Sesizată cu cerere de constatare partajarea bunurilor comune, instanţa a reţinut că a prin contractul de credit nr. W, banca Q a acordat pârâtului I.C. un credit de nevoi personale în valoarea de X euro pentru o perioadă de S luni, că la data de 18.01.2008 a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe prin care banca Q a cesionat către S.C K.I. S.R.L, creanţa pe care o deţinea până la acel moment şi că pentru neachitarea ratelor creditului, SC K.I.SA a solicitat BEJ Z punerea în a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.
Executarea a format obiectul dosarului A.
Pentru că debitorul I.C. figura cu imobil în devălmăşie cu I.L. creditorul a fost îndrumat să solicite partajul bunurilor comune.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că soţii I.C. şi I. L. deţin în proprietate apartamentul nr. 1 situat în Iaşi.
Cota prezumat egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, nu a fost contestată în proces, motiv pentru care va fi reţinută ca atare.
In drept conform art. 353 din , bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal, poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis cererea.
