Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 139 din data de 21.01.2013
Prematuritate acțiune.
Legea 263/2010- art. 149, 151.
Întrucât în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantul a depus contestație la C.J.P. Alba iar această instituție la rândul ei a comunicat dosarul la Comisia Centrală de Contestații – care nu a soluționat-o, deși a expirat termenul de 45 zile-acțiunea înregistrată pe rolul instanței fără hotărârea comisiei de contestații nu poate fi respinsă ca prematură sau inadmisibilă deoarece în această situație s-ar încălca dreptul fundamental al liberului acces la justiție.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale – Decizia civilă nr. 139/21 ianuarie 2013.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. 8944/107/2012, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâta C.J.P. A. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
– să se dispună anularea Deciziei nr. 13429/29.06.2012 și, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii, în principal de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, iar în subsidiar, de acordare a pensiei anticipate.
În motivarea acțiunii a susținut că, prin decizia atacată, pârâta a dispus respingerea cererii reclamantului înregistrată sub nr.1875 din 14.03.2012, cu motivarea că vârsta reclamantului la data înscrierii lui la este mai mică decât vârsta standard de pensionare prevăzută de lege.
Față de soluția adoptată, reclamantul a formulat contestație la care pârâta a răspuns prin adresa nr. 18283/30.07.2012 și i-a comunicat că raportat la perioada desfășurată în grupa de muncă beneficiază de o reducere de vârsta de numai 3 ani.
De asemenea, reclamantul a fost informat că adeverința nr. 7/01.03.2012 eliberată de SC R. SA nu poate fi valorificată deoarece nu este corectă nominalizarea persoanelor în grupa de muncă, nominalizare care trebuia să fie efectuată prin act administrativ emis anterior datei de 1.04.2001. Totodată s-a refuzat și acordarea pensiei anticipate, cu motivația că nu are stagiul complet de cotizare de 35 ani.
Reclamantul a mai susținut că, în mod eronat, s-a procedat la respingerea cererii sale întrucât raportat la perioada desfășurată în condiții speciale de muncă și prin valorificarea grupei I de muncă, reducerea de vârstă de care trebuia să beneficieze era mai mare de 3 ani.
Referitor la faptul că reclamantul nu a realizat stagiu complet de cotizare, pentru ca în subsidiar să beneficieze de anticipată, acesta a precizat că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și având în vedere stagiul aferent grupei de muncă, stagiul total de cotizare este cu mult peste 36 de ani.
Pârâta C.J.P. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, față de prevederile art. 149 din Legea 263/2010. Potrivit acestui text de lege, pârâta a arătat că reclamantul trebuia să se adreseze mai întâi cu contestație la Comisia Centrală de Contestații, în procedura administrativă prealabilă, obligatorie și fără caracter jurisdicțional și apoi după comunicarea hotărârii comisiei să formuleze acțiune la instanță.
Ori, reclamantul a depus contestația nr. 18283/23.07.2012 la decizia de pensie nr. 13429/29.06.2012, la pârâtă care datorită modului de formulare, a considerat-o ca fiind o petiție la care i s-a comunicat răspuns administrativ, dar fiind în situația de față dosarul va urma procedura prevăzută de Ordinul 1453/2011, în vederea transmiterii către Comisia Centrală de Contestații.
Prin sentința civilă nr.2138/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis excepția prematurității acțiunii și pe cale de consecință, s-a respins ca prematur formulată acțiunea promovată de reclamant.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, examinând cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția prematurității acțiunii, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, următoarele:
La data de 14.03.2012 a fost depusă de către reclamant o cerere la C.J.P A., înregistrată sub nr. 1875/2012 prin care s-a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010.
Pârâta, prin Decizia nr. 13429 din data de 29.06.2012, a respins cererea de pensionare a reclamantului deoarece vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Potrivit dispozițiilor art. 149 alin.1 din Legea 263/2010 “Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”;.
Procedura privind atacarea deciziilor de pensie emise pensii de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale se stabilește in art. 151 din aceeași lege, unde se prevede in mod expres că:
1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.
2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a parcurs procedura cu caracter administrativ, de examinare a deciziei de pensionare emisă de pârâtă, prin formularea unei contestații la Comisia Centrală de Contestații și împotriva Hotărârii emise de aceasta să se adreseze instanței de judecată, acțiunea de față a fost calificată ca fiind prematur introdusă, raportat la data sesizării instanței cu soluționarea cauzei.
