La data de 06.09.2006, reclamanta ………. a solicitat în contradictoriu cu ………., prin lichidator si adjudecatarul S.C ………. S.R.L. constatarea nulitatii absolute a Contractului de credit nr. 72/17.03.1999 sub aspectul clauzei penale deghizate, prev. de art. 8 teza II, în conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr. 313/1879 si Decizia Î.C.C.J. nr. 11/24.10.2005; constatarea nulitatii absolute a clauzei de la art. 5 din contract, întrucât priveste o dobânda abuziva de 41%, ce încalca dispozitiile art. 1 lit. I din Anexa la Legea nr. 193/2000; nulitatea absoluta a biletului la ordin emis la data de 20.12.1999; nulitatea absoluta a contractului de ipoteca nr. 1297/17.03.1999 autentificat de BNP ……….; nulitatea formelor de efectuate de B.E.J. ………., în dosarul de executare nr. 251/2001 si cheltuieli judecata.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 2 din Legea nr. 313/1879, Decizia Î.C.C.J. nr. 11/2005, Decizia Curtii Constitutionale nr. 524/1997, art. 1 lit. I din Anexa la Legea nr. 193/2000 si art. 111 Cod proc. civ.
În motivare, reclamanta a aratat ca prin Contractul de credit nr. 72 din 17 martie 1999 i s-a acordat un împrumut de 6500 RON pe care l-a garantat real cu un imobil.
În contract s-a prevazut la art. 8 teza II o clauza penala deghizata în dobânda suplimentara, care este lovita de nulitate absoluta, potrivit art. 2 din Legea nr. 313/1879; de asemenea a fost învederata în aceasta materie, Decizia Î.C.C.J. nr. 11/2005, pronuntata într-un recurs în interesul legii.
Cu privire la biletul la ordin din data de 20 decembrie 1999 s-a invocat faptul ca a fost întocmit în fals, asa cum a rezultat din expertiza criminalistica si din declaratiile de martori ale numitilor ………. si ………., actele aflate în original în dosarul penal nr. 3417/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, aflat în faza cercetarilor preliminare, fiind falsificata scriitura de pe acest document. Cu privire la nulitatea contractului de ipoteca nr. 1297/17 martie 1999 autentificat de Biroul Notarului Public ………. sub nr. 408/17 martie 1999, s-a invocat faptul ca era accesoriu contractului de credit si biletului la ordin, astfel ca anularea actelor principale atragea anularea actelor subsecvente.
S-a mai sustinut ca formele de executare efectuate de B.E.J. ………. în dosarul de executare silita nr. 251/2001 erau lovite de nulitate absoluta deoarece erau efectuate în baza unui titlu executoriu nul absolut.
Intimata ………., prin lichidator ………. S.P.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, motivat de faptul ca reclamanta nu a respectat destinatia creditului acordat prin contractul de împrumut nr. 72/17.03.1999, asa cum s-a prevazut la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 165/1998, suma de 6500 lei fiind folosita în interes personal, fara a fi rambursata în termenul stabilit, motiv pentru care s-a demarat procedura de executare silita împotriva acesteia. De asemenea, s-a invocat exceptia netimbrarii actiunii.
Prin Sentinta civila nr. 1826 din 20.05.2011, Judecatoria Tulcea a respins exceptia netimbrarii actiunii si a admis actiunea având ca obiect constatare nulitate act juridic, privind pe reclamanta ………., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat ………., în Tulcea, ……., în contradictoriu cu pârâta ………., prin lichidator judiciar ………. S.P.R.L., cu sediul în Bucuresti, ……
S-a constatat nulitatea absoluta partiala a Contractului de împrumut nr. 72/17.03.1999, doar cu privire la clauzele înscrise la art. 5 si art. 8 alin. 2.
S-a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin emis la 20.12.1999 de catre reclamanta ………..
S-a luat act ca reclamanta a renuntat la judecata cererii privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. ………., precum si nulitatea Contractului de ipoteca nr. 1297/17.03.1999.
