Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 646 din data de 10.04.2013
Prin cererea înregistrata sub nr. 5747/110/2012 la Tribunalul Bacau, constata A.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.N.R. SA, anularea deciziei nr.457 din 20.08.2012 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, plata drepturilor cuvenite în valoare reactualizată începand cu data încetarii contractului 21.08.2012 si pana la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești si cheltuieli de judecata.
Prin precizările depuse la fila 110 dosar, contestatoarea a solicitat si reintegrarea in si a solicitat ca despăgubirile bănești in echivalent cu drepturile salariale de care a fost privata sa fie aferente perioadei 21.08.2012 si pana la pronunțarea sentinței.
In motivarea contestației s-a arătat ca indisponibilizarea s-a realizat ilegal si neprocedural si acesta pentru ca nu e vorba de o concediere individuala, prin înseși motivele invocate in decizie rezultând o reorganizare de proporții si o concediere masiva de personal. A susținut contestatoarea ca exista o dispoziție logica intre natura concedierii si motivele economice invocate “criza financiara mondiala”; si “blocajul financiar”; fiind aspecte care nu s-ar putea ameliora printr-o concediere individuala. Dincolo de acest aspect dificultățile economico-financiare ale societății intimatei sunt rezultatul unui management defectuos si care nu trebuie pus in sarcina salariaților. Pierderile societății erau preexistente si acest fapt era cunoscut angajatorului ceea ce înseamnă ca susținerile legate de imprevizibilitatea evoluției economice sunt nereale.
Nu exista o cauza reala si serioasa a desființării postului care sa susțină legalitatea măsurii.
In susținerea acțiunii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriu.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a susținut ca motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate si ca rezultatele economico financiare ale societarii începând din 2008 si pana in 2011 inclusiv, fac dovada ca societatea se confrunta cu probleme financiare grave, neavând profit in niciunul din cei 4 ani. In acest context s-a emis HG 456/20101 privind aprobarea programului de modernizare, reorganizare si reducere a cheltuielilor S.N. R. SA potrivit căreia s-a demarat o amplă procedura de concediere colectiva in 2011. Ulterior, având in vedere Nota de Fundamentare din care rezulta situația economica pe anul 2012 s-au impus cheltuieli salariale mai mici la nivelul societății intimate si s-a procedat la desființarea unui nr. De 28 de posturi, intre care si contestatoarea. Postul ocupat de aceasta – referent de specialitate in Departamentul Resurse Umane a fost desființat conform Deciziei Consiliului de Administrație nr.10/2012.
Desființarea a fost reala, serioasa si efectiva întrucât sustenabilitatea financiara este una precara.
Sub aspect formal, decizia respecta toate elementele obligatorii prevăzute de art.76 Codul muncii, concedierea a fost una individuala fiind vorba de desființarea unui nr. De 28 de posturi prin raportare la un număr de 1492 salariați existenți in cadrul societății.
Așa cum rezulta din înscrisurile atașate desființarea postului este efectiva.
In combaterea acțiunii, s-au depus înscrisuri si s-a solicitat si de intimata administrarea probei cu interogatoriu.
Analizând susținerile părților in raport de probele administrate, tribunalul retine ca prezenta contestație este nefondata pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.457 din 20.08.2012 (fila 12) s-a dispus in condițiile art.55 lit.c si art.65/67 Codul muncii, concedierea contestatoarei, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
S-a motivat in luarea acestei decizii ca desființarea postului de referent de specialitate este impusa de situația tehnico-economica a societății, decizia nr.10 a Consiliului de Administrație luând măsura reducerii cheltuielilor in contextul înregistrării de pierderi financiare începând cu 2008. Acest fapt a impus reorganizare activității angajatorului, desființarea postului fiind efectiva, reala si serioasa.
Susținerile contestatoarei in sensul ca nu este vorba de o concediere individuala ci de o reorganizare ampla așa cum intimata arata in decizie si care ascund o concediere colectiva, sunt nefondate întrucât potrivit deciziei nr.10/17.07.2012 (fila 55) s-a luat măsura desființării unui nr. de 28 de posturi, postul contestatoarei regăsindu-se printre ele.
Prin raportare la un nr. total de 1492 de salariați având in vedere si dispozițiile art.68 Codul muncii, tribunalul retine ca nu sunt îndeplinite condițiile unei concedieri colective.
S-a contestat caracterul real si serios al concedierii susținându-se practic prin concedierea contestatoarei nu se poate ajunge la o redresare a situației economice a societarii angajatoare si oricum pierderile angajatorului nu sunt culpa contestatoarei.
Tribunalul retine ca adoptarea unor masuri prin care se stabilește organigrama societății ajungându-se la desființarea unor posturi, ca de altfel orice alte masuri de reorganizare a activității, reprezintă atributul exclusiv al angajatorului.
Astfel, instanța nu e chemata sa analizeze oportunitatea si eficacitatea anumitor masuri organizatorice, ea putând doar verifica daca respectiva concediere este efectua si daca a avut la baza o cauza reala si serioasa.
Cat privește caracterul efectiv al concedierii, tribunalul retine ca s-a făcut dovada acestui fapt întrucât la fila 95 dosar, se găsește statul de funcții la 30.06.2012, in care se regăsește postul contestatoarei si la fila 96 s-a depus statul de funcții din 31.08.2012, din care lipsește postul contestatoarei. Așadar desființarea postului a fost efectiva si nu exista probe din care sa rezulte ca acest post a fost reînființat.
Împrejurarea ca in respectivul departament mai exista un post de specialist resurse umane este nerelevant deoarece contestatoarea a fost angajata conform CIM (f.97) si conform fisei postului pe funcția de referent de specialitate si acest post s-a decis a fi desființat. De ce a fost desființat postul de referent de specialitate si nu postul de specialist resurse umane, nu intra in sfera de analiza a instanței ci este atributul exclusiv al angajatorului.
In ceea ce privește cauza reala si serioasa a concedierii, tribunalul retine ca înscrisurile depuse la dosar conturile de profit si pierderi, bugetul de venituri si cheltuieli, fac dovada ca măsura concedierii a avut o cauza reala si serioasa.
A susținut contestatoarea ca prin concedierea sa nu se rezolva problema economico-financiara a societății.
Privitor la acest aspect, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul retine pe de o parte ca prin decizia 10/2012 s-a luat măsura concedierii unui nr de 28 de persoane si nu doar măsura concedierii sale si pe de alta parte tine de sfera decizionala a angajatorului posturile pe care înțelege sa le desființeze .
In consecința va respinge contestația ca nefondata.
