În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada 27.11.2007 – 30.01.2008 Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a efectuat un control inopinat al operaţiunilor vamale de import derulate de SC TI SA cu declaraţiile vamale de import nr. 114675/10.09.2003 şi nr. 115018/16.09.2003 în ceea ce priveşte modul de declarare a bunurilor la plasarea lor sub regim vamal de import definitiv, modul de determinare şi de declarare a valorii în vamă pentru bunurile importate, precum şi modul de stabilire şi de achitare a drepturilor vamale de import aferente.
Organele de control au constatat că SC TI SA prin cele două declaraţii vamale anterior menţionate a importat un strung cu comandă numerică tip Muratec MT 25MCY şi un centru de prelucrare tip OKK HM63 precum şi CD-uri înregistrate cu diverse instrucţiuni ce reprezintă tehnologie şi know-how.
S-a mai constatat faptul că la importul celor două utilaje, SC TI SA a achitat drepturi de import atât pentru utilajele propriu-zise cât şi pentru valoarea suporturilor magnetice pe care erau înregistrate informaţiile necesare funcţionării utilajelor respective.
S-a apreciat că societatea, la plata importului a omis să achite drepturile de import constând în TVA aferentă valorii datelor informatice stocate pe suporturile informatice (CD-uri), date care, în opinia organelor de control constituie în fapt un program informatic sub forma unui ansamblu de instrucţiuni destinate unităţii de comandă a utilajelor.
Aceste constatări au atras stabilirea în sarcina SC TI SA , prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 21195/15.02.2008 a unei datorii vamale suplimentare în cuantum total de 317.684 lei reprezentând TVA majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei, SC TI SA a promovat calea administrativă de atac, prevăzută de Titlul IX din Codul de procedură fiscală, formulând contestaţie.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, organul competent să soluţioneze contestaţia, prin decizia nr. 42/24.04.2008 a dispus desfiinţarea deciziei pentru regularizarea situaţiei pentru suma totală de 317.684 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere, urmând ca Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală să procedeze la analizarea drepturilor vamale aferente operaţiunilor vamale de import derulate cu declaraţiile vamale de import nr.I 14675/10.09.2003 şi nr. I 15018/16.09.2003 în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Pentru a pronunţa soluţia de desfiinţare a actului administrativ fiscal contestat, organele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi au reţinut în esenţă că, actele normative invocate de organele de control pentru stabilirea diferenţelor de TVA şi accesoriile aferente, respectiv Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi Normele metodologice date în aplicarea acestuia, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu erau în vigoare la data efectuării operaţiunilor de import de către societatea respectivă.
Drept urmare, organele de soluţionare au considerat că se impune desfiinţarea deciziei pentru regularizarea situaţiei şi efectuarea unui nou control care va analiza operaţiunile vamale în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
În temeiul deciziei de soluţionare, organele de control vamale au reverificat societatea, fiind emisă decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 9067/SAFV/20.05.2008 prin care a fost stabilită în sarcina SC TI SA suma totală de 652.042 lei.
SC TI SA . a formulat contestaţie şi împotriva acestei decizii pentru regularizarea situaţiei, iar prin decizia nr. 75/07.07.2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi a fost desfiinţată decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 9067/SAFV/20.05.2008 prin care fusese stabilită în sarcina acesteia suma totală de 652.042 lei.
Principalul considerent care a stat la baza acestei soluţii a fost acela că, cu încălcarea dispoziţiilor Titlului IX din Codul de procedură fiscală şi a Instrucţiunilor de aplicare, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 a fost creată SC TI SA o situaţie mai grea în propria cale de atac, fiind stabilite prin a doua decizie, sume mult mai mari decât prin prima decizie.
Ca urmare a acestei soluţii, organele vamale au refăcut controlul, emiţând decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 14295/18.07.2008 prin care au fost stabilite diferenţe de plată în acelaşi cuantum ca cele stabilite prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 21195/15.02.2008 şi anume 317.684 lei reprezentând TVA majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Pentru a stabili aceste diferenţe de plată, organele de control vamale –ţinând cont de cele dispuse anterior prin deciziile de soluţionare a contestaţiilor privind obligativitatea încadrării faptelor în dispoziţiile legale în vigoare la momentul efectuării operaţiunilor vamale – au reţinut că SC TI SA ., în mod eronat nu a inclus în valoarea în vamă a echipamentelor importate valoarea tehnologiei şi know-how-ului importat, deşi conform disp. art. 1 şi art. 8 din Acordul pentru aplicarea art.VII al GATT, ratificat prin Legea nr. 133/1994 societatea avea această obligaţie.
Plecând de la premisa că valoarea datelor inscripţionate pe CD-uri trebuia inclusă în valoarea în vamă a mărfurilor importate, organele vamale au invocat şi prevederile legale în vigoare, în materia TVA, respectiv art. 1, art.6, art.19 şi art. 15 din Legea nr. 345/2002, dispoziţii conform cărora trebuia achitată taxa pe valoare adăugată în vamă şi la valoarea datelor stocate pe suporturile magnetice.
Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la prima condiţie, a arătat că împrejurările de fapt şi de drept ar putea înlătura prezumţia de legalitate de care se bucură actul respectiv.