A fost obligata pârâta la plata sumei de 2.908 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin Sentinta civila nr.1482/23.07.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosar nr. 106/327/2006, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de împrumut nr. 72/17.03.1999 cu privire la clauza contractuala prev. de art. 8 alin. 2 din contract si cu privire la art. 5 din contract, s-a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin emis la data de 20.12.1999 si s-a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. ………. în dosarul de executare nr.251/2001 precum si la constatarea nulitatii absolute a contractului de ipoteca nr. 1297/17.03.1999; pârâta, ………. a fost obligata la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civila nr.19/31.01.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea, a fost anulata SC 1482/23.07.2007 si a fost retinuta cauza spre competenta solutionare. Ulterior, prin Sentinta civila nr. 1682/10.07.2008 pronuntata în dosar nr……, Tribunalul Tulcea admite actiunea, constata nulitatea absoluta partiala a contractului de împrumut nr.72/17.03.1999 cu referire la clauza prev. de art. 8 alin. 2 si art. 5 din contract, a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin emis la data de 20.12.1999 si a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. ………. în dosarul de executare nr. 251/2001 precum si la constatarea nulitatii absolute a contractului de ipoteca nr. 1297/17.03.1999; pârâta, ………. a fost obligata la plata sumei de 710 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Curtea de Apel Constanta a casat hotarârea, prin Decizia civila nr. 954/COM/15.12.2008 si a dispus trimiterea cauzei spre competenta solutionare, Judecatoriei Tulcea.
Prin Sentinta civila nr. 2969/327/2009, pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosar nr……., s-a admis actiunea; s-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 cu referire la clauza prev. de art. 8 alin. 2 si art.5 din contract; s-a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin emis la 20 decembrie 1999 si s-a luat act de renuntarea la judecata cererii privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. ………., si nulitatea contractului de ipoteca; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. ………. S.R.L.; pârâta, ………. a fost obligata la plata sumei de 2.181 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Tribunalul Tulcea a casat hotarârea, prin Decizia civila nr. 635/03.06.2010 si a dispus rejudecarea cauzei.
Cu privire la exceptia netimbrarii, invocata de pârâta – aceasta a fost respinsa pentru urmatoarele considerente:
Analizând cu prioritate exceptia procedurala, conform art. 137 Cod proc. civ, exceptie derivata din incorecta investire a instantei, s-a apreciat ca verificarea timbrajului, conform art. 34 al Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, reprezenta pentru instantele judecatoresti o sarcina legala administrativa si nu constituia obiect al activitatii de judecata, de aceea analiza timbrajului era o chestiune care precede oricarui act procedural efectuat în cauza si nu implica cercetari asupra drepturilor afirmate de parte.
Prin Încheierea de sedinta din data de 28.02.2011 instanta a procedat la analizarea timbrajului, urmare a exceptiei invocata de pârâta prin întâmpinare, si a dispus completarea timbrajului pâna la concurenta sumei de 1.611 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar pentru capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a biletului la ordin emis la 20 decembrie 1999.
Cu privire la capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de împrumut nr.72 din 17 martie 1999 – s-a constatat ca reclamanta este scutita de plata taxei judiciare, conform prevederilor art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997.
Reclamanta a completat timbrajul, conform specificatiilor instantei (chitanta fiind atasata la fila 37 din dosar).
Pe fondul cauzei, la data de 17.01.2011 reclamanta si-a precizat actiunea în sensul ca se solicita doar constatarea nulitatii absolute partiale a Contractului de împrumut nr. 72/17.03.1999, doar cu privire la clauzele înscrise la art. art. 5 si art.8 alin. 2 si constatarea nulitatii absolute a biletului la ordin emis la 20.12.1999, renuntându-se la capetele de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de B.E.J. ………. si nulitatea Contractului de ipoteca nr.1297/17.03.1999; de asemenea s-a solicitat ca SC ………. SRL sa nu mai fie citata în cauza întrucât nu avea calitate procesuala – fapt consemnat în încheierea de sedinta.
În baza Contractului de împrumut nr. 72/17.1999, ………. – Sucursala Tulcea a acordat reclamantei ………., un împrumut în suma de 65.000.000 lei (ROL) pentru cumparare de purcei, furaje, medicamente, în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/1998.
