Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 2506 din data de 09.04.2013
Prin sentința civilă nr. 2506 din 09.04.2013 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 1277/108/2013, s-a respins acțiunea reclamantului pentru anularea dispoziției emisă de pârât și obligarea pârâților la emiterea unei noi dispoziții de majorare a salariului de bază brut cu 7,4% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, în conformitate cu OUG nr. 19/2012, cu începere de la 01.12.2012 și cu obligarea acelorași pârâți să-i plătească sumele cuvenite și neacordate ca urmare a aplicării dispoziției atacată cu acțiune în anulare, care să fie actualizate cu dobânzi legale de la data antemenționată și până la plata efectivă.
În considerentele hotărârii s-a arătat că este real că potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din OUG nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 și că potrivit alin. 2 din același act normativ cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Acestea fiind spuse, rezultă cu prisosință din lucrările dosarului că prin dispoziția atacată dintru-nceput cu acțiunea în anulare cuantumul salariului de bază brut al reclamantului a fost majorat în conformitate cu actul normativ sus menționat cu 7,4%, dar majorarea salarială s-a aplicat la salariul de bază recalculat fără includerea salariului de merit în procent de 15% și tocmai aceasta reprezintă chestiunea esențială asupra căreia este investită să se pronunțe instanța de administrativ, împrejurare de altfel necontestată de către părțile litigante chiar în contextul apărărilor și criticilor pe larg formulate de către acestea.
Or, sub acest aspect, trebuie reamintit de către instanță vis-a-vis de dispozițiile legale aplicabile speței de față că în conformitate cu prevederile exprese și lipsite de orice echivoc ale art. 481 alin. 1 pct. 13 din Legea nr. 330/2009, prevederile referitoare la acordarea salariului de merit începând cu anul 2010 au fost abrogate, ultimul salariu de merit legal acordat fiind cel stabilit în anul 2009 pentru o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării în condițiile în care pentru perioada în care acordarea acestuia s-a întins și în anul 2010 acesta a fost inclus în salariul de bază.
Pe această linie de idei, judicios au observat pârâții potrivit apărărilor în fond formulate la acțiunea introductivă de instanță că cel puțin sub acest aspect legiuitorul a fost consecvent rațiunii legislației anterioare și a conturat în mod neechivoc acestuia spor natura juridică a unui drept cu caracter temporar.
Pe de altă parte,dar pe aceeași linie de idei trebuie amintite și dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr.1/2010 în conformitate cu care s-a stabilit iarăși într-un mod expres și neechivoc că salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, iar după această perioadă se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta tocmai pentru aceea că începând cu anul 2010 acest drept nu se mai stabilește, altfel spus, rezultă indeniabil că a fost în intenția legiuitorului să nu permanetizeze pentru doar 20% din angajații instituției un drept temporar acordat intuitu personae pentru o perioadă de 12 luni calendaristice.
Nu este lipsit de importanță a se aminti de către tribunal împrejurarea că interpretarea judiciară a dispozițiilor legale aplicabile speței de față și redate deja mai sus nu trebuie realizată numai gramatical, după sensul cuvintelor folosite de către legiuitor și modul cum sunt ele așezate și legate în frază, ci și teleologic, căutându-se să se descopere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat părțile, tocmai pentru a discerne, în raport cu acest scop, semnificația ce trebuie atribuită textelor și care să fie cât mai apropiată de intenția presupusă a legiuitorului, dar și sistematic, metodă care să țină seama de locul normei juridice ce trebuie interpretată în contextul legii sau în contextul întregii legislații conexe, și nu în ultimul rând logic, context în care trebuie să se țină seama și de regulile specifice de interpretare exprimate, în doctrină, prin formulări precum aceea că legea specială derogă de la cea generală precum și că dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul în care ele produc efecte iar nu în sensul în care ele nu ar produce niciun efect.
În concret, este pertinentă și va fi însușită de către instanță apărarea pârâților din întâmpinare în sensul că în executarea dispozițiilor OUG nr. 1/2010 instituția primăriei s-a conformat conduitei prescrise de actul normativ și a emis dispoziția pentru sistarea salariului de merit acordat personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului salariile de bază recalculate rezultate în urma sistării salariilor de merit fiind prevăzute în anexa care face parte integrantă din dispoziție și în acest context odată cu acordarea majorării de 7,4% supusă dezbaterilor contradictorii ale părților în cauza de față beneficiarilor salariului de merit li s-a aplicat majorarea la un salariu de bază corect calculat fără salariul de merit tocmai pentru aceea că acordarea în continuare a acestui spor ar transforma un drept reglementat de către legiuitor ca fiind temporar într-unul cu caracter permanent, ceea ce nu poate fi acceptat.
Cât privește criticile pe care reclamantul le-a adus dispoziției atacate prin precizarea de acțiune acestea nu pot fi primite în sensul dorit de partea care le-a invocat în condițiile în care aceasta a fost emisă pentru asanarea neregularităților existente numai în ceea ce privește modul efectiv de calcul a salariilor de bază, cu alte cuvinte, pentru îndreptarea erorilor de calcul a acestora, astfel încât nu se pune problema necesității derulării unei proceduri de anulare pe cale judecătorească, cu atât mai mult cu cât dispoziția în discuție nu revocă acte administrative intrate în circuitul civil și în orice caz aserțiunea părții reclamante cum că stabilirea salariului de bază fără salariul de merit este abuzivă și arbitrară, nu are niciun temei și nici corespondent în lucrările dosarului, actele atacate fiind emise în aplicarea legii pentru ocrotirea unui interes public general și pentru o corectă stabilire a cuantumului drepturilor salariale respectiv a salariului de bază.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește modul efectiv de calcul ce a fost redat de către pârâți, potrivit anexei depusă la dosarul cauzei, acesta nu a fost contestat de către reclamant, dimpotrivă în ședința publică de astăzi punându-se în discuția părților eventualitatea completării probațiunii și cu efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să aibă în principal ca obiectiv verificarea modului de calcul ale drepturilor salariale cuvenite reclamantului și stabilirea cuantumului drepturile restante de care se prevalează, reclamantul, prin reprezentant, nu a solicitat efectuarea expertizei, iar reprezentantul pârâților nu a achiesat la administrarea unei atare lucrări de specialitate.
Astfel fiind, se impune cu necesitate concluzia că prin emiterea dispozițiilor atacate reclamantul nu este vătămat în drepturile/interesele sale legitime, în sensul art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a), o) și p) din Legea nr. 554/2004, cum eronat a considerat acesta și în orice caz actele atacate nu au fost emise cu exces de putere în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. n) din aceeași lege mai înainte menționată.