Împrejurarea invocată de reclamant potrivit căreia, acesta a depus o contestație împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare, înregistrată sub numărul 18283/23.07.2012 la CJP A., și care nu a fost soluționată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP și aceea că termenul de soluționare a contestației nu a fost respectat, au fost apreciate ca fiind fără relevanță în ce privește analizarea pe fond a deciziei, sub aspectul valorificării adeverinței nr. 7/01.03.2012 eliberată de SC R. S.A, întrucât legea a prevăzut această procedură prealabilă obligatorie anterior contestării la instanța de judecată competentă, aspect care duce la admiterea excepției întrucât ține de investirea instanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege, reclamantul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În expunerea motivelor de recurs a susținut că deși a atacat decizia emisă de pârâtă prin contestația nr.18283/23.07.2012, intimata C.J.P. A. avea obligația de a înainta cererea la C.N.A.S – Comisia Centrală de Contestații, nu să comunice recurentului cu adresa nr.18283/30.07.2012; că decizia emisă este temeinică și legală.
Recurentul a mai învederat că, prin atitudinea sa, intimata i-a încălcat drepturile recunoscute de legea națională și de art.6 din CEDO.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că nu a primit nici o înștiințare privind obligația de prezentare la Cabinetul de expertize medicale în luna iunie 2011, deși termenul de un an se împlinea la 12.04.1012 iar în afară de aceasta, potrivit articolului 78 alin.4 din Legea nr. 263/2010 doar neprezentarea din motive imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală, motiv care nu este îndeplinit în cauză deoarece nu i s-a comunicat data modificată de prezentare la Comisia de expertiză medicală.
În drept, a invocat prevederile art. 304/1 Cod pr. civilă.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și actele dosarului precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 304/1 Cod pr. civilă și limitele stabilite de art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea de Apel, a reținut următoarele:
Prima instanță a constatat că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței fără ca reclamantul să fi parcurs în prealabil procedura cu caracter administrativ prevăzută de art.151 din Legea nr.263/2010,
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a contestat decizia nr.13429/29.06.2012 de respingere a cererii de pensionare, contestația fiind depusă la Casa Județeană de Pensii Alba în data de 23.07.2012, sub nr.18283/2012.
Intimata C.J.P. Alba, fără să trimită contestația la Comisia Centrală, a răspuns reclamantului recurent, prin adresa nr.18283/30.07.2012, că decizia nr.13429/2012 de respingere a cererii de pensionare este temeinică și legală.
Ulterior pronunțării sentinței la fond, intimata C.J.P. A. a trimis dosarul reclamantului la Comisia Centrală de Contestații, la data de 11.10.2012, fără însă ca recurentul să primească vreun răspuns.
Articolul 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanță a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv a Comisiilor de Contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații într-un termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin Decizia nr. 956/13.11.2012 – publicată în Monitorul Oficial nr. 938/12.12.2012, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile articolului 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termen legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale Comisiilor de Contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Prin urmare, art.151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 este constituțional în ce privește depunerea prealabilă a contestației împotriva deciziei de pensie la Comisia Centrală de Contestații, respectiv Comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații și neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor împiedică accesul la justiție, respectiv depunerea acțiunii pe rolul instanței și fără hotărârea comisiei de contestație după expirarea termenului de 45 de zile – prevăzut pentru soluționarea contestației.
Așa fiind, întrucât în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantul a depus contestație la C.J.P. A. iar această instituție la rândul ei a comunicat dosarul la Comisia Centrală de Contestații – care nu a soluționat-o, deși a expirat termenul de 45 zile -acțiunea înregistrată pe rolul instanței fără hotărârea comisiei de contestații nu poate fi respinsă ca prematură sau inadmisibilă deoarece în această situație s-ar încălca și dreptul fundamental al liberului acces la justiție.
Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost soluționată pe excepția prematurității – în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod pr. civilă raportat la art. 312 alin. 5 din același cod – astfel că se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. În rejudecare, instanța se va pronunța pe fondul acțiunii, iar celelalte motive de recurs invocate de reclamant, vor fi examinate ca susțineri de fond.
Judecător Doriani Ana