Potrivit art.4 din contract, s-au stabilit doua termene de rambursare a ratelor scadente: la data de 20 decembrie 1999 – 32.500.000 lei si la data de 20 ianuarie 2000 – 32.500.000 lei.
Potrivit art. 5 din contract, împrumutul s-a acordat cu o dobânda de 41% pe an.
Potrivit art. 8 alin. 2 din contract, rambursarea ratelor scadente se va face din initiativa împrumutatului sau a bancii, la termenele prevazute în contract. În cazul nerambursarii ratelor scadente la termen sau a lipsei de disponibilitati în cont, rata va fi înregistrata la împrumuturi restante, total sau partial, dupa caz, platindu-se o dobânda cu 7 procente peste cea curenta.
Solutionând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin Decizia nr. XI din 24 octombrie 2005, stabilind urmatoarele:
în aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 aprobata prin Legea nr. 356/2002 cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil – clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei împrumutate sub sanctiunea penalitatilor de întârziere, pe lânga dobânda contractuala convenita sau pe lânga dobânda legala, contravine prevederilor legii.
Având în vedere concluziile raportului de expertiza contabila, întocmit de expert judiciar ………., la stabilirea dobânzii prevazute în Contractul de împrumut nr. 72/1999 art. 5 si 8, nu a tinut seama de faptul ca împrumutul s-a acordat din fondul special pus la dispozitie de Ministrul Agriculturii si Alimentatiei conform Legii nr. 165/1998 – modificata prin Ordinul nr. 34/1999 la care se aplica scontul pâna la 1 februarie 2002 si dobânda de refinantare, stabilite de B.N.R. majorate cu sase puncte procentuale conform art. 4 alin. 1si 2 din lege, dobânzi pe care expertiza le-a folosit la stabilirea dobânzii legale datorate în suma de 100.881.600 lei. În contractul de împrumut s-a stabilit fara baza legala dobânda de 7% pentru credit restant, s-a aplicat si s-a încasat în perioada 9 martie 2000 pâna la 27 martie 2003 dobânzi de 75%, 70%, 50%, 82%, 77% si 57%, nerespectând art. 4 (alin. 1 si 2) din Legea nr. 165/1998. Înscrierea în contractul de împrumut la art. 8 a dobânzii de 7% pentru creditul nerambursat la scadenta si obligare la plata a unor dobânzi mai mari era nula de drept, conform art. 9 din Ordonanta nr. 9/2000 aprobata prin Legea nr. 356/2002. ………. a calculat dobânzi pentru împrumutul cuvenit si cel restant prin practicarea unor dobânzi superioare stabilind ca dobânda era de 146.179.000 lei, de fapt dobânda datorata fiind de 100.881.600 lei. Diferenta de 45.297.400 lei provenea din faptul ca ………. a aplicat dobânzi superioare fara baza legala folosindu-se de circulara 059/10.10 fara sa tina seama ca împrumutul s-a acordat din fondul special. Dobânda de 7% prevazuta în contract la art. 7 nu era legala, acordarea împrumutului de catre ………. s-a facut din fond special al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, dobânda fiind cea prevazuta de art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 165/1998 modificata prin Ordonanta nr. 34/1999.
………. a retinut de la reclamanta suma de 325.000 lei (ROL)comision de gestiune si 325.000 lei (ROL) comision de risc, comisioane ce se practicau în sistemul bancar, acestea fiind diferite în functie de politica de creditare a fiecarei banci si informatiile primite în legatura cu situatia credibilitatii împrumutatului. Totodata, expertiza contabila a stabilit ca, de la data contractului de împrumut pâna la data achitarii acestuia reclamanta datora suma de 65.000.000 lei (ROL) cu titlu de împrumut si 100.881.600 lei cu titlu de dobânzi legale .
Privitor la biletul la ordin emis la data de 20.12.1999, urmare a raportului de constatare tehnico-stiintifica nr. 19178/20.07.2006 se retine ca scrisul olograf de pe aversul biletului la ordin apartinea numitului ………..
Semnarea biletului la ordin în alb de catre reclamanta ………. si de catre numitul ………. la rubricile semnatura emitentului si respectiv semnatura avalistului s-a facut la cererea ……… – Sucursala Tulcea, în momentul încheierii Contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999, fara însa ca acestia sa completeze si rubricile privind: data emiterii, data scadentei sau celelalte rubrici din biletul la ordin – fapt ce contravine prevederilor art. 1 din Legea nr. 58/1934.
