Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 815/2013 din data de 29.01.2013
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.815
Ședința publică din data de 29.01.2013
Completul constituit din:
Președinte
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulate de reclamantul DG împotriva pârâtei S.C. R & RS.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată (ce face parte integrantă din prezenta sentință), când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Social la data de 17.10.2012, reclamantul DG a chemat în judecată pârâta S.C. R & RS.A., solicitând nulitatea deciziei de sancționare nr.6405/20.09.2012 emisă de pârâtă, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii concedierii cu avertisment scris.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, urmare a referatului nr.2417/24.08.2012 al cărui este necunoscut, a fost sancționat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, începând cu data comunicării deciziei, pentru o “abatere care consta in neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu si încălcarea prevederilor regulamentului intern de funcționare, a instrucțiunilor de lucru, precum si a prevederilor prevăzute in contractual individual de munca si in fisa postului, respectiv ,,fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu,,.
A solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei contestate, întrucât in cuprinsul acesteia nu sunt cuprinse descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, motivele pentru acre au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile, conform art.252 alin1 lit.a si c din Codul muncii,
A menționat că in nota explicativă a formulat apărări ce au fost ignorate, vădit fiind caracterul tendențios si premeditat al deciziei de sancționare, iar actele pe care le-ar fi încălcat nu pot fi invocate, întrucât în fișa postului de operator rețele comunicații, post pe care-l ocupa, nu cuprinde atribuții care sa-l fi pus in situația de a solicita, in calitate de superior, unui operator(funcție similara), să execute sarcini cum ar fi conectarea sau deconectarea unui abonat. Mai mult, regulamentul de ordine interioară este emis in anul 2009, încălcând astfel prevederile art.246 din Codul muncii, cu privire la întocmirea acestuia in conformitate cu noul cod.
In ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere, reclamantul a invocat faptul că nu se face vinovat de abaterea reținută in sarcina sa. După cum reiese din rapoartele de activitate ale operatorului de rețele, B G, din zona sa de domiciliu, acesta a găsit cablul tăiat, fapt ce nu poate conduce la presupusul furt de servicii de televiziune prin cablu, și, mai mult, in raportul de lucru din data de 30.08.2012, după ce a efectuat plata sumei restante, 285 lei, prin chitanța nr. C120119663539/30.08.2012, se menționează ca operatorul B G face reconectare conform procedurilor, deci nu poate fi vorba ca ar fi folosit serviciile de televiziune prin cablu, deci nu exista prejudiciul invocat si nici presupusa fapta.
A mai precizat reclamantul că este acuzat de fapta de furt de servicii de telefonie prin cablu, fapt nedovedit si neargumentat, de presiuni exercitate asupra unui subordonat pentru a fi deconectat, fapt ce este contrazis de raportul de activitate al operatorului B G, ba de ambele presupuse fapte, niciuna din ele nefiind argumentate si neîntemeiate in drept si descrise exact.
De asemenea, s-a mai invocat faptul că, față de situația sa financiară, între el si unitate a existat un angajament de plată care consfințea o reeșalonare a sumei datorate societății, că, la solicitarea comisiei de cercetare disciplinară a fost obligat să spună că avea sarcini de transmitere in teren a situației privind conectările si reconectările, sarcini care nu sunt cuprinse in fișa postului de operator rețele, fără a fi încadrat pe un post cu astfel de atribuții sau remunerat pentru astfel de sarcini, că, deși a solicitat, nu i s-a adus la cunoștință numele persoanei care a întocmit referatul ce sta la baza cercetării disciplinare, că in decizia de sancționare nu se face referire la comportamentul general si la faptul că in perioada de 8 ani de activitate pentru societatea pârâtă si 2 ani ca si colaborator, nu a avut nicio abatere disciplinara și, implicit, nicio sancțiune.
In subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment scris, având in vedere gradul redus de periculozitate al fapte săvârșite sub aspectul consecințelor, lipsa unui prejudiciu, comportarea generală in calitate de salariat
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 252 din Codul Muncii.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, în conformitate cu art.270 din Codul muncii, art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, în consecință, în conformitate cu art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită de timbru judiciar.
