Motiveaza reclamantii ca au lucrat în cadrul societatii pârâte în calitate de conducatori auto, in conditii deosebite de munca.
Cererea nu a fost întemeiata în drept.
În sustinerea cererii, au fost anexate înscrisuri.
Pârâta, legal citata, nu a depus întâmpinare.
În cursul procedurii, instanta a admis si administrat la cererea partilor proba cu înscrisuri si interogatoriu.
De asemenea, la termenul din data de 10.02.2010 a fost admisa proba cu expertiza contabila solicitata de catre reclamanta.
Prin sentinta civila nr. 1651/12.05.2010 a Judecatoriei Tulcea s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Tulcea declinându-se cauza la Judecatoria Sector 1 Bucuresti care, prin sentinta civila nr. 23265 din 24.11.2011 a constatat conflictul negativ de competenta si a trimis cauza la Înalta Curte de Casatie si Justitie care, prin decizia nr. 3586 din 19.04.2011 a stabilit competenta de solutionare a acuzei în favoarea Judecatoriei Tulcea, la data de 30.05.2011 înregistrându-se prezentul dosar.
Prin notele scrise din data de 25.11.2010, pârâta a invocat exceptia prematuritatii si exceptia tardivitatii.
Prin sentinta civila nr. 2358/30 iunie 2011 Judecatoria Tulcea a respins exceptia prematuritatii si exceptia tardivitatii cererii formulate de pârâta ca nefondate.
De asemenea, instanta a admis în parte cererea formulata de reclamanti si a obligat pârâta sa înscrie în carnetele de munca ale reclamantilor timpul lucrat în grupa a II-a de munca în procent de 100% astfel:
-……… pentru perioada lucrata în intervalul 01.05.1992-01.04.2001;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 01.05.1993-01.01.1998;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 01.06.1991-01.04.2001;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 01.06.1991-01.04.2001;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 23.09.1992-01.04.2001;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 01.07.1992-01.04.2001;
– ……… pentru perioada lucrata în intervalul 26.06.2000-01.04.2001.
Instanta s-a pronuntat cu precadere asupra exceptiilor în baza art. 137 alin.1 c.proc.civ.
Astfel, prima instanta a retinut ca pârâta a invocat exceptia prematuritatii introducerii cererii aratând ca potrivit pct. 1 din Ordinul nr. 590/2008 a MMFES, orice persoana poate solicita de la angajator eliberarea unei adeverinte prin care se atesta ca si-au desfasurat activitatea în locurile de munca încadrate în grupa a II-a.
Instanta retine ca cererea reclamantilor vizeaza completarea carnetului de munca cu mentiunea grupei a II-a de munca pentru perioada lucrata.
Pct. 1 din Ordinul nr. 590/2008 a MMFES, priveste situatia în care o persoana poate solicita de la angajator eliberarea unei adeverinte prin care se atesta ca si-au desfasurat activitatea în locurile de munca încadrate în grupa a II-a. În cauza pendinte nu exista o astfel de solicitare a reclamantilor, ci este vorba de refuzul fostului angajator de completare a carnetului de munca cu mentiunea grupei a II-a de munca, nefiind îndeplinita cerinta premisa, respectiv solicitarea de a elibera o adeverinta.
Pe de alta parte, art. 8 din Decretul nr. 92/1976 precizeaza ca rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum si refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificarile unor înscrieri, se comunica celui în cauza, în scris si motivat, în termen de 15 zile de la data luarii masurii. În situatia de fata nu exista nici rectificare din oficiu si nici o comunicare a refuzului de a înscrie în carnetul de munca unele date, astfel încât instanta a respins exceptia prematuritatii ca nefondata.
În ceea ce priveste exceptia tardivitatii, pârâta a aratat ca potrivit art.8 alin.2 din Decretul nr. 92/1976, “Împotriva masurii luate potrivit alin. (1), precum si în cazul neeliberarii carnetului la încetarea activitatii, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala îsi are sediul unitatea care a luat masura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicarii”. În ceea ce priveste momentul de la care începe sa curga termenul, pârâta arata ca acesta a început sa curga de la data predarii carnetelor de munca.
Instanta a retinut ca termenul curge, asa cum este prevazut în art.8 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 92/1976 si, întrucât în cauza nu exista dovada faptului ca reclamantilor li s-au restituit carnetele de munca, acestia erau în termen sa formuleze prezenta cerere, astfel încât a respins exceptia tardivitatii ca nefondata.