Biletul la ordin a fost completat de consilierul juridic al …… – Sucursala Tulcea, respectiv ………., în lipsa unei împuterniciri exprese a emitentului, mai mult, fara stirea acestuia, desi trebuia subscris de debitorul din raportul juridic contractual.
Impotriva acestei hotarâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta ………. – prin lichidator ……….” S.P.R.L., criticând hotarârea pentru netemeinicie si nelegalitate, pentru urmatoarele motive:
1). Admiterea capatului unu al cererii privind constatarea nulitatii absolute partiale a Contractului de împrumut nr. 72/17.03.1999, în lipsa taxei judiciare de timbru si în contradictie cu prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997, a Deciziei Nr. 954/COM/2005, pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr…… si a Deciziei nr. 32/2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, în recurs în interesul legii;
2). Interpretarea clauzei prevazuta în art. 5 din Contractul de împrumut nr. 72/17.03.1999, în contradictie cu prevederile Legii nr. 165/1998 si a raportului de expertiza;
3). Interpretarea incorecta a dispozitiilor Legii nr. 58/1934 privind valabilitatea biletului la ordin.
Referitor la primul motiv de recurs, s-a sustinut ca prin Decizia civila nr. 954/COM/05.12.2005, pronuntata de Curtea de Apel Constanta, pronuntata în dosarul nr…… – pagina 7, s-a retinut ca cererea de chemare în judecata este evaluabila în bani. Conform Deciziei nr. 32 din 09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata în recurs în interesul legii, a statuat ca “sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale”.
Având în vedere dispozitiile legale sus invocate, cât si Decizia Curtii de Apel Constanta, precum si dispozitiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, rezulta ca cererea reclamantei prin care se solicita nulitatea absoluta partiala a biletului la ordin si a Contractului de împrumut nr., 72/1999, respectiv (art. 5 si art. 8) sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Faptul ca reclamanta solicita sa se constate nulitatea absoluta partiala a Contractului de împrumut nr. 72/1999, respectiv art. 8 alin. 2 din contract cât si art. 5, considerând dobânda de 41% ca fiind abuziva nu exonereaza reclamanta de plata taxei de timbru. Desi instanta apreciaza ca acest capat al cererii se încadreaza în prevederile art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997, atât timp cât nu s-a motivat cererea în temeiul legilor privind protectia consumatorului, aprecierea instantei apare ca fiind eronata. Mai mult, nici creditul acordat nu este un credit de consum acesta, fiind un credit acordat în baza unei legi speciale pentru stimularea productiei agricole, respectiv Legea nr. 165/1998.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de critica, recurentii au aratat ca la data încheierii contractului rata scontului practicat de B.N.R. era de 35%, iar prin aplicarea celor 6 puncte procentuale peste rata scontului, dobânda a ajuns la 41%, fiind în limita dispozitiilor legale prevazute de art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 165/1998. Astfel, dobânda practicata de banca a fost stabilita corect, nu este abuziva si nici disproportionata, fapt confirmat si de expertiza din dosar. Numai daca reclamanta ar fi rambursat la scadenta creditul ar fi beneficiat de o bonificatie de 70% din volumul dobânzii datorate (art. 8 din contractul de credit). Faptul ca nu a respectat destinatia creditului si nu a rambursat la scadenta niciun leu din suma împrumutata nu avea cum beneficia de aceasta bonificatie. Or, în aceasta situatie, culpa nu apartine bancii, cum gresit interpreteaza instanta, ci reclamantei, care nu a respectat nici destinatia creditului si nici scadenta acestuia. Creditul nefiind rambursat la scadenta a fost înregistrat de banca la credite restante aplicându-i-se dobânda pietii cu 7 puncte procentuale peste cea curenta, asa cum rezulta din Contractul de împrumut nr. 72/17.03.1999 însusit de parti, consimtit de reclamanta sub semnatura si intitulat de banca eronat dobânda penalizatoare. Acest aspect a fost sesizat si de expertiza.
