. ———-.
Referitor la contractul colectiv de muncă 2012/2013 la care reclamantul face referire, s-a arătat că la capitolul VI sunt menționate măsurile minimale dar nu obligatorii de care ar trebui să țină seama angajatorul la eventualele disponibilizări, învederându-se însă că reclamantul urma să fie transferat și nu disponibilizat.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cele menționate de către pârâtă în întâmpinare sunt neîntemeiate, solicitând să fie înlăturate de către instanță.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.
În vederea soluționării cauzei, Tribunalul a solicitat pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C.F. Craiova să înainteze la dosar decizia de transfer a reclamantului la S.C. RC-CF TRANS S.R.L. Brașov și să facă dovada comunicării acestei decizii către reclamant.
Prin notele scrise depuse la dosar, față de cele solicitările instanței, pârâta a arătat că în speța dedusă judecății a avut loc un transfer al întreprinderii în condițiile art. 173 din Codul muncii, prin care s-a transmis cesionarului S.C. R.C.-C.F. TRANS S.R.L. Brașov obligațiile față de toate persoanele aflate într-o relație de muncă la data transferului, inclusiv în ceea ce îl privește pe reclamant, transmiterea fiind asigurată de plin drept prin simplul fapt al transferului.
S-a învederat că, odată cu activele, societatea a transmis către cesionar dosarele de personal al reclamantului inclusiv contractul individual de muncă, menționându-se că la nivelul contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit o modificare legată atât de angajator cât și de locul muncii.
A arătat pârâta că a oferit salariatului său posibilitatea transferului, îndeplinindu-și astfel obligația de protecție impusă de art. 173 Codul muncii, iar prin refuzul transferului salariatul și-a asumat și consecințele negative care pot apărarea ca urmare a acestui refuz.
A mai precizat pârâta că, urmare a transferului, postul deținut anterior de către reclamant nu mai figurează la angajatorul cedent și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala CREIR C.F. Craiova nu mai are calitatea de angajator de la data de 14.06.2012, noul angajator fiind cesionarul S.C. R.C.- C.F. TRANS S.R.L. Brașov.
De asemenea, s-a mai arătat că anterior datei de 14.06.2012 s-au întocmit formele de transfer pentru toți salariații, aceștia întocmindu-și notele de lichidare, iar începând cu data de 14.06.2012 s-au prezentat la S.C. R.C. – C.F. TRANS S.R.L.
La termenul de judecată din 22.04.2013 reclamantul a invocat neconstituționalitatea H.G. 433/23.06.2011 în raport de prevederile art. 173 din Codul muncii republicat, susținând că trebuia să se încheie un contract de transfer a infrastructurii feroviare publice și nu de închiriere.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin.1 din legea nr.47/1992 :
“(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.”;
Instanța apreciază însă că soluționarea cauzei de față nu depinde de modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, astfel că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, urmând să se respingă cererea formulată în acest sens. De altfel, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești doar în ceea ce privește legile și ordonanțele, ori în speță reclamantul invocă neconstituționalitatea unei hotărâri a guvernului, respectiv H.G. nr. 433/23.06.2011.
La termenul de judecată din 18.02.2013 reprezentantul pârâtei – consilier juridic Bărbuț Traian a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, pe motiv că reclamantul nu a promovat acțiunea în termenul prevăzut de lege, însă ulterior, respectiv la termenul de judecată in 22.04.2013 a renunțat la această excepție.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile instanța reține:
Reclamantul H.A. a lucrat ca revizor cale la Secția L5 ——–, în cadrul Districtului 7 ———-.
În temeiul contractului nr. 51/7.06.2012, încheiat între Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., în calitate de locator și S.C. R.C.- C.F. TRANS S.R.L., în calitate de locatar a fost închiriat grupul de secții nr. 2 alcătuit din secțiile de circulație Cărbunești-Albeni, Amaradia-Bârsești, Băbeni-Berbești-Alunu, Argeșelu-Câmpulung-Golești, Vâlcele-Curtea de Argeș, Roșiori-Turnu Măgurele Port și Golenți-Poiana Mare, care aparțin infrastructurii feroviare neinteroperabile, pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade de timp.
Conform dispozițiilor art. 12 pct. 1 alin. 1 lit. a din contract, la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, contractul încetează dacă nu a existat o perioadă de prelungire a acestuia. De asemenea, la lit. b din contract se prevede încetarea contractului în cazul în care în derularea acestuia intervine o cauză de forță majoră, iar la lit. c se prevede încetarea contractului pe baza acordului părților.
