R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4265/2011
Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE:
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. S.A cu sediul în M. jud.Tulcea, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAŞ M. – PRIN PRIMAR cu sediul în M., având ca obiect revendicare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 21 octombrie 2011, susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA:
Sub nr. 163/253/2011 din 17.02.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei M. cererea formulată de către reclamanta S.C. E. S.A. cu sediul în M., prin care solicita ca în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraş M. – Prin Primar cu sediul în M., jud. Tulcea, să se dispună obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate şi posesie două terenuri situate în intravilanul oraşului M., unul în suprafaţă de 25 819,14 m.p., situat pe str. … nr. 54 şi celălalt în suprafaţă de 6 783 m.p. situat pe str. … De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea fructelor percepute conform contractelor de închiriere ori concesiune şi obligarea Oficiului de şi Publicitate Imobiliară Tulcea să intabuleze în favoarea sa dreptul de proprietate asupra celor două terenuri. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la termenul de judecată din 29.03.2011 reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind restituirea fructelor, pentru ca la termenul din 21.06.2011 să renunţe şi la capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafaţă de 25 819,14 m.p.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că terenurile pe care le revendică sunt în proprietatea sa în conformitate cu prevederile aliniatului 2 al art. 20 din Lg.15/1990 conform căruia bunurile din patrimonial societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia cu excepţia celor dobândite cu un alt titlu şi în conformitate cu prevederile art. 5 din HG 1264/1990 potrivit cărora activul şi pasivul se preiau de către societăţile comerciale pe acţiuni, reclamanta fiind o societate pe acţiuni constituită în baza celor două acte normative invocate.
Motivat de faptul că prin sentinţa nr. 1434/CAF/2009 din 17.12.2009 rămasă definitivă şi irevocabilă, a Tribunalului Alba, a fost constatată nulitatea absolută a HCL M. nr. 29/2001 în ceea ce priveşte includerea în domeniul privat al oraşului M. a terenului în suprafaţă de 19.832, 5 mp situat în M. , str. … şi a HCL nr. 30/2001 în ceea ce priveşte includerea în domeniul privat al oraşului M. a terenului în suprafaţă de 6.782,80 mp situat în M. …, a formulat acţiunea în revendicare de faţă.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus fotocopii de pe mai multe înscrisuri (hotărâri ale Consiliului Local M., o decizie a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Dobrogea, sen. civ. nr. 1434/2009 a Tribunalului Alba, mai multe autorizaţii pentru lucrări, un raport de evaluare extrajudiciar, adrese, documentaţii cadastrale, extrase de carte funciară, alte acte, filele 3-34).
Pârâta Primăria oraşului M., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei precum şi a lipsei calităţii procesuale pasive, arătând în motivarea primei excepţii că reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra respectivelor terenuri, iar în motivarea celei de a doua, că titularul dreptului de proprietate publică este statul reprezentat de Ministerul Finanţelor.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că respectivele terenuri se află în proprietate publică, fiind deci inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile şi că reclamanta nu are decât un drept real de administrare, derivat din dreptul de proprietate publică, decizia de transmitere în administrare neputând constitui sau înlocui un titlu de proprietate. A mai arătat pârâta că reclamanta nu are nici un certificat de atestare a dreptului de proprietate, pentru respectivele terenuri, aşa cum prevăd dispoziţiile legii nr. 15/1990 şi ale H.G. nr. 1264/1990 privind înfiinţarea unor pe acţiuni în sectorul transportului auto.
Prin sen. civ. nr. 390/21.06.2011 a Judecătoriei M. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea. În motivarea acestei sentinţe s-a arătat, în esenţă, că litigiul are natură comercială întrucât terenurile revendicate sunt destinate desfăşurării activităţii comerciale a reclamantei, făcând parte din fondul de comerţ, acestea constituind o universalitate de fapt. De aceea, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. a C.proc.Civ, competenţa materială aparţinând deci tribunalului, atât timp cât valoarea obiectului cererii este de peste 100 000 lei.
Pe rolul acestei instanţe s-a înregistrat dosarul nr. 2670/88/2011.
Relativ la competenţa materială de a soluţiona prezenta cauză, prin încheierea din 19.08.2011 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale pusă în discuţie din oficiu, pentru motivele precizate în respectiva încheiere. Sub acest aspect mai trebuie precizat că problema competenţei trebuie raportată la momentul sesizării instanţei, neavând relevanţă că în prezent, ca urmare a modificărilor normelor de competenţă, o asemenea cauză ar fi de competenţa materială, în primă instanţă, a judecătoriei.
Şi în faţa acestei instanţe, pârâta a formulat întâmpinare în care a făcut aceleaşi precizări ca şi în conţinutul întâmpinării depusă la Judecătoria M..
