Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 4594 din data de 12.06.2013
Dosar nr. 13272/318/2012* Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
JUDETUL GORJ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4594
Ședința publică de la 12.06.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
GREFIER : ELENA CĂRBUNESCU
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. …S.R.L. prin administrator P.N.și pe intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ …, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru petenta S.C. …S.R.L. administrator P.N.și apărător ales G.C., martora C.L., lipsă fiind reprezentantul intimatului INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ …
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimatul a răspuns la solicitarea instanței, depunând la dosarul cauzei adresa nr. 10959/06.06.2013, avocat G.C. precizând că a luat la cunoștință de înscris de la dosarul cauzei.
Instanța procedează la audierea martorei C.L. sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Avocat G.C., pentru petentă, solicită admiterea plângerii contravenționale formulate, în principal anularea procesului-verbal contestat și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată, arătând că petenta nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa, fișa medicală a angajatei V.M.S.fiind încheiată la începutul lunii mai 2012, activitatea acesteia începând la data de 1 iunie 2012, aceasta sosind pe data de 31 mai 2012 la punctul de lucru fără știrea administratorului societății, agentul intimatei neconsemnând numele vreunei persoane care să fi fost servită la bar de această angajată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2012, sub nr. 13272/318/2012, contestatoarea S.C. …S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ .., a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să constate prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale, dacă se va trece peste excepția invocată se se dispună anularea procesului-verbal de constatare contravenție seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, întrucât numita V.M.S.ar fi prestat muncă în calitate de vânzător în barul petentei, începând cu data de 30 mai 2012, însă aspectele reținute nu sunt conforme realității, reprezentantul petentei neputând să-și prezinte punctul de vedere la momentul efectuării controlului, respectiv al întocmirii procesului-verbal contestat.
A mai arătat că numita V.M.S.avea semnat contractul individual de muncă la momentul efectuării controlului, era efectuat REVISAL-ul, figura înregistrată în registrul de evidență al salariaților, fiind angajata societății și în prezent, însă urma să înceapă activitatea la 1 iunie 2012, dar fiind la prima angajare a cu două zile mai devreme pentru a observa de la cealaltă angajată, vânzătoare a barului, ceea ce are de făcut, în zilele de 30 și 31 mai 2012, activitatea efectivă desfășurând-o cealaltă vânzătoare.
A susținut și că fișa medicală era întocmită din dat de 7 mai 2012, contractul de muncă încheiat și efectuat REVISAL-ul, așa încât în mod nelegal a fost sancționată, bugetul statului nefiind prejudiciat, pericolul social al faptei fiind redus, întrucât nu a produs consecințe juridice grave.
În drept, petenta a invocat disp. art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, proces-verbal de control, înștiințare de plată, contract de muncă, fișă de aptitudini, situație angajați (filele 5-13).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, solicitând și respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal contestat a fost întocmit în urma unui control prin care s-a constatat că numita V.M.S.fusese primită la muncă de către petentă fără încheierea în prealabil a unui contract individual de muncă, aspect recunoscut prin declarația din data de 30.05.2013.
A mai arătat că numita V.M. fost surprinsă servind clienți la bar, declarând că lucrează de la ora 08.30 la ora 16.30, că nu știe ce salariu va primi și nu a semnat contract individual de muncă, aș încât în mod legal și temeinic a fost sancționată petenta, întrucât avea obligația ca anterior accesului la punctul de lucru, să încheie contract individual de muncă, chiar și în perioada probei de muncă.
A precizat și că, după controlul efectuat și ca urmare a acestuia, petenta încheie contract individual de muncă și îl transmite în REVISAL la data de 31.05.2012, ora 11.27.
În drept, intimatul a invocat disp. art. 115-118 Cod pr. civ.
În dovedire, intimatul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, proces-verbal de control și anexă, plan de măsuri, fișă de identificare, proces-verbal de afișare, extras, planșe foto (filele 21-33).
Prin sentința civilă nr. 15399/06.12.2012, instanța a admis plângerea contravențională, anulând procesul-verbal contestat, iar prin decizia nr. 488/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis recursul intimatului, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, formându-se dosarul de față.
Prin încheierea din ședință publică din data de 29.05.2013, instanța a respins excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale și excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, cu motivarea acolo expusă.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei și avertisment, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, respectiv a contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, întrucât la data de 31.05.2012, ora 11:00, a fost depistată numita V.M.S.prestând activități de vânzător la punctul de lucru al petentei din comuna …, fără a avea încheiat contract individual de muncă cu petenta, aceasta din urmă netransmițând în registrul general de evidență a salariaților elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.