In probațiune, reclamantul a depus la dosar, în copie: cererile înregistrate la SC R & RS.A. Târgu-Jiu sub nr.2986/08.10.2012, 2836/27.09.2012, 2804/25.09.2012, 2799/25.09.2012, 2798/25.09.2012, chitanța nr.C1201 19663539/30.08.2012 eliberata de SC R & R SA, adeverința nr.24353/02.10.2012, adeverința 17510/13.07.2012; decizia nr. 6405 din data de 20.09.2012 emisa de SC R & R SA, actul de identitate al reclamantului, rapoarte de activitate din 25.06.2012, 25.07.2012, 22.08.2012 și .30.08.201 2.
Legal citată, pârâta SC R & RSA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
A susținut că reclamantul a fost salariatul societății R & RS.A., ocupând funcția de operator rețele de comunicații pana la data de 24.09.2012, când prin decizia nr. 6405/20.09.2012, administratorul societății a decis desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului D G in conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a coroborate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 lit.e din Codul Muncii.
S-a mai arătat că abaterea săvârșită de salariatul D G pentru care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinarea a constat în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu si încălcarea prevederilor regulamentului intern de funcționare, a instrucțiunilor de lucru precum si a prevederilor prevăzute in contractul individual de munca si in fisa postului, respectiv fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu. Mai mult decât atât, prin referatul nr. 2417/24.08.2012 administratorul societăți a fost informat ca salariatul D G a solicitat angajatului din subordine in zilele de 26.06.2012 si 25.07.2012 sa nu fie deconectat de la serviciul de furnizare a programelor de televiziune prin cablu R&R, deși figura pe lista de restanțieri emisa de aplicația de baza de date a firmei-cod client nr. 176152, utilizând/beneficiind astfel in tot acest timp de serviciile societății fără a achita contravaloarea acestora.
S-a mai susținut faptul că fapta salariatului este cu atât mai grava cu cat salariatul avea obligația de serviciu de a urmări si verifica desfășurarea activității de deconectare si reconectare lunara a abonaților suspendați pentru neplata, precum si de a raporta racordările frauduloase la reteaua de cablu tv a R. &R.. si, implicit, sesizarea comiterii infracțiunii privind furtul de semnal.
In conformitate cu prevederile art. 251 alin 2 Codul Muncii, salariatul a fost convocat in vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, fiindu-i aduse la cunoștință toate aspectele menționate anterior precum si prevederile regulamentului de funcționare si ale fisei postului încălcate. Astfel, salariatul a beneficiat de dreptul de a formula si susține toate apărările in favoarea sa, precum si de posibilitatea sa ofere persoanelor împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare așa cum rigorile legislației muncii impun.
Cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, salariatul a întocmit nota explicativă din data de 03.09.2012, înregistrata sub nr. 2513/03.09.2012, în care, recunoaște in mod expres că a utilizat serviciul de televiziune prin cablu în perioada 24.06.2012-22.08.2012 nefiind deconectat, precum si faptul ca a uzat de poziția pe care o are în cadrul societății R&R si a utilizat serviciul de televiziune fără a avea acest drept(răspunsul la întrebarea nr.2).
De asemenea, s-a arătat ca decizia de sancționare nr. 6045/20.09.2012 cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, fiind respectate dispozițiile art.252 alin 2 Codul Muncii, în cuprinsul acesteia au fost menționate următoarele.”Apărarea acestuia, potrivit căreia nu a solicitat angajatului din subordine sa nu ii deconecteze, nu poate fi reținuta întrucât, pe de o parte, in nota explicativa recunoaște in mod expres ca a uzat de poziția pe care o are in cadrul societății si a utilizat serviciul de televiziune fără a avea acest drept, iar pe de alta parte, aceasta este contrazisa chiar de salariat, întrucât in cadrul aceleași note explicative, își schimba apărarea, afirmând ca nu a exercitat “presiuni asupra operatorului de zona sa nu efectueze operația de deconectare a rețelei”. Aceasta apărare este înlăturată si datorita atitudinii pasive si culpabile manifestata de salariat in raport cu atribuțiile sale de serviciu care rezulta atât din faptul ca salariatul, conform propriilor mie declarații, după raportarea activității nu a întrebat subordonatul de ce nu l-a deconectat cat si din faptul ca nu a luat nici o măsura când a observat in raportul de activitate poziția sa de client nedeconectat. De asemenea, aceasta apărare este înlăturată, deoarece este contrazisa de nota de relații a salariatului din subordine in care se precizează faptul ca domnul DG i-a solicitat acestuia sa nu-l deconecteze deși apărea pe lista de deconectări.
