R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR.314
Sedinţa publică din data de 25 februarie 2009
Prin cererea adresată Judecătorului sindic şi înregistrată la nr. 3061/88/30.12.2008, AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI – BUCUREŞTI a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. “…” S.R.L. “…”, pentru recuperarea debitului în sumă de 24909,38 lei, din care 16023,63 lei reprezintă preţ neachitat la termenele scadente, iar 8885,75 lei constituie penalităţi de întârziere, calculate până la 15 decembrie 2008.
In motivare, creditorul arată că a încheiat cu societatea debitoare contractul de asociaţie în participaţiune nr. 106 din 16 mai 2004, pentru exploatarea suprafeţei de 62,50 ha teren agricol situată pe teritoriul S.C. “…” S.A. “…”, Ferma “…”, judeţ Tulcea, în schimbul unui preţ reprezentând contravaloarea cantităţii de 360 kg grâu STAS 813/68/ha anual, după cotaţia grâului, la vedere, de la Bursa din Londra, la cursul de referinţă leu/Euro, stabilit de B.N.R., la data scadenţei, a cărui plată urma să se facă, în primul an, cu 50% la data semnării contractului şi 50% până la 31 octombrie 2003, iar pentru următorii ani – cu 50% până la 31 august şi 50% până la 30 noiembrie.
Se mai susţine de către creditor că, urmare a derulării contractului, se înregistrează un debit în cuantum de 24.909,38 lei, din care 16.023,63 lei reprezintă preţ neachitat şi 8885,75 lei – penalităţi de întârziere calculate, potrivit clauzelor contractuale, până la 15 decembrie 2008, aşa încât creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi, întrucât debitoarea nu a efectuat plăţi către A.D.S. în ultimele 30 zile, se află în stare de vădită.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 85/2006 şi ale contractului nr. 106/16 mai 2003.
In dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar, în copie, adresa nr. 35446 din 15 decembrie 2008, situaţia debitului, facturi, notificare din 31 octombrie 2007, contractul nr. 106 din1 6 mai 2004, proces verbal de predare-primire şi alte înscrisuri.
In apărare, S.C. “…” S.R.L. “…” a formulat contestaţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, învederând că nu a intervenit o lipsă a lichidităţilor necesare achitării creanţelor, ci un refuz la plată întrucât aceasta nu este datorată, condiţii în care nu poate conduce la insolvenţă.
Se precizează de către debitoare că, la data semnării contractului s-a achitat suma de 44.113.100 lei, iar diferenţa de 50% a fost plătită la 15 iunie 2006, respectiv 3.751,83 lei, aşa încât din suma totală datorată de 88.226.000 lei, s-a plătit 81.613.400 lei, deşi, prin adresa nr. 12502 din 9 martie 2004, emisă de către A.D.S. se menţionează că preţul asocierii este de 75.362.876 lei, caz în care s-a plătit mai mult decât se datora.
Debitoarea mai arată că, la data de 9 martie 2004, contractul a fost reziliat, iar creditorul anexează facturi pentru penalităţi aferente altei perioade, deşi preţul fusese achitat, pentru suma pretinsă intervenind şi prescripţia extinctivă, termenul general de prescripţie de 3 ani fiind împlinit.
S-au anexat contestaţiei ordin ele de plată invocate, extrase de cont, chitanţe, facturi şi alte înscrisuri.
Creditorul A.D.S. a depus întâmpinare la contestaţia promovată de către debitoare, prin care a cu detalieri ale sumei datorate şi la care a anexat facturi.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 10.000 lei, iar pentru salariaţi de 6 salarii medii pe economie.
De asemenea, art. 3 pct. 1 lit. a şi b din defineşte insolvenţa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;
Probatoriul produs în cauză a relevat că, între părţi, s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 106 din 16 mai 2003, în vederea exploatării unei suprafeţe de 62,50 ha teren agricol, situată pe teritoriul S.C. “…” S.A. “…”, societatea debitoare, în calitate de asociat secund, obligându-se să plătească asociatului prime din producţia obţinută de la culturile înfiinţate în cadrul unui an agricol, contravaloarea cantităţii de 360 kg grâu STAS 813/68/ha, echivalenţa în lei urmând a se determina după cotaţia grâului, la vedere, de la Bursa Internaţională de Tranzacţii Financiare Futures şi cu Opţiuni de la Londra, la cursul de referinţă leu/USD, stabilit de B.N.R., la data scadenţei.
Părţile au mai convenit ca termenul de plată pentru primul an agricol să fie 50% – la data semnării contractului, achitat cu ordinul de plată nr. 46/16 mai 2003 (44.113.100 lei – ROL) şi 50% până la 31 octombrie 2003, iar pentru anii următori – 50% până la 31 august şi 50% până la 30 noiembrie, stabilindu-se, totodată, perceperea de penalităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare dacă în termen de 7 zile de la emiterea facturii nu se percep penalităţi.
La data de 9 martie 2004, a intervenit rezilierea contractului, pentru neexecutarea obligaţiilor contactuale de către asociatul secund, după cum reiese din adresa nr. 12502/9 martie 2004, emisă de către A.D.S. prin care se şi comunică acestuia că datorează un rest de plată a preţului asocierii de 75.362.876 lei.
Insă, suma de 24.909,38 lei nu poate fi considerată datorată integral, pe de o parte pentru că nu s-a învederat ca modalitate de calcul a penalităţilor de întârziere s-a practicat, din modul de calcul prezentat rezultând că s-a utilizat un procent diferit, pornind de la 0,06 % şi ajungând la 0,10%, fără a se justifica cu text legal o atare fluctuaţie, iar pe de altă parte, pentru că în lipsa unei clause contractuale exprese care să permită o atare situaţie, cuantumul penalităţilor de întârziere nu poate depăşi cuantumul debitului, nefiind valorificată nici împrejurarea că rezilierea a intervenit la 9 martie 2004.
In consecinţă, în lipsa unei expertize de specialitate care să determine exact suma datorată, raportat la prevederile contractuale, nu se poate reţine caracterul cert al creanţei, pe lângă faptul că, în funcţie de constatări, este de analizat şi prescripţia dreptului la acţiune pentru suma datorată până la 31 octombrie 2003, în condiţiile în care prezenta acţiune a fost promovată la 30 decembrie 2008.
Dincolo de acest aspect, este de subliniat că societatea-debitoare a probat, prin extrasele de cont anexate că a derulat operaţiuni prin contul deschis la C.E.C. Tulcea, efectuându-se plăţi, dar şi încasări prin respectivul cont ce evidenţiază o desfăşurare normală a activităţii.
In aceste condiţii, pornind de la definiţiile date diferitelor forme ale insolvenţei prin prevederile Legii nr. 85/2006, se constată că, dacă s-ar fi putut discuta despre o insolvenţă prezumată ca urmare a neachitării preţului stabilit în contract în termen de 30 zile de la scadenţă, de către S.C. “…” S.R.L. “…”, o astfel de prezumţie a fost răsturnată prin probatoriul în cauză, respectiv existenţa unor fonduri băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile.
In consecinţă, întrucât în speţă s-a dovedit că nu este incidentă starea de insolvenţă, ci este în discuţie o lipsă de transparenţă a creditoarei relativ la modul de calcul al sumei solicitate coroborată cu împrejurarea că debitoarea consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de plată, judecătorul sindic va admite contestaţia debitoarei şi, drept urmare, va respinge cererea creditoarei A.D.S. privind deschiderea procedurii insolvenţei, ca nefondată.
??
??
??
??
2