Referitor la modul de interpretare a dispozitiilor Legii nr. 58/1934 privind valabilitatea biletului la ordin, recurenta a aratat ca “semnarea biletului la ordin în alb de catre reclamanta ………. si de catre numitul ………., la rubricile semnatura emitentului si respectiv semnatura avalistului s-a facut la cererea bancii …, în momentul Incheierii contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 …” Desi, instanta retinea ca biletul la ordin a fost semnat de reclamanta si de numitul ………., considera ca se încalca prevederile art. 1 din Legea nr. 58/1934. Daca ar fi avut în vedere prevederile art. 104 si art. 105 din Legea nr. 58/1934, invocate de banca si îndrumarile instantei superioare care a pronuntat decizia nr. 635/03.06.2010 în dosarul nr…….., instanta ar fi constatat ca biletul la ordin semnat în alb de reclamanta, avalizat de aceasta si de ………., si doar completat la celelalte rubrici de beneficiar nu constituia motiv de nulitate. Legea permitând completarea celorlalte rubrici, afara de cazul în care legiuitorul în art. 105 din aceeasi lege consacra anumite exceptii pentru evitarea nevalabilitatii titlului datorata de lipsa unei mentiuni a înscrisului, iar nearatarea scadentei nu afecteaza valabilitatea titlului. Deci, biletul la ordin a carui scadenta nu este aratata este socotit platibil la vedere si nu constituie cauza de nulitate absoluta cum gresit a interpretat instanta, atât timp cât biletul la ordin a fost subscris de debitor, fara a fi necesar a exista o legatura de cauzalitate între biletul la ordin si contractul de împrumut.
In ceea ce priveste subscrierea biletului la ordin, se poate observa ca, si la aceasta data, instanta de fond mai face confuzie între “scriere” si “subscriere”, aspect care a fost pus în discutie de banca, analizat de Tribunalul Tulcea prin Decizia nr. 635/03.06.2010, pronuntata în dosarul nr. …… de unde rezulta ca, “din cercetarea judecatoreasca, la solicitarea bancii, debitoarea si avalistul au semnat – au subscris – personal biletul la ordin. Deci, subscrierea nu s-a facut printr-un intermediar, fara mandat expres, aspect deosebit de relevant deoarece completarea celorlalte rubrici ale biletului la ordin de catre posesorul acestuia (beneficiar) este permisa, fiind incidente reglementarile speciale din Legea nr. 58/1934.
Intimata ………. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii atacate si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Examinând recursul, pin prisma motivelor invocate, Tribunalul considera ca recursul este întemeiat doar în ceea ce priveste motivul referitor la nulitatea absoluta a prevederilor art.8 alin. 2 din Contractul de împrumut nr. 72/17.03.1999.
Astfel, potrivit acestor dispozitii, în cazul nerambursarii ratelor scadente la termen, rata va fi înregistrata la împrumuturi restante, platindu-se o dobânda cu procente peste cea curenta.
Instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a prevederilor art. 8 alin. 2 din contract, considerând ca au fost încalcate dispozitiile O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti, aprobata prin Legea nr. 356/06.06.2002.
Contractul de împrumut în cauza a fost încheiat însa la data de 17.03.1999, anterior adoptarii celor doua acte normative, astfel încât dispozitiile acestora nu puteau fi avut în vedere la încheierea contractului, încalcându-se astfel principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat prin dispozitiile art. 1 (actual art. 6 din noul Cod civil).
De asemenea, Decizia nr. XI din 24 octombrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data în aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 3 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 9/2000, cu referire la art. 969 Cod civil, avuta în vedere la pronuntarea hotarârii, este ulterioara datei la care a fost încheiat contract, obligatorie fiind pentru instante, în raport de dispozitiile art. 330 alin. 4 Cod proc. civ., de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial, respectiv 9 februarie 2006.
Instanta retine însa ca, la data încheierii contractului de împrumut, dispozitiile referitoare la clauzele penale erau reglementate prin Legea nr. 313/19 februarie 1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contracte si pentru adausul unui alineat la art. 1089 Cod civil, abrogata abia prin art. 230 lit. b din Legea nr. 71/2001 pentru punerea în aplicarea a noului Cod civil.