Reclamantului i s-a comunicat că, începând cu data de 14.06.2012, în baza acestui contract de închiriere a fost transferat, conform art. 173 din Codul muncii la S.C. R.C. – C.F. TRANS S.R.L. Brașov, prin adresa nr. 82/2/1060/2012, ce a fost primită de acesta la data de 15 iunie 2012 (fila 6 din dosar), însă pârâta nu a făcut dovada emiterii unei decizii de transfer a reclamantului la S.C. R.C.-C.F. TRANS S.R.L. Brașov.
Reclamantul contestă actul juridic al transferului, respectiv operațiunea juridică de transfer și în condițiile în care societatea pârâtă nu a întocmit în scris o decizie de transfer, pe care să o comunice reclamantului, înaintându-i doar o adresă prin care i s-a adus la cunoștință că este transferat, instanța reține că acesta a formulat contestația în termen legal.
Prin H.G. nr. 643/2011 au fost aprobate condițiile de închiriere de către Compania Națională de Căi Ferate “C.F.R.” – S.A. a unor părți ale infrastructurii feroviare neinteroperabile, precum și gestionarea acestora, prevăzute în anexa nr. 1.
În conformitate cu prevederile art. 173 Codul muncii republicat:
,,(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar.”;
Conform prevederilor art. 4 lit. d din Legea nr. 67/2006, privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, prin transfer se înțelege trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit.
Așadar, în speță, nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra grupului de secții nr. 2 , ci între Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și SC RC-CF TRANS SRL Brașov s-a încheiat un contract de închiriere pe o perioadă de 4 ani, astfel a nu a operat un transfer întreprinderii în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate.
Prin urmare, față de prevederile contractului mai sus menționat, este cert că între cele două societăți a operat un contract de închiriere și nu un transfer de întreprindere în baza dispozițiilor art. 173 din Codul muncii republicat.
Ori între reclamant și S.C. RC-CF TRANS S.R.L. Brașov nu s-a încheiat un nou contract individual de muncă și de asemenea nu s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă încheiat cu Compania Națională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala CREIR CF Craiova, iar potrivit disp. art. 42 alin.1 din Codul muncii republicat, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
Așadar, în această situație pârâta avea posibilitatea delegării sau detașării salariatului în condițiile art. 45 și 46 din Codul muncii republicat, în vederea executării lucrărilor în interesul S.C. RC-CF TRANS S.R.L. Brașov.
Pârâta însă a procedat la transferul salariatului reclamant la societatea căreia i-a închiriat grupul de secții de circulație nr.2, fără a emite în scris o decizie în acest sens și fără consimțământul acestuia, nefiind încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, fiind nerespectate prevederile art. 41 din Codul muncii.
În consecință, instanța reține că este nelegală măsura de transfer comunicată reclamantului prin adresa nr. ————-.
În aceste condiții, instanța reține că este nelegală și decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. ————-, pe motivul că reclamantul a absentat nemotivat de la serviciu începând cu data de 01.09.2012.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită contestația cu precizarea ulterioară și să anuleze măsura de transfer comunicată reclamantului prin adresa nr. —–, precum și decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. ——-, pe motiv că reclamantul a absentat nemotivat de la locul de muncă.
Ori, în speță, din foile colective de prezență/graficele revizie tehnică a liniei ale unității – Secția L5 —— , privind lunile iulie și august 2012, depuse în copie la dosar, nu rezultă că reclamantul a absentat nemotivat, ci acesta nici nu mai figurează ca salariat , nemaifiind menționat în grafice.
Așadar, locul de muncă al reclamantului a fost schimbat fără consimțământul acestuia, acesta neputând fi obligat să se prezinte la noul loc de muncă, în condițiile în care nu s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă și, de asemenea, nu s-a emis o decizie de delegare sau detașare.
În temeiul art. 80 din Codul muncii republicat pârâta va fi obligată să reîncadreze reclamantul pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă mai sus menționată, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă – 01.11.2012.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant.
Admite contestația cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul H.A., în contradictoriu cu pârâta CN C.F.R. S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.
Anulează măsura de transfer comunicată reclamantului prin adresa nr. ———.
Anulează decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. ———–.
Obligă pârâta să reîncadreze reclamantul pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă mai sus menționată.
Obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă – 01.11.2012.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2013, la Tribunalul Gorj.
