CONDUCEREA PE DRUMURILE PUBLICE DE CĂTRE UN CONDUCĂTOR AUTO AVÂND ÎN SÂNGE O ÎMBIBAŢIE ALCOOLICĂ PESTE LIMITA LEGALĂ. CALCULUL RETROACTIV AL ALCOOLEMIEI.
OUG nr.195/2002, art. 87 alin.1.Cererea inculpatului de efectuare a probei cu expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei a fost respinsă motivat de instanţa de apel aceasta considerând proba neconcludentă în raport cu diferenţa mică de timp, sub o oră, dintre momentul descoperirii în trafic a inculpatului – ora 0,50 şi ora recoltării primei probe de sânge – ora 1,35.Aceasta cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei există şi dovada testării inculpatului cu aparatul Drager, testare ce a avut loc la orele 1,16 (deci mai aproape de momentul depistării în trafic), când inculpatul a prezentat o concentraţie a alcoolului în aerul expirat în valoare de 0,66 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, aceasta depăşind cu mult valoarea de 0,40 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat până la care fapta este considerată contravenţie.
Decizia penală nr.728, din 21 oct.2009Prin sentinţa penală nr.98/03.02.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a dispus condamnarea inculpatului F. V. I. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, faptă prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art. 81 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, făcându-se şi aplicarea dispoziţiilor art. 359 Cod proc.pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod pen. şi s-a dispus în baza art. 71 alin.5 Cod pen. suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 26/27.04.2008, inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare BZ-05- LNU şi a fost oprit în trafic de organele de poliţie pe D.J. 203 K Buzău – Săgeata.
Deoarece emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest şi apoi i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Analizele efectuate au indicat o alcoolemie de 1,50 gr%o la ora 1,35 şi de 1,35 gr%0 la ora 2,35.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând redozarea pedepsei şi eventual înlocuirea răspunderii penale, acesta fiind constrâns să conducă autoturismul deoarece bunicul său era grav bolnav şi avea nevoie de asistenţă medicală de urgenţă şi că fapta s-a petrecut pe un sector de drum cu circulaţie aproape inexistentă la ora respectivă.
De asemenea apelantul a mai invocat faptul că o condamnare este de natură să-i creeze neplăceri la locul de muncă fiind angajat la o unitate militară.
Prin decizia penală nr.150/18 iunie 2009 Tribunalul Buzău a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat obligându-l pe acesta 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că din probele administrate a rezultat vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, iar motivul invocat pe parcursul judecăţii că a fost constrâns să procedeze în acest mod datorită faptului că bunicul său avea nevoie urgentă de asistenţă medicală de specialitate, nu a avut nici o relevanţă, acesta având posibilitatea să apeleze la serviciile specializate din cadrul Ministerului Sănătăţii prin apelarea serviciului de urgenţă 112, situaţie ce nu se încadrează în dispoziţiile art. 45 Cod pen. care defineşte starea de necesitate şi nu s-au făcut probe că bunicul acestuia ar fi beneficiat în noaptea respectivă de asistenţă medicală.
A mai constatat tribunalul că inculpatul a fost supus până la ora 2,35 recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei fără a fi invocată starea de sănătate a bunicului şi că nivelul nu foarte ridicat al alcoolemiei, conducerea pe timp de noapte pe un sector de drum judeţean, au îndreptăţit instanţa fondului să se orienteze la o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textul încriminator, pedeapsa fiind just individualizată, atât în ceea ce priveşte durata dar şi modalitatea de executare.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că un prim motiv de recurs se referă la decizia pronunţată de tribunal şi este legat de faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize de calculul retroactiv al alcoolemiei, cerere ce a fost respinsă deşi inculpatul a fost oprit de organele de poliţie la orele 0,50 iar prima probă i s-a recoltat abia la orele 1,35.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat ambele hotărâri, motivând că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii deşi i se putea aplica sancţiunea amenzii administrative, întrucât circumstanţele personale ale inculpatului pledează pentru o asemenea soluţie: este angajat cu contract la o unitate militară şi o condamnare ar duce la pierderea locului de muncă. În plus, a adăugat că are în grija sa o persoană cu handicap, persoană datorită căreia a condus autoturismul deoarece intenţiona să aducă asistenta medicală pentru a-i administra tratamentul de care avea nevoie.
S-a mai susţinut că infracţiunile de pericol, sunt apreciate în funcţie de mai multe elemente, de ora la care s-a săvârşit fapta, locul unde s-a întâmplat evenimentul, distanţa condusă, ceea ce nu este cazul întrucât a fost depistat de organele de poliţie la orele 0,50- oră înaintată, când traficul era redus iar localitatea unde a fost depistat de organele de poliţie este situată într-o zonă izolată iar distanţa pe care a condus a fost foarte mică.
Instanţele inferioare puteau aprecia că nu se impunea aplicarea unei pedepse penale ci o soluţie de achitare şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
S-a invocat starea de necesitate întrucât a condus autoturismul pentru a aduce asistenta medicală ca să-i administreze lui Manea Gheorghe – persoană cu care se află în îngrijirea sa – tratamentul necesar şi că aceasta este o circumstanţă care trebuie de asemenea avută în vedere.
S-a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei solicitate, respectiv calculul retroactiv al alcoolemiei, iar în subsidiar dacă se va aprecia că nu se impune o atare soluţie, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond constatându-se că greşit s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza disp. art.18/1 C.penal să se dispună aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Examinând hotărârile recurate în raport de materialul probator administrat în cauză, de criticile cuprinse în recursul inculpatului care a susţinut că se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 alin.9 pct.10 şi 18 C.pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima solicitare a inculpatului recurent, ce a invocat dispoziţiile art.385/9 alin.1 pct.10 C.pr.penală caz incident când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului” nu poate fi primită.
Curtea constată că cererea inculpatului de efectuare a probei cu expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei a fost respinsă motivat de instanţa de apel prin încheierea din 21 mai 2009, aceasta considerând proba neconcludentă în raport cu diferenţa mică de timp, ce nu depăşeşte o oră, dintre momentul descoperirii în trafic a inculpatului – ora 0,50 şi ora recoltării primei probe de sânge – ora 1,35.
Curtea apreciază că în mod justificat instanţa de apel a apreciat că o atare probă nu se impune a se efectua, intervalul de timp între momentul depistării inculpatului în trafic şi cel al recoltării primei probe biologice de sânge nefiind atât de mare încât să creeze dubii cu privire la modificarea semnificativă a rezultatului alcoolemiei stabilite prin buletinele de analiză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei există şi dovada testării inculpatului cu aparatul Drager, testare ce a avut loc la orele 1,16 (deci mai aproape de momentul depistării în trafic), când inculpatul a prezentat o concentraţie a alcoolului în aerul expirat în valoare de 0,66 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, aceasta depăşind cu mult valoarea de 0,40 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat până la care fapta este considerată contravenţie.
În ce priveşte motivul de recurs ce vizează fondul cauzei şi anume, solicitarea ca fapta inculpatului să fie considerată una lipsită de pericol social şi să i se aplice o amendă administrativă, Curtea l-a apreciat de asemenea nefondat.
