»
alcoolice. Pericol social concret. Criterii de determinare a existentei acestuia
>
C. pen., art. 181
O.U.G. nr. 195/2002, art. 79 alin. (1)
în cazul în care, prin fapta săvârşită, inculpatul a produs un pericol concret pentru siguranţa publică – prin conducerea unui autovehicul pe un drum public sub influenţa băuturilor alcoolice precum şi ţinând seama de antecedentele acestuia – el aflându-se în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării unei alte pedepse -, nu sunt incidente prevederile art. 181 C. pen., fapta sa prezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Decizia penală nr. 608/R din 17 octombrie 2005 – E.B.
Prin sentinţa penală nr. 531 din 21 februarie 2005 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., inculpatul N.I. a fost achitat şi, în baza art. 91, raportat la art. 181 C. pen., i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în sumă de
5.000.000 lei.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe DN 1 din localitatea Codlea, după ce a consumat băuturi alcoolice. însă fapta inculpatului, deşi prevăzută de legea penală, nu prezintă totuşi gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, atât datorită atingerii minime aduse uneia din valorile social ocrotite de lege, cât şi conţinutului ei concret, conform art. 181 alin. (1) C. pen., având în vedere atât aspecte de ordin intrinsec, respectiv faptul că inculpatul a acţionat sub impulsul unei îngrijorări provocate de starea în care se afla fiul său, în condiţiile în care un alt copil decedase anterior, dar şi aspecte de ordin extrinsec, respectiv comportamentul infracţional anterior care, deşi include inculpatul în categoria celor cu antecedente penale, nu demonstrează o înclinare a inculpatului spre săvârşirea de fapte de natură penală, condamnarea anterioară fiind suferită pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., iar cea care formează obiectul prezentului dosar are ca obiect juridic special relaţii sociale de altă natură, infracţiunea fiind săvârşită şi pe fondul unei presiuni interioare.
Prin decizia penală nr. 356 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Braşov, a fost respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Braşov împotriva sentinţei penale nr. 531/2005 a Judecătoriei Braşov, care a fost menţinută.
Deşi inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, a adoptat o atitudine procesuală sinceră, înţelegând să se prezinte în faţa instanţei la termenele de judecată stabilite.
Inculpatul a acţionat, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, sub impusul îngrijorării produse de aflarea veştii că starea de sănătate a fiului său este precară şi trebuia să se deplaseze pentru a ajunge la acesta în timp util, şi nu datorită unor impulsuri infracţionale.
împrejurarea că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală nu impietează asupra aplicării dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., condamnarea suferită anterior de inculpat privind o infracţiune de tăinuire, al cărei obiect juridic special diferă de cel al infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, invocând greşita aplicare a art. 181 C. pen. prin analiza stării de fapt raportată la criteriile de stabilire a pericolului social concret.
Recursul este fondat.
în raport de gradul de alcoolemie (1,10 g/l alcool pur în sânge) şi de împrejurarea că inculpatul N.I. a condus sub influenţa alcoolului autoturismul, nu se poate aprecia că fapta săvârşită a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Scopul urmărit de inculpat prin comiterea faptei (deplasarea la fiul său aflat în Braşov şi care se simţea rău) nu este de natură a înlătura gradul de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din
O.U.G. nr. 195/2002.
Pe de altă parte, se poate observa că în primele declaraţii date în cursul urmăririi penale inculpatul nu a declarat nimic în legătură cu acest aspect, precizând doar că în jurul orelor 15.00 s-a hotărât să se deplaseze la staţia PECO din Codlea pentru a alimenta, urmând să se întoarcă la rudele din Codlea unde intenţiona să stea peste noapte. Abia în cursul judecăţii inculpatul a făcut referire la acest aspect, reţinut de instanţe drept criteriu pentru aplicarea art. 181 C. pen., fără a se remarca faptul că inculpatul avea la îndemână şi alte mijloace de transport, nu doar autoturismul personal. Intre oraşul Codlea şi Municipiul Braşov circulă des mijloace de transport în comun, taxiuri, astfel că inculpatul putea evita săvârşirea faptei.
Inculpatul trebuia să manifeste prudenţă în acţiunile sale, cu atât mai mult cu cât avea o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii şi se afla în termenul de încercare stabilit pentru suspendarea executării acesteia.
Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost admis, iar sentinţa judecătoriei desfiinţată şi, în urma rejudecării cauzei, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
întrucât fapta a fost săvârşită atât în termenul de încercare prevăzut de art. 83 C pen., cât şi în termenul condiţiei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 97 din 17 octombrie 2005 a Judecătoriei Braşov, precum şi graţierea acesteia şi executarea, alături de pedeapsa de 4 luni închisoare, a pedepsei de un an închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
