O.U.G. nr. 195/2002; art. 79 alin 1. C.pen., art. 18 1
Fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,80%o, nu poate fi apreciată că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât infracţiunea comisă este una extrem de gravă, care pune în pericol circulaţia pe drumurile publice, precum şi viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei şi a bunurilor sale.
Prin decizia penală nr.175/08.05.2009 Tribunalul Mureş admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinţei penale nr. 556/12 decembrie 2007 pronunţate de Judecătoria, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi a rejudecat cauza în următoarele limitele:
În baza art. 345 alin. 1 şi 3 C. pr.pen., coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pr. pen., a fost achitat inculpatul C.D. de sub acuza comiterii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 anterior republicării, cu reţinerea art. 37 lit. a C. pen.
Potrivit art. 181 alin. 3 cu referire la art. 91 lit. c C. pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative, în cuantum de 1.000 lei.
S-a eliminat din hotărârea apelată dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 631 C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată, vizând obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
S-a făcut aplicarea disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală.
S-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub dosar nr. …/14 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 556/12 decembrie 2007 pronunţate de Judecătoria Reghin .
În motivarea căii de atac, s-a contestat temeinicia soluţiei de achitare pronunţate de prima instanţă şi a omisiunii judecătoriei de a revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicate prin sentinţa penală nr. 877/2005 a Judecătoriei Reghin, noua faptă fiind săvârşită înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 556/12 decembrie 2007, Judecătoria Reghin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pr.pen., l-a achitat pe inculpatul C. D. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală;
– în baza art. 181 alin. 3 C. pen. şi art. 91 alin. 1 lit. c C. pen., i-a aplicat inculpatului „pedeapsa” de 1.000 lei „amendă penală”;
-i-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 631 C. pen., privind „(im)posibilitatea înlocuirii sancţiunii”
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în data de 25 iunie 2006, inculpatul C. D. a condus autoturismul pe strada I. din mun. R. Pe aceeaşi stradă, în jurul orei 6,45, a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere pentru efectuarea unui control rutier, fiind depistat că avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv: 1,80 %o, la prima probă şi 1,60 %o.
Pornind de la comportamentul sincer al inculpatului, modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii deduse judecăţii, reţinând că inculpatul a consumat alcool pe durata întregii zile anterioare incidentului, zi în care acesta a muncit în gospodărie şi nu a mâncat, prima instanţă a apreciat că, prin săvârşirea faptei, s-a adus o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, fapta fiind în mod vădit lipsită de importanţă, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pen.
Tribunalul Mureş în soluţionarea apelului inculpatului, şi-a însuşit starea de fapt şi analiza probelor instrumentate cu prilejul judecăţii în prim grad, precum şi soluţia de achitare la care s-a oprit Judecătoria.
S-a apreciat că, persoana inculpatului în societate şi antecedenţa lui penală, la care se adaugă natura faptei comise şi împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia sunt criterii în funcţie de care s-a ajuns la concluzia că o amendă administrativă în cuantum maxim de 1.000 lei este suficientă şi proporţională în cauză.
În acelaşi timp, dispunând o soluţie de achitare a inculpatului, deşi fapta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiţionate, nu sunt îndeplinite condiţiile C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, care impune, printre altele, şi existenţa unei hotărâri definitive de condamnare pentru noua faptă.
S-a mai reţinut că dispunând achitarea inculpatului, în minuta şi dispozitivul hotărârii, judecătoria a omis să indice încadrarea juridică a faptei denumită „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală”, respectiv prevederile art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, anterior republicării, cu reţinerea art. 37 lit. a C. pen., privind recidiva mare poscondamantorie.
S-a apreciat că, oprindu-se asupra achitării pe motiv că faptei îi lipseşte pericolul social concret şi făcând trimitere la prevederile art. 181 alin. 3 şi art. 91 alin. 1 lit. c C. pen., este cert că judecătoria a urmărit să îi aplice inculpatului o amendă, având natura unei sancţiuni administrative. S-a reţinut că, prima instanţă a făcut o confuzie şi a denumit amenda aplicată ca fiind pedeapsă şi prin urmare amendă penală. Natura administrativă a sancţiunii prevăzute de art. 91 lit. c C. pen. împiedică de plano considerarea acestei amenzi ca fiind o pedeapsă penală (cele două sancţiuni excluzându-se reciproc), precum şi incidenţa textului art. 631 C. pen., care vizează numai neplata cu rea-credinţă a amenzii ca pedeapsă şi nu plata cu rea-credinţă a amenzii ca sancţiune administrativă.
Pentru cele reţinute s-a dispus conform celor arătate mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a solicitat casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului.
S-a motivat că soluţiile date de instanţele inferioare sunt neîntemeiate pentru că s-a interpretat în mod eronat materialul probator aflat la dosar.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii instanţa de control judiciar a admis recursul declarat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul C.D. este autorul faptei penale pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Considerăm că fapta inculpatului C. D, care la data de 25.06.2006, a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.79 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2003.
Apreciem că în mod greşit s-a considerat că prin fapta acestui inculpat s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală aceasta deoarece infracţiunea săvârşită de inculpat face parte dintr-un act normativ care apără valori sociale precum viaţa şi integritatea corporală, sănătatea persoanelor, proprietatea, protecţia mediului înconjurător, desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei rutiere.
Prin fapta de a conduce autovehiculul având în sânge o cantitate de 1,60%o alcool pur în sânge inculpatul a pus în pericol atât viaţa şi siguranţa sa cât şi a celorlalţi participanţi la trafic.
Prin urmare, considerăm că , în mod greşit s-a considerat că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor menţionate mai sus. Astfel doar şansa de a fi surprins de organele de poliţie în această stare a făcut ca, comportamentul inculpatului să nu degenereze într-un eventual accident rutier. Gravitatea faptei săvârşite de inculpat rezidă şi din cuantumul prevăzut de lege pentru fapta comisă, respectiv pedeapsă cu închisoare de la 1 an şi 5 ani.
Ca atare instanţa de control judiciar, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală a admis recursul declarat şi a casat integral decizia atacată şi a desfiinţat în tot sentinţa penală nr.556/12.12.2007 a Judecătoriei Reghin. În rejudecare instanţa de control judiciar va face aplicarea art.72 Cod penal la stabilirea cuantumului pedepsei care o va aplica inculpatului Chirteş Dumitru, respectiv va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie dar a recunoscut sincer comiterea faptei şi a manifestat regret pentru săvârşirea acesteia.
Ca atare, în baza art.79 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal instanţa a aplicat inculpatului C. D. o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În baza art.83 Cod penal instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.877/29.12.2005 a Judecătoria Reghin şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Instanţa a interzis inculpatului în baza art.71 Cod penal, exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal pentru perioada executării pedepsei.
Văzând şi disp. art.191 Cod procedură penală.