Totodată, a fost înlăturată apărarea acestuia privind faptul ca nu a solicitat pana la 22.08.2012, ora 16.00, angajatului din subordine sa nu îl deconecteze, întrucât a considerat ca e sarcina acestuia sa efectueze aceasta operațiune, deoarece, conform propriei declarații, a raportat in mod greșit directorului punctului de lucru, la sfârșitul lunii, situația abonaților deconectați, ascunzând faptul ca el nu fusese deconectat sau ca are probleme financiare in a achita contravaloarea serviciului utilizat. Solicitarea acestuia din data de 22.08,2012, ora 16.09, de a fi deconectat releva faptul ca salariatul din subordine ar fi îndeplinit ordinul de serviciu primit de la domnul DG încă din ziua de 26.06.2012 precum si faptul ca deconectarea nu s-a realizat, tocmai pentru ca acesta a solicitat sa nu fie deconectat. S-a apreciat că susținerile acestuia privind faptul ca in data de 22.08.2012, ora 16.00, a solicitat salariatul din subordine sa efectueze deconectarea de la serviciul de televiziune și de la locația sa, motivat de faptul ca are dificultăți financiare si nu poate plați, urmează, de asemenea, sa fie înlăturate, având in vedere faptul ca in perioada 26.06.2012-22.08.2012 salariatul a utilizat serviciul de televiziune prin cablu, fără a avea acordul societății, acest aspect fiind constatat de procesul verbal de constatare din dala de 22.08.2012, întocmit de echipa de verificare care a constat ca, a fost comisa fapta de racordare frauduloasa, fără acordul societății, la rețeaua de telecomunicații/TV prin cablu operat de firma de către domnul DG, proprietar/utilizator al apartamentului …….
De asemenea, salariatul a declarat în mod expres în nota explicativă că din decembrie 2005 are atribuții de conducere a activității de urmărire abonați, având printre alte sarcini de serviciu si vizarea si verificarea rapoartelor de activitate ale operatorilor de rețea, respectiv activitatea de deconectare și reconectare abonați, reținându-se in mod justificat, circumstanța agravanta a faptei comise.
A mai arătat pârâta că in decizia de sancționare sunt menționate prevederile din regulamentul intern de funcționare și fișa postului salariatului ce au fost înlăturate, precum si dispozițiile art.61 alin.1 lit.a, art.247, art.248 alin.1, art.250, art.251, art.252 din Codul muncii, astfel că decizia este întemeiată in drept si cuprinde prevederile încălcate.
Cu privire la susținerea reclamantului că nu ar fi avut atribuții care sa-l fi pus în situația de a solicitat unui alt salariat să nu îl deconecteze, parata a arătat că reclamantul a recunoscut in mod expres în nota explicativă ca avea astfel de atribuții.
Cu privire la temeinicia deciziei de sancționare, pârâta a menționat că reclamantul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute in sarcina sa, având in vedere ca a solicitat salariatului B G, ce se ocupa cu deconectarea rău-platnicilor serviciilor de cablu sa nu îl deconecteze, desi se afla pe lista celor ce urmau a fi deconectați, astfel că reclamantul a beneficiat de serviciul de televiziune prin cablu in perioada 26.06.2012-22.08.2012, fără a avea acordul societății R. &R.., uzând de poziția pe care o avea in cadrul companiei.
A mai susținut că faptul că reclamantul a achitat in data de 30.08.3012 debitul restant, fiind reconectat la rețeaua R& R nu are relevanță, întrucât fapta s-a comis in perioada 22.06.2012-22.08.2012.
In ceea ce privește susținerea reclamantului că nu avea cuprinse în fișa postului sarcini de transmitere in teren a situației privind conectările si reconectările, pârâta a arătat că la punctul 48 al fișei de post se menționează că ,,prezenta fisă de post se completează cu deciziile, notele si procedurile interne ale societății, trasate verbal, pe email, sau pe orice alt mijloc de comunicare de coordonatorii ierarhici, că aceasta susținere este contrazisă de declarațiile sale din nota explicativă, de viza sa data prin semnătura personala pe toate rapoartele de activitate,,.
Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment scris, s-a arătat că aceasta nu se poate face de instanța, că fapta de furt de servicii de telefonie mobilă este una extrem de gravă, având in vedere consecințele sale, că tolerarea unei astfel de fapte ar crea in raport cu ceilalți abonați ce nu-și plătesc serviciile de televiziune prin cablu, precum și faptul că atâta timp cât încrederea acordata salariatului a fost înșelată nu ar mai fi posibila menținerea in societate a reclamantului, in caz contrar fiind necesar ca un alt salariat sa controleze activitatea acestuia.
A depus la dosar, în copie: decizia de sancționare nr.6405/20.09.2012,
procesul verbal al comisiei de disciplina din 03.09.2012, nota explicativă din 03.09.2012, convocare la cercetarea disciplinară din 28.08.2012, referat cu propunere de sancționare din 24.08.2012, nota de relații a salariatului B G din 23.08.2012, proces verbal al comisiei de verificare din 22.08.2012, proces verbal de constatare din 22.08.2012 privind racordarea frauduloasa săvârșită de reclamant, proces verbal de constatare din 22.08.2012, angajament de plata al reclamantului, angajament de plată din 27.02.2012, raport de activitate al salariatului Bobina Gheorghe din 26.06.2012, vizat de DG, raport de activitate al salariatului Bobina Gheorghe din 25.07.2012, vizat de DG, raport de activitate al salariatului B G din 22.08.2012, vizat de DG, extras din regulamentul intern de funcționare S.C R&R S.A., dovada luării la cunoștință de către salariatul DG a prevederilor regulamentului tern de funcționare, fisa postului, rapoarte de activitate ale reclamantului din 12.09.2012, 11.09.2012, 13.09.2012, 15.06.2012, 06.08.2012, 03.08.2012, 02.07.2012, corespondență e-mail, nota explicativă din 17.09.2012, referat din 28.08.2012, decizia nr.6687/28.09.2012, referat din 13.01.2012, nota explicativa din 23.02.2012, procedura interna privind constatarea faptelor si identificarea persoanelor racordate fraudulos la rețeaua de telecomunicații, liste cu abonații restanțieri la plata serviciilor de televiziune prin cablu, contract individual de muncă al reclamantului ,fisa postului acestuia din data de 01.04.2010, plângere penală formulata impotriva reclamantului de societatea parata.
In probațiune instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu martorul B G, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu martorul A A, proba cu interogatoriul pârâtului si proba cu înscrisuri.
S-au ascultat martorii încuviințați părților si s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul DG a fost angajat al societății pârâte S.C. R& R S.A. din data de 01.03.2004, în funcția de operator rețele telecomunicații, după cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la I T M sub nr.2690/18.03.2002(f.148-150).
La data de 20.09.2012 reclamantului i s-a desfăcut diciplinar contractul individual de muncă, prin decizia nr.6405/20.09.2012 emisă de S.C. R& R S.A, reținându-se in sarcina sa fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu.(f.20-21).
Reclamantul contestă în prezenta cauză atât aspecte ce privesc forma deciziei de concediere, cât și temeinicia deciziei de sancționare disciplinară
Sub primul aspect, reclamantul a invocat lipsa descrierii în decizia contestata a faptei ce constituie abatere disciplinară, precum și nemenționarea în decizie a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările pe care le-a formulat in timpul cercetării disciplinare, elemente ale deciziei de sancționare disciplinară prevăzute de art. 252 alin.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța retine că în cuprinsul deciziei de concediere este descrisă fapta imputată reclamantului, si anume ,,fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu,,.