În ceea ce priveste fondul cererii instanta a retinut urmatoarele:
Perioada drepturilor privind încadrarea în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii este 20.03.1990 – 01.04.2011, potrivit Ordinului nr. 50 05.03.1990 al Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii, care precizeaza locurile de munca, activitatile si categoriile de personal care lucreaza în conditii deosebite, ce se încadreaza în grupele I si II de munca în vederea pensionarii.
Începând cu data de 01.04.2001, odata cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, avizul pentru încadrarea în grupele de munca I si II este dat de Inspectoratul de Munca conform HG nr.261/2001.
Prin adresa nr. 11689/29.12.2009 aflata la dosar, ITM Tulcea a aratat ca SC ……… SA – MEMBRU ……… – SC ……… ……… SA a solictat delegarea unui inspector de specialitate pentru a participa la prelevarea de probe în vederea determinarii noxelor, înaintând lista cu locurile de munca susceptibile a avea depasite limitele noxelor. Ulterior, pârâta prin adresa nr. 131/16.01.2002 comunica faptul ca actiunea se amâna, iar de atunci nu s-a mai adresat ITM pentru finalizarea procedurii de obtinere a avizului de încadrare a locurilor de munca în conditii deosebite.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA sucursala …….. Tulcea în perioada 01.06.1991 – 12.02.2007 pentru care are dreptul la încadrarea în grupa a II-a de munca, dovada fiind si Adeverinta nr. 1928 din data de 10.10.1998 eliberata de SNP ……… SA prin care se specifica încadrarea în functia de sofer transport produse petroliere, beneficiind de încadrarea în grupa a II-a de munca în procent de 100%, pentru perioadele 01.04.1980-21.03.1990 si 20.09.1990-01.06.1991 asa cum sunt înscrierile de la poz.39 din carnetul de munca, ca potrivit Ordinului 50/1990, HG. Nr. 456/1990 pel-5 din anexa 2 la Ordinul 969/1990, se încadreaza în grupa a II-a de munca 100%, dupa care prin Adeverinta 5271/04.06.2006, emisa de ……… SA sucursala Tulcea, este evidentiat sporul de periculozitate obtinut pe perioada 01.03.1992 -01.04.2002 si Adeverinta 17971 din 10.03.2.010 eliberata de ……… ………, prin care se arata ca s-a acordat grupa a II-a de munca potrivit cadrului legal (HG 456/1990,Ord.50/1990, Ord.969/1990 al M.lnd.si Chimiei pet. 1-5 anexa 2).
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% în perioada 1.06.1991-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat ca sofer cu contract de munca la ……… SA Sucursala …….. Tulcea în perioada 01.06.1991 – 30.11.2006, pentru care are dreptul la încadrarea în grupa a II-a de munca, dovada fiind înscrierile din carnetul de munca la poz.29 privind încadrarea în grupa a II-a în procent de 100%, fara a se reveni cu o alta încadrare pâna la încetarea contractului de munca, apoi Adeverinta nr.572/14.06.2006 unde este evidentiat sporul de periculozitate acordat în perioada 01.03.1992 -01 04.2002, urmata de Adeverinta nr. 18076 c.n 22.03.2010 eliberata de ……… ……… prin care se arata ca s-a acordat grupa a II a de munca potrivit cadrului legal.
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% în perioada 01.06.1991-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA Sucursala …….. Tulcea în perioada 01.07.1992-01.08.2007. Adeverinta nr. 1432/25.03.2005 eliberata de SC ……… SA.cuprinde acordarea sporului de periculozitate de care a beneficiat pe perioada 01.07.1 992 – 01.04.2001, având functia de sofer masina mare tonaj.
Reclamantul ……… se incadreaza în grupa a II-a de munca 100% în perioada 01.07.1992-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA Sucursala …….. Tulcea în perioada 01.06.1991 – 29.09.2006, având functia de sofer, conducator auto, sofer camioneta etc. Adeverinta nr. 1885 din 05.02.2010 eliberata de ……… ……… SA arata ca reclamantul a beneficiat de spor de periculozitate în perioadele 01.05.1993 -01.01.1993 si 01.12.1998-01.04.2001.