Potrivit art. 1 al legii, “clauza penala aflata în contracte de împrumuturi …, este si va ramâne anulata, oricare ar fi data actului a carei executare se cere”.
Prin dispozitiile art. 2 s-a prevazut ca, daca clauza penala nu va fi stipulata direct, ci va fi deghizata sub o alta forma, sau va rezulta din conditiunile actului, judecatorul va aprecia si va putea anula din contract acea clauza penala …”.
Prin urmare, clauza penala înscrisa la art. 8 alin. 2 din contract, prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumelor împrumutate, sub sanctiunea platii unei dobânzi penalizatoare cu 7 procente peste cea curenta, are o cauza nelicita, fiind contrara prevederilor legale mai sus aratate.
In ceea ce priveste critica referitoare la interpretarea clauzei prevazuta în art. 5 din contractul de împrumut, potrivit careia împrumutul se acorda cu o dobânda de 41% pe an, instanta retine urmatoarele:
Imprumutul de 65.000.000 lei (vechi) a fost acordat intimatei ………., având ca destinatie cumpararea de purcei, furaje, medicamente”, în baza dispozitiilor Legii nr. 165/1998, privind constituirea la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei a fondului pentru finantarea cheltuielilor aferente, lucrarilor agricole din sectorul vegetal si a celor pentru cresterea animalelor, în perioada 1998 – 2000.
Potrivit art. 4 alin. 1 din lege, la creditele trase din fond, acordate producatorilor agricoli, bancile comerciale vor percepe 6 puncte procentuale peste rata scontului.
La data încheierii contractului, rata scontului BNR fiind de 35%, prin aplicarea celor 6 puncte procentuale, prevazute de art. 4 din lege, s-a calculat o dobânda totala de 41% pe an, în limita impusa de dispozitiile legale mai sus aratate.
Prin urmare, dobânda practicata de banca a fost stabilita în mod corect, nefiind abuziva, si nici disproportionata, aspect confirmat si de expertiza contabila efectuata în cauza, astfel încât instanta, în mod gresit, a constatat nulitatea absoluta a contractului de împrumut, în ceea ce priveste clauza înscrisa în art. 5 din contract, aceasta cerere fiind neîntemeiata.
In ceea ce priveste critica referitoare la interpretarea eronata a dispozitiilor Legii nr. 58/1934 privind valabilitatea biletului la ordin, emis la 20 decembrie 1999, de catre intimata-reclamanta ………., se retin urmatoarele:
Conditiile privind emiterea si circulatia biletului la ordin sunt reglementate prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, precum si normele-cadru nr. 6/1994 emise de Banca Nationala a României, în aplicarea legii.
In conditiile în care, pe baza probelor administrate a rezultat ca dobânditoarea ……. si avalistul au semnat personal biletul la ordin, subscrierea acestuia nu s-a facut printr-un intermediar fara mandat expres, întrucât completarea celorlalte rubrici ale biletului la ordin de catre posesorul acestuia, este permisa, în baza reglementarilor speciale ale Legii nr. 58/1934.
Astfel, potrivit prevederilor art. 106 alin. 2 din lege, sunt aplicabile biletului la ordin dispozitiile privind cambia …, efectele semnaturii unei persoane care lucreaza fara împuternicire sau depasind împuternicirea (art. 10) si cambia în alb (art. 12)”.
Relativ la aceste ultime dispozitii legale, în ceea ce priveste cambia în alb, s-a prevazut ca, în cazul unei cambii necompletate la emitere, si care a fost completata fara a se tine seama de întelegerile intervenite, neobservarea acestor întelegeri nu va putea fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobândit cambia cu rea-credinta, sau daca a savârsit o greseala grava în dobândirea ei.
In aplicarea art. 12 mai sus enuntat sunt incidente anumite prevederi din Normele cadru nr. 6/1994, emise de Banca Nationala a României care, pe de o parte permit posesorului sa completeze un bilet la ordin emis în alb, iar, pe de alta parte, reglementeaza si efectele eventualei încalcari a întelegerii partilor:
Astfel, potrivit pct. 70, cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnatura tragatorului, iar uneori si o parte din mentiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin.