De asemenea, constată că pârâta, in decizia de sancționare, a răspuns punctual tuturor apărărilor formulate de reclamant în cursul cercetării disciplinare, înlăturându-le(nota explicativă nr.2513/03.09.2012 de la f.40-43). Pârâta a arătat motivele pentru care nu a reținut apărarea reclamatului in sensul că nu a solicitat angajatului din subordine să îl deconecteze și aprecierea că era in sarcina acestuia sa efectueze operațiunea( paragrafele 5 și 6 din decizie). Totodată, pârâta a menționat si înlăturat in decizie si apărarea reclamantului privind faptul că ar fi solicitat sa nu fie deconectat ca urmare a dificultăților financiare cu care se confrunta (paragraful 7 din decizie), precum si aceea privind intenția reclamantului de a achita sumele restante la plata serviciului de televiziune prin cablu(paragraful 8 din decizia de sancționare).
Susținerea reclamantului că ,,nu ar fi apreciat corect faptul că, fiind restanțier, poate fi învinuit de furt de semnal,, este înlăturata de pârâtă pentru motivele arătate in paragraful 7 din decizia contestată.
De altfel, reclamantul nu precizează care sunt acele apărări pe care le-ar fi formulat si care ar nu ar fi fost înlăturate de pârâtă prin decizia de sancționare, făcând doar afirmația că apărările sale din nota explicativă data in cursul cercetării disciplinare ar fi fost ignorate de pârâtă.
Nici faptul că decizia ,,nu ar fi întemeiată in drept,, nu se poate reține, în condițiile in care se menționează in decizie că a fost emisă in baza dispozițiilor art.61 alin.1 lit.a din Codul muncii, art.247 din Codul muncii, art.248 alin.1 lit.e din Codul muncii, art.251-252 din Codul muncii.
De asemenea, faptul că regulamentul de ordine interioară invocat în decizie ar fost emis în anul 2009, nu este de natură a atrage nulitatea sa și a deciziei de concediere, prevederile art.246 din Codul muncii stabilind obligația întocmirii unui regulament de ordine interioară la nivelul oricărui angajator, acesta dispoziție nefăcând insă inaplicabil un regulament de ordine interioară deja existent.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de sancționare, instanța constată că reclamantul se face vinovat de fapta reținută in sarcina sa ca abatere disciplinară, respectiv furtul de servicii de televiziune prin cablu.
Potrivit art. 247 din Codul muncii:
(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă in legătură cu munca si care constă intr-o acțiune sau inacțiune, săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Instanța reține că reclamantul, ce înregistra restanțe la plata serviciului de televiziune prin cablu, a solicitat la 26.06.2012 si 25.07.2012 martorului B G, angajat al S.C. R& R S.A., să nu îl deconecteze, pe motiv că are un angajament de plată fata de societatea pârâtă. Depoziția martorului B G (f.87), ,,nota de relații,, data de acesta in 23.08.2012 si nota explicativa a martorului BG din 17.09.2012(f.101) sunt relevante in acest sens.
In virtutea atribuțiilor de serviciu, în perioada iunie-august 2012 reclamantul a întocmit listele cu abonații restanțieri, între care figura chiar el(răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 3 din interogatoriu-f.84), liste pe care le-a înmânat operatorului de rețea B G, subaltern al său, in vederea efectuării deconectărilor.
Reclamantul contestă că ar fi avut, potrivit fisei postului, atribuții care sa-i permită sa solicite operatorului de rețea sa nu îl deconecteze.
Insă, probatoriul administrat în cauză confirmă ca reclamantul avea atribuții de conducere a activității de coordonare zona CT, având obligația de a urmări desfășurarea activității de deconectare/reconectare lunară a abonaților suspendați pentru neplata, de a raporta racordările frauduloase la rețeaua de cablu tv si de a sesiza comiterea infracțiunii privind furtul de semnal.
Astfel, la punctul F din contractul individual de muncă al reclamantului se menționează că salariatul are ca atribuții ale postului cele menționate in fișa postului, precum si orice alte atribuții dispuse de seful ierarhic sau de către conducerea unității, mențiune ce apare si la punctul 48 din fisa postului din 12.07.2012(f.75). In fisa postului semnata de reclamant la 01.04.2010 se menționează, de asemenea, că aceasta poate fi completata pe parcurs cu alte atribuțiuni(pct.4 din cap. Drepturi si sanctiuni-f.156).