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% pentru perioadele lucrate în intervalele de timp 01.05.1993 – 01.01.1998 si 01.12.1998-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA Sucursala …….. Tulcea în perioada 26.06.2000 – 03.02.2009, având functia de conducator auto, sofer masina mare tonaj, manipulant si pompier. Adeverinta nr.5721 din 14.06.2006 eliberata de SC ……… SA Sucursala Tulcea specifica faptul ca în perioada 26.06.2000 – 01.04.2002 reclamantul a beneficiat de spor de periculozitate.
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% pentru perioada lucrata în intervalul 26.06.2000-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA Sucursala Tulcea în functia de conducator auto, sofer masina mare tonaj în perioada 23.09.1992 – 01.08.2006. Adeverinta nr.85/05.03.2007 eliberata de SC ……… SA Zona …….. Tulcea cuprinde “sporul de pericol” de care a beneficiat reclamantul în perioada 23.09.1992 – 01.04.2001.
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% pentru perioada lucrata în intervalul 23.09.1992-01.04.2001.
Reclamantul ……… a fost angajat cu contract de munca la ……… SA Sucursala …….. Tulcea în functia de sofer masina mare tonaj în perioada 01.04.1992 – 0. .03.2005, pentru care a beneficiat de spor de “pericol” începând cu 01.05.1992 pâna la 01.04.2001, asa cum reiese din adeverinta nr. 1332/25.03.2005 eliberata de ……… SA sucursala …….. Tulcea.
In concluzie, reclamantul ……… se încadreaza în grupa a II-a de munca 100% pentru perioada lucrata în intervalul 01.05.1992 – 01.04.2001.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul ………, cât si pârâta SC ……… SA – MEMBRU ……… – SC ……… ……… SA.
În motivarea recursului sau, recurentul – reclamant ……… a aratat ca desi a solicitat obligarea pârâtei la completarea carnetului de munca cu mentiunea grupei a doua de munca pentru perioada 1 iunie 1991 – 1 aprilie 2001, instanta de fond, care initial a dispus admiterea în parte a actiunii, numai pentru perioada 1 mai 1993 – 1 ianuarie 1998 si ulterior si pentru perioada 1 decembrie 1998 – 1 aprilie 2001, nu a avut în vedere copia carnetului de munca depus la dosarul cauzei.
La rândul sau, recurenta – pârâta SC ……… SA – MEMBRU ……… – SC ……… ……… SA a aratat în motivarea recursului ca în mod gresit a fost respinsa exceptia de necompetenta materiala, invocata la 30 septembrie 2009, ca instanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala cu încalcarea principiului dreptului la aparare si al contradictorialitatii, ca instanta a facut o analiza trunchiata a probelor existente la dosarul cauzei si nu a observat ca acordarea sporului pentru conditii periculoase nu conduce în mod automat la încadrarea în grupa a II-a de munca.
A mai aratat recurenta – pârâta ca desi din adresa emisa de Casa de pensii a mun. Bucuresti rezulta ca Sucursala …….. Tulcea nu a obtinut avizul de încadrare a locurilor de munca în conditii deosebite, instanta nu a analizat deloc aceasta proba.
În drept, recurenta – pârâta a invocat dispozitiile art. 304, pct. 3 si 9 c.pr.civ. si art. 312, alin. 3 c.pr.civ.
În ce priveste criticile aduse hotarârii primei instante referitoare la competenta materiala si teritoriala, Tribunalul arata ca prin decizia nr. 3586/19 aprilie 2011 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie a fost stabilita competenta Judecatoriei Tulcea atât din punct de vedere material cât si teritorial, tinându-se cont de obiectul cererii si de sediul pârâtei. Prin urmare criticile aduse hotarârii atacate sub acest aspect nu mai pot face obiectul prezentului recurs.
Analizând recursurile declarate împotriva hotarârii instantei de fond, Tribunalul constata ca recursul reclamantului ……… este nefondat, iar recursul pârâtei SC ……… SA – MEMBRU ……… – SC ……… ……… SA este întemeiat, pentru urmatoarele motive:
Reclamantii au solicitat instantei, prin cererea de chemare în judecata, completarea carnetelor lor de munca cu grupa a II-a de munca pentru diferite perioade lucrate.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 92/1976 rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum si refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificarile unor înscrieri, se comunica celui în cauza, în scris si motivat, în termen de 15 zile de la data luarii masurii.