Petenta nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal contestat, în cuprinsul acestuia fiind consemnat motivul pentru care a fost încheiat în lipsa martorului asistent, și anume întrucât la momentul încheierii au fost prezenți doar agenți constatatori.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă prin poștă la instanță la data de 03.08.2012 (fila 14 verso), împotriva procesului-verbal de contravenție comunicat la data de 26.07.2012 (fila 28).
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Nu poate fi reținută susținerea petentei în sensul că la încheierea procesului-verbal contestat s-au încălcat disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât ipoteza acestui articol este prezența contravenientului la momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât acesta a fost întocmit în lipsă, fiind consemnat și motivul pentru care a fost încheiat în lipsa unui martor asistent, și anume întrucât la momentul încheierii au fost prezenți doar agenți constatatori, fiind astfel respectate disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera “acuzațiilor în materie penală”; la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, aceea de primire la muncă a unei persoane fără a i se încheia contract individual de muncă.
Instanța arată că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, petenta avea obligația de a încheia, în baza consimțământului părților, în formă scrisă, contract individual de muncă angajatului său, anterior începerii raporturilor de muncă.
Din analiza materialului probator administrat, instanța reține că numita V.M.S.a prestat activități în beneficiul petentei, fiind primită la muncă de către aceasta fără a i se încheia contract individual de muncă.
În acest sens, declarația numitei V.M.S.dată în fața instanței nu poate fi apreciată ca sinceră, din moment ce aceasta a recunoscut prin semnarea fișei de identificare din data de 31.05.2012, ora 10.57 (fila 27) că prestează activitate de vânzătoare în beneficiul petentei din data de 30.05.2012, având normă întreagă de 8 ore pe zi, fără a i se fi stabilit cuantumul salariului, precum și că nu a semnat cu petenta contract individual de muncă, fiind în probe.
Dacă numita V.M.S.ar fi avut încheiat un contract individual de muncă, acesta avea posibilitatea să aducă acest lucru la cunoștința inspectorilor de muncă, iar nu să scrie și să semneze cu privire la împrejurări ce nu ar fi corespuns realității.
În privința declarației date în fața inspectorului de muncă, instanța reține că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de “stabilire legală a vinovăției”; în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Mai mult, numitei V.M.S.i-a fost încheiat de către petentă contract individual de muncă pe durată nedeterminată din data de 31.05.2012, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților la data de 31.05.2012 ora 11.27 (fila 11), așadar ulterior constatărilor efectuate de către inspectorul de muncă, în funcția de lucrător gestionar.
Totodată, în virtutea caracterului divizibil al declarației de martor, instanța va reține declarația martorei C.L. doar în privința aspectelor ce se coroborează cu ansamblul materialului probator, și anume în privința faptului că, la data de 31.05.2012, numita V.M.S.se afla în barul situat la punctul de lucru al petentei și presta activitate corespunzătoare unei probe de muncă, urmând să înlăture restul aspectelor relevate prin declarație.
Așa fiind, instanța reține că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei și săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011 privind netransmiterea de către angajator a registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-g, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, întrucât în cauză începerea activității a avut loc la data de 30.05.2012, iar petenta a transmis datele respective ulterior, la data de 31.05.2012 ora 11.27.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate petentei, instanța arată că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, instanța apreciază că agentul constatator a realizat o judicioasă individualizare a sancțiunii contravenționale prin aplicarea unui avertisment petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, însă în privința sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicate petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, instanța consideră că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța constată că, în speță, petenta a încălcat obligația legală de încheiere a unui contract individual de muncă față de o singură persoană, că a intrat în legalitate într-o perioadă de timp foarte scurtă, prin încheierea contractului individual de muncă pentru numita V.M.S.la data de 31.05.2012 și înregistrarea acestuia în registrul general de evidență a salariaților la aceeași dată, ora 11:27, nefiind dovedite antecedente contravenționale în același domeniu.
De asemenea, instanța arată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea în materie contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Așa fiind, față de cuantumul ridicat al amenzii contravenționale aplicate petentei, și anume 10.000 lei, față de circumstanțele personale ale acesteia anterior detaliate, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și de urmarea produsă, practic lipsind prejudiciul ca urmare a intrării în legalitate în termen scurt, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale în cauza de față se poate realiza și fără aplicarea amenzii contravenționale, prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a modifica procesul-verbal contestat, în sensul de a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
În temeiul art.274 alin.1 Cod. pr. civ., instanța urmează a lua act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. …S.R.L., cu sediul în comuna … în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ…, cu sediul în …împotriva procesului-verbal de contravenție seria GJ nr. 008866/26.06.2012 încheiat de către agentul intimatului.
Modifică procesul-verbal contestat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.
PREȘEDINTE, GREFIER,
POPESCU ALEXANDRU BOGDAN CĂRBUNESCU ELENA
Red. P.A.B.-jud., tehnored. E.D./19.06.2013, 4 ex.