În răspunsurile la interogatoriu reclamantul a recunoscut că i s-a solicitat verbal să coordoneze zona CATV(răspunsul de la întrebarea nr.7-f.85), și că introducerea în sistemul informatic persoanele ce urmau a fi deconectate(răspunsul la întrebarea nr.1-f.84)
Totodată, reclamantul a declarat în mod expres în nota explicativă din data de 03.09.2012 că, în calitatea sa de coordonator de zona, a înaintat martorului B G lista deconectărilor ce trebuiau realizate în zilele respective, si că la sfârșitul lunii a comunicat directorului punctului de lucru că au fost realizate deconectările, precum si faptul că are atribuții de conducere a activității de urmărire abonați, având printre sarcinile de serviciu vizarea și verificarea rapoartelor de activitate ale operatorilor de rețea, respectiv activitatea de deconectare-reconectare abonați(f.40-42).
Și in fișa postului se menționează obligația reclamantului de a efectua întreținerea rețelei CT prin verificarea listelor de abonați CT, abonați conectați ilegal.
De asemenea, numeroasele rapoarte de activitate zilnică depuse la dosar, aparținând reclamantului in care se menționează ca activități zilnice ,,pregătire liste teren, deconectări, reconectări, rezilieri, modificări,,(f.88-94), precum si depozițiile martorilor Alecsoiu Alin, superiorul ierarhic al reclamantului(f.86) si Bobină Gheorghe, subalternul sau(f.87), confirmă existenta în sarcina acestuia a atribuțiilor mai sus menționate.
Astfel, martorul B G a declarat că ,,reclamantul a fost seful meu in lunile iunie, iulie si august, el înmâna listele cu abonații restanțieri și pe toate listele era si dumnealui. Când îmi înmâna aceste liste îmi spunea să nu îl deconectez, deoarece declara ca avea angajament de plată nu l-am deconectat… insă in ultima lună m-a sunat intre orele 16.00-17,00 să merg să-l deconecte. Nu am raportat solicitarea reclamantului de a nu-l deconecta, deoarece era seful meu si el știa cine trebuie deconectat.,,)-f.87.
De asemenea, martorul A A a arătat că ,,în fiecare seară reclamantul avea ca sarcina de serviciu întocmirea unui raport de activitate a tuturor angajaților din subordinea sa (…) erau 8 salariați in subordinea reclamantului, printre care si martorul B G. Reclamantul comunica deconectările mie si directoarei punctului de lucru. Subalternii reclamantului primeau de la reclamant liste cu abonații ce urmau a fi deconectați. Rapoartele de activitate privind activitatea zilnică a fiecarui operator de retea se intocmea de fiecare operator, zilnic, și erau predate reclamantului. Ele trebuiau avizate de reclamant imediat după primire. Rapoartele de activitate erau pastrate de reclamant in format scris… eu sau directoarea punctului de lucru le verifica uneori,,.
Si referatul nr.24 din data de 13.01.2012, prin care se solicita sancționarea salariatului M I C, este întocmit de reclamant in calitate de ,, coordonator de zonă in cadrul departamentului tehnic al societatii,,(f.104).
Pentru considerentele mai sus arătate instanța înlătură și susținerea reclamantului potrivit căreia în decizia de sancționare ,,se invocă acte ce nu corespund realității,, , pe motiv că prevederile din regulamentul intern de funcționare, instrucțiunile de lucru și fișa postului, pe care le-ar fi încălcat, conform deciziei contestate, nu ar fi putut fi invocate de pârâtă ca temei al faptei pentru care a fost concediat, fata de atribuțiile sale din fișa postului.
Reclamantul a recunoscut că a utilizat serviciul de televiziune prin cablu din data de 26.06.2012, dată când trebuia deconectat, si până la data de 22.08.2012, când s-a descoperit fapta, atât prin nota explicativă data în cursul cercetării disciplinare(f.40 verso-pct.2), cât și în răspunsurile la interogatoriu(f.85).
Prin vizarea rapoartelor de activitate zilnica întocmite de martorul B G, inclusiv in zilele când reclamantul trebuia sa fie deconectat, acesta a luat cunoștință că nu operase deconectarea locației ce ii aparținea.
Fapta de furt de servicii de televiziune prin cablu, implicit a unui bun din patrimoniul societății, ca abatere disciplinară este menționată in regulamentul de ordine interioară(f.69), reclamantul semnând de luarea acestuia la cunoștință la data de 18.05.2009(f.71).