In continuare, la pct. 72, se prevede ca primitorul cambiei în alb, cât si oricare dintre posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu mentiunile cerute de art. 1 din Lege asupra cambiei si biletului la ordin, conform întelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fara a mai fi necesara interventia tragatorului, dreptul de completare trecând la posesorii succesivi odata cu predarea titlului.
Conform prevederilor punctelor 75, 76 si 77, posesorului de buna-credinta nu i se poate imputa nerespectarea întelegerilor dintre tragator si beneficiar exprimate prin cambia în alb la momentul emiterii acesteia, daca titlul a fost completat în mod abuziv de catre beneficiar sau de catre un alt posesor al titlului; nerespectarea întelegerilor stabilite în momentul emiterii, cu ocazia completarii titlului, va putea fi opusa posesorului care a dobândit cambia cu rea-credinta sau a savârsit o greseala grava în dobândirea ei; completarea cambiei în alb se va putea face în orice moment, însa anterior prezentarii acesteia la plata si dresarii protestului în cazul refuzului platii.
Biletul la ordin în cauza a fost semnat de intimata ………., fara completarea celorlalte rubrici, fiind deci un bilet la ordin emis în alb, cu privire la care devin aplicabile reglementarile normative mai sus aratate.
In consecinta, modalitatea de a emite în alb biletul la ordin de catre intimata, este una permisa, din interpretarea dispozitiilor art. 70 din Norme rezultând ca, pentru a fi considerat bilet la ordin în alb”, este suficient ca pe titlul de creanta sa figureze semnatura tragatorului, completarea celorlalte rubrici la emitere fiind optionala.
In consecinta, ………., în calitate de posesor de buna credinta al biletului la ordin avea dreptul de a completa celelalte rubrici ale acestuia, iar încalcarea întelegerilor intervenite între parti, cu ocazia completarii, nu atrage nulitatea absoluta a biletului la ordin, atâta timp cât banca a fost posesor de buna credinta, în conformitate cu prevederile art. 106 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin.
Asa fiind, în mod gresit s-a apreciat de catre prima instanta asupra nulitatii absolute a biletului la ordin, în raport de dispozitiile art. 1 din Legea nr. 58/1934 si acest capat de cerere fiind neîntemeiat.
In ceea ce priveste motivul de recurs privind neîndeplinirea obligatiei reclamantei ………. de plata a taxei judiciare de timbru, tribunalul considera ca acesta este nefondat.
Instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor art. 15 lit. j) din Legea r. 146/1997 privind taxele de timbru, în capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor prevazute de art. 5 si art. 8 alin. 2 din contractul de împrumut.
Potrivit acestor dispozitii, sunt scutite de taxele judiciare de timbru actiunile si cererile referitoare la protectia consumatorilor, atunci când persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor, au calitatea de reclamant, împotriva agentilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.
Asa fiind, cum în speta sunt întrunite conditiile cerute de dispozitiile speciale legale mai sus mentionate, nu prezinta relevanta faptul ca, actiunea promovata este evaluabila în bani, asa cum s-a stabilit prin Decizia civila nr. 954 din 5 decembrie 2005 a Curtii de Apel Constanta, fiind o actiune scutita de la obligatia de plata a taxei de timbru.
De retinut ca, în ceea ce priveste celelalte capete de cerere referitoare la anularea Biletului la ordin, reclamanta a timbrat în mod corespunzator, asa cum s-a constatat si de catre prima instanta.
Fata de considerentele mai sus expuse, în raport de dispozitiile art. 312 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., va fi admis recursul promovat de ………..
Urmeaza a se modifica hotarârea atacata în sensul admiterii în parte a actiunii reclamantei ………..
Urmeaza a se constata nulitatea absoluta partiala a Contractului de împrumut nr. 72/17.03.1999, doar cu privire la clauza înscrisa în art. 8 alin. 2 din contract.
Urmeaza a se respinge capetele de cerere privind nulitatea absoluta a clauzei înscrisa la art. 5 din contractul de împrumut precum si cu privire la biletul la ordin emis la 20 decembrie 1999, ca nefondate.
Urmeaza a fi mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii atacate.