Împotriva masurii luate potrivit alin. (1), precum si în cazul neeliberarii carnetului la încetarea activitatii, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala îsi are sediul unitatea care a luat masura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Cum în cauza de fata nu suntem în prezenta unei completari din oficiu, rezulta ca reclamantii au atacat la Judecatoria Tulcea refuzul pârâtei de a proceda la completarea carnetului de munca. Este adevarat ca refuzul pârâtei presupunea ca reclamantii sa se adreseze acesteia cu o cerere, iar pârâta sa refuze a da curs acestei cereri, refuz ce ar fi trebuit comunicat reclamantilor. Tribunalul constata însa ca, desi reclamantii nu au facut dovada ca s-au adresat pârâtei cu o astfel de cerere, iar aceasta a refuzat sa-i dea curs, din întreaga procedura desfasurata în fata instantei pâna în prezent (cererea de chemare în judecata fiind introdusa la 7 iulie 2009) rezulta refuzul pârâtei de a înscrie în carnetele de munca ale reclamantilor perioadele pretinse ca fiind lucrate în grupa a II-a de munca.
Astfel fiind, în mod corect instanta de fond a respins exceptiile prematuritatii si tardivitatii cererii reclamantilor.
Referitor însa la perioadele lucrate de reclamanti în grupa a II-a de munca, Tribunalul constata ca acestea nu rezulta din înscrisurile depuse la dosar, astfel cum cer dispozitiile art. 8 din decret.
Instanta de fond a administrat însa si alte probe decât înscrisurile si, coroborându-le, a constatat ca reclamantii se încadreaza pentru diferite perioade în grupa a II-a de munca.
Aceasta solutie a instantei de fond este gresita, deoarece nu acesta era obiectul cererii reclamantilor (de a li se recunoaste perioada muncita în grupa a II-a de munca), ci doar înscrierea respectivelor perioade, daca ele rezulta din înscrisuri.
În acest fel instanta a dat reclamantilor mai mult decât acestia au solicitat, respectiv le-a recunoscut perioade lucrate în grupa a II-a (desi pentru aceasta competenta de solutionare a cauzei nici nu apartinea judecatoriei, ci tribunalului), în conditiile în care obiectul cererii era altul.
Este adevarat ca în dispozitivul hotarârii atacate instanta a obligat pârâta sa înscrie în carnetele de munca ale reclamantilor perioadele lucrate în grupa a II-a de munca, însa din considerentele hotarârii rezulta ca instanta de fond este cea care a stabilit care sunt aceste perioade si care a analizat daca reclamantii se încadreaza în conditiile prevazute de lege pentru grupa a II-a de munca.
Tribunalul arata ca în procedura prevazuta de art. 8 din decretul nr. 92/1976 judecatoria nu poate analiza daca reclamantii îndeplinesc anumite conditii pentru a fi încadrati în anumite grupe de munca sau daca beneficiaza de anumite sporuri, grupe sau trepte de salarizare(aceasta intrând în competenta de prima instanta a tribunalelor), ci doar trebuie sa dispuna înscrierea unor date care rezulta cu certitudine din înscrisuri, în carnetele de munca ale salariatilor.
Prin urmare, în cauza de fata reclamantii carora nu li s-au recunoscut perioadele lucrate în grupa a II-a de munca trebuiau sa se adreseze tribunalului pentru ca, în urma probelor administrate aceasta instanta sa se pronunte asupra dreptului lor de a beneficia de grupa respectiva de munca si abia apoi, daca pârâta refuza înscrierea acestor perioade în carnetele de munca sa se adreseze judecatoriei pentru completarea carnetelor de munca.
Cum aceste perioade lucrate în grupa a II-a de munca nu rezulta cu certitudine din înscrisurile depuse la dosar (fiind necesara interpretarea acestor înscrisuri si coroborarea lor cu alte probe), Tribunalul constata ca cererea reclamantilor de completare a carnetelor de munca este nefondata.
Asa fiind, Tribunalul constata ca hotarârea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii si acordarea a mai mult decât s-a cerut sau a ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente astfel motivele de recurs prevazute de art. 304, pct. 6 si 9 c.pr.civ.
Drept urmare, Tribunalul va respinge recursul reclamantului ……… si va admite recursul pârâtei, va modifica hotarârea atacata în sensul ca va respinge cererea de chemare în judecata ca nefondata.