De asemenea, în fișa postului se menționează, între atribuțiile reclamantului, aceea de a nu comite in perioada in care prestează servicii pentru angajator fapte de natură penală si fapte de natura sa producă prejudicii materiale societății.
Reclamantul a invocat faptul că nu s-ar face vinovat de săvârșirea faptei de furt de servicii de televiziune prin cablu, întrucât avea încheiat un angajament de plată cu societatea pârâtă pentru serviciile de televiziune prin cablu neplătite.
Nu există nicio dovada in sensul să un astfel de angajament ar da dreptul reclamantului de a nu solicita deconectarea de la rețeaua de televiziune prin cablu, si, mai mult, martorul B G a declarat că pentru angajații care au un angajament de plată si nu-si onorează obligația de a plăti, serviciul de televiziune prin cablu se suspendă(f.87).
Nici achitarea de către reclamant a sumei de 285,02 lei, reprezentând contravaloare servicii de televiziune prin cablu, la data de 30.08.2012, conform chitanței nr.C1201 19663539(f.10) nu face ca fapta si prejudiciul cauzat sa nu mai existe, fiind vorba doar de o acoperire ulterioară a sumei datorate de reclamant pentru serviciile prestate de societatea pârâtă.
Așadar, reclamantul, în perioada 26.06.2012-22.08.2012 a utilizat serviciul de televiziune prin cablu, fără a avea acordul societății, omițând sa ia masuri pentru deconectarea sa, in condițiile in care aceasta intra in atribuțiile sale, uzând de poziția de coordonator de zonă privind serviciile de televiziune prin cablu, deținută în cadrul societății pârâte.
In ceea ce privește înlocuirea sancțiunii disciplinare a concedierii cu sancțiunea avertismentului scris, instanța apreciază că aceasta nu se impune, având in vedere criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 250 din Codul muncii, dat fiind gravitatea deosebită a abaterii disciplinare săvârșite de reclamant, ce rezultă din natura faptei – însușirea fără drept a unui bun din patrimoniul pârâtei-semnalul de televiziune prin cablu, precum și circumstanțele comiterii faptei – reclamantul s-a folosit de atribuțiile sale de serviciu pentru a comite fapta; a implicat în comiterea faptei și un salariat aflat din subordinea sa.
În consecință, față de considerentele de fapt si de drept mai sus menționate, reținând că decizia de concediere contestata este temeinică si legală, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
In baza art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuala a reclamantului, prin faptul că acesta a declanșat procedura judiciară, dar acțiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța urmează a obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecata efectuate de pârâtă si dovedite in cauză.
Pârâta a solicitat plata cheltuielilor de transport ocazionate de prezentul proces si a depus la dosar ordine de deplasare, foi de parcurs si chitanțe de achiziționare a carburantului(f.144-147).
Instanța reține că doar cheltuielile de transport aferente termenului de judecată din data de 24.01.2013 au fost dovedite prin ordinul de deplasare din data de 23.01.2013 vizat de Tribunalul Gorj la data de 24.01.2013, ce confirmă contravaloarea combustibilului necesar deplasării pe distanta C-TJ în cuantum de 100,98 lei(f.144), și chitanța de achiziționare combustibil din data de 23.01.2013(f.144).
Celelalte documente depus de pârâtă la dosar nu fac dovada efectuării transportului pentru desfășurarea prezentului proces. Astfel, la dosar s-a depus un bon de benzina din 12.11.2012(f.145), o foaie de parcurs pentru perioada 11.12.2012-16.11.2012(f.145), iar primul termen de judecata a fost la data de 22.11.2012, neexistând, de altfel, nicio dovadă a consultării dosarului anterior acestei date. Nici ordinul de deplasare din data de 09.01.2013(f.147) nu este o dovada suficienta pentru a dovedi cheltuielile de transport efectuate, in condițiile în care nicio dovada a achitării contravalorii combustibilului nu însotește acest ordin.
Prin urmare, se va admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și se va obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 100,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul DG, împotriva pârâtei S.C. R & RS.A., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 100,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2013 , la Tribunalul Gorj.