De asemenea, reclamanta a depus concluzii scrise în care a invocat aceeaşi situaţie de fapt şi aceleaşi norme juridice aplicabile, potrivit susţinerilor sale, invocate şi în faţa Judecătoriei M..
Analizând cauza sub aspectul excepţiilor invocate de către pârâtă, instanţa constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată, întrucât potrivit extrasului de carte funciară depus la dosarul Judecătoriei M., oraşul M. este intabulat ca fiind proprietar al acestuia, terenul făcând parte din domeniul public.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa apreciază, însă, că aceasta este întemeiată. Astfel, deşi în cazul acţiunii în revendicare problema calităţii procesuale active coincide într-o oarecare măsură cu fondul cauzei, întrucât acţiunea în revendicare este acţiunea promovată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, trebuie observat că prezenta speţă s-ar fi putut rezolva pe fond, doar în situaţia în care reclamanta ar fi avut un titlu de proprietate asupra terenului revendicat, situaţie în care s-ar fi pus problema comparării titlurilor părţilor, cu consecinţa câştigării cauzei de către partea care ar fi avut titlul de proprietate preferabil.
În prezenta cauză, însă, reclamanta nu are un titlu de proprietate valabil, Decizia nr. 155 din 09.03.1964 a fostului Sfat Popular al Regiunii Dobrogea, prin care i s-a transmis în administrare terenul revendicat neavând acest caracter întrucât acest act transmite doar, aşa cum rezultă expres din conţinutul lui, dreptul de administrare, iar nu dreptul de proprietate, aceste două drepturi fiind total distincte. Faptul că societatea reclamantă s-a constituit potrivit legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale nu are relevanţă sub acest aspect, art. 20 din această lege, potrivit căruia bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu, neavând incidenţă, întrucât respectivul imobil nu face parte din patrimoniul societăţii comerciale, aceasta neavând decât un drept de administrare asupra acestuia, la momentul apariţiei legii.
Reclamanta ar fi avut un titlu valabil doar dacă obţinea în baza H.G. nr. 834/1991 un certificat de atestare a dreptului de proprietate, act pe care însă nu-l deţine. În aceeaşi ordine de idei, trebuie precizat că sen. civ. nr. 1434/17.12.2009 a Tribunalului Alba nu constituie un titlu de proprietate, aşa cum susţine reclamanta ci constată doar nulitatea absolută a unor hotărâri ale Consiliului Local M. prin care o parte a terenului a fost inclus în domeniul privat al acestei unităţi administrativ teritoriale, iar altă parte, exact cea revendicată de către reclamantă, a fost inclusă în domeniul public. Cu alte cuvinte, faptul că există o hotărâre judecătorească prin care se constată că acest teren nu face parte din domeniul public al oraşului M., nu îl transformă automat pe reclamant în proprietarul acestui teren, în lipsa unui titlu de proprietate valabil.
De aceea, instanţa apreciază că reclamanta nu are calitate procesuală activă, nu doar în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, ci şi relativ la cererea având ca obiect intabularea dreptului de proprietate.
Mai trebuie precizat că, deşi în faţa acestei instanţe reclamanta, prin reprezentant, a încercat să revină asupra renunţării la judecata capătului de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafaţă de 25 819,14 m.p., instanţa apreciază că acest lucru nu este posibil în acest cadru procesual, ci reclamanta are posibilitatea formulării unei acţiuni separate în situaţia în care înţelege să revendice şi acel teren. De aceea, în privinţa acestui capăt de cerere şi al aceluia având ca obiect pretenţii (restituire fructe), instanţa urmează să ia act de renunţarea reclamantului la judecată.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC E. SA invocată de către pârâta Primăria oraşului M..
Urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către aceeaşi pârâtă, ca nefondată.
Se va respinge acţiunea formulată de către reclamanta SC Expres Transport SA în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului M., având ca obiect revendicare imobiliară şi intabulare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Urmează a lua act de renunţarea reclamantei la judecata acţiunii în revendicare având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 25819,14 m.p., situat în M., str….şi a capătului de cerere având ca obiect pretenţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC Expres Transport SA invocată de către pârâta Primăria oraşului M..
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către
aceeaşi pârâtă, ca nefondată.
Respinge acţiunea formulată de către reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului M., având ca obiect revendicare imobiliară şi intabulare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Ia act de renunţarea reclamantei la judecata acţiunii în revendicare având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 25819,14 m.p., situat în M., str….şi a capătului de cerere având ca obiect pretenţii.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28.10.2011.
PREŞEDINTE,Grefier,
Red.jud.BC/12.12.2011
Tehnored.gref.DZ/12.12.2011
4 ex./ com.2 ex.-