Organele vamale erau obligate să facă o încadrare corectă, din punct de vedere legal, a situaţiei constatată iniţial, prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 21195/15.02.2008 şi nu să modifice radical situaţia de fapt constatată în sensul recalificării datelor stocate pe CD uri, ca tehnologie şi know-how în loc de programe informatice cum au fost iniţial calificate.
Cu privire la a doua condiţie, impusă de disp. art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv, prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a precizat că la expirarea termenului de plată a sumelor stabilite prin decizia de regularizare, se va începe executarea silită împotriva conturilor societăţii, fără o înştiinţare prealabilă.
În dovedirea acţiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de legiuitor pentru suspendarea provizorie a unui act administrativ. Reclamanta nu a indicat care ar fi paguba iminentă, iar în contestaţia de faţă, nu sunt elemente de natură să înlăture prezumţia de legalitate a actului administrativ.
În raport de reglementările legale aplicabile invocate şi de informaţiile care se desprind din documentele comerciale, vamale şi financiar – contabile, se constată că SC TI SA a depus la autoritatea vamală declaraţii vamale de import conţinând date eronate privind încadrarea tarifară a bunurilor importate, influenţând astfel stabilirea drepturilor de import la punerea în liberă circulaţie a acestora, respectiv a omis să includă în valoarea în vamă declarată a utilajului Muratec MT 25 MCY şi OKE HM 63 valoarea de 184.400 euro reprezentând preţul tehnologiei şi know-how-lui şi să achite drepturile de import aferente.
Tribunalul, verificând actele şi lucrările dosarului constată că acţiunea de faţă este întemeiată.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată să ceară instanţei competenţa să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate.
Reclamanta SC TI SA a urmat procedura prealabilă în sensul formulării plângerii împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14294/18.07.2008 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi –Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală, iar până la acest moment, termenul de soluţionare a plângerii nu a expirat.
Potrivit art. 215 din Codul de procedură fiscală, persoana vătămată printr-un act administrativ fiscal are dreptul de a se adresa instanţei cu o cerere de suspendare a actului în cursul procedurii prealabile, potrivit Legii nr. 554/2004.
Cu privire la prima condiţie prevăzută de dispoziţia mai sus arătată, Tribunalul reţine că actul administrativ a cărei suspendare se solicită prezintă o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia.
Organele de control au constatat că reclamanta prin cele 2 declaraţii vamale de import nr. 114675/10.09.2003 şi nr 115018/16.09.2003 a importat un strung cu comandă numerică tip. Muratec MT25 MCY şi un centru de prelucrare tip OKK-HM63 precum şi CD-uri înregistrate cu diverse instrucţiuni ce reprezintă tehnologie şi know-how. La importul celor 2 utilaje, reclamanta a achitat drepturi de import atât pentru utilajele propriu-zise, cât şi pentru valoarea suporturilor magnetice pe care erau înregistrate informaţiile necesare funcţionării utilajelor. Organul constatator a apreciat că reclamanta, la data importului a omis să achite drepturile de import constând în TVA aferentă valorii datelor informatice stocate pe suporturile informatice, care constituie un program informatic sub forma unui ansamblu de instrucţiuni destinate unităţii de comandă a utilajelor.
Prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 21195/15.02.2008, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei o datorie vamală suplimentară în cuantum total de 317.684 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi, şi penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, care a fost soluţionată prin decizia nr. 42/24.04.2008 şi s-a dispus desfiinţarea deciziei pentru regularizarea situaţiei pentru suma totală de 317.684 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Ulterior, organele de control vamale au emis decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 9067/SAFV/20.05.2008 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei altă sumă, mai mare decât cea stabilită prin prima decizie, respectiv, suma de 652.042 lei. Din nou, reclamanta a formulat contestaţiei, iar DGFP Iaşi a desfiinţat decizia sus menţionată.
La data de 18.07.2008, organele de control vamal au emis decizia nr 14295, stabilind diferenţe de plată în acelaşi cuantum, de 317.684 lei.
Prin decizia de regularizare s-a revenit la suma iniţială. Totodată a fost schimbată situaţia de fapt şi recalificarea datelor stocate pe suporturile magnetice şi nu prin respectarea deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia.
Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei.
Cu privire la cea de a 2-a condiţie, Tribunalul reţine că prin declanşarea procedurii de silită, există posibilitatea ca reclamanta să nu facă faţă obligaţiilor financiare exigibile pe care le are faţă de alţi creditori şi să intre în incapacitate de plată.
În sarcina reclamantei a fost stabilită o cauţiune de 20% din suma de 317 684 lei, respectiv suma de 63.536,8 lei, care a fost achitată conform recipisei nr. 610739/1 din 17.09.2008.
Această recipisă emisă de cec Bank- Sucursala Iaşi se va depune la Registrul de valori al instanţei.
Pentru a preîntâmpina eventuale consecinţe grave şi întrucât există îndoială asupra legalităţii actului, tribunalul va admite cererea de suspendare formulată de reclamanta SC TI SA privind suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14295/18.07.2008 emisă de Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală Iaşi, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ fiscal contestat.
