TRIBUNALUL TULCEA
Sentinţa Civilă nr. 237
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 25 ianuarie 2008 şi înregistrată sub nr. 191/88/2008, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâţii ……… şi ……… pentru a se dispune în conformitate cu art. 138 lit. „c şi f” angajarea răspunderii patrimoniale, faţă de aceştia.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a preluat de la CAS Tulcea, creanţa acesteia urmare protocolului încheiat nr. 14/25.02.2004 şi pentru că nu s-a reuşit recuperarea creanţei di bunurile debitoarei, a înţeles să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a foştilor administratori ai debitoarei.
S-a mai arătat că reclamanta are calitatea de creditori în cauză fiind înscrisă în tabelul definitiv al consolidat al creditorilor cu o creanţă de 6.700 ron, prezentând sume preluate de FPS, precum şi cu creanţele de 63.431,41 ton, echivalent a 19.340,02 USD, creanţă preluată de la CAS Tulcea.
În acest sens solicită a se reţine că administratorii societăţii debitoare au continuat activitatea cu orice preţ deşi ştiau că mijloacele sunt vădit ruinătoare, nu au respectat obligaţiile financiare, în condiţiile pasivităţii în procurarea de lichidităţi, pe fondul contractării unor credite ce nu puteau fi restituite, care reprezintă un mijloc ruinător.
De asemenea, pârâţii nu au făcut demersuri în a stopa funcţionarea debitoarei pe pierderi atâta timp, cât pasivul era mai mic şi creditorii aveau posibilitatea recuperării creanţelor.
De asemenea, pârâţii nu au făcut demersuri în a stopa funcţionarea debitoarei pe pierderi atâta timp, cât pasivul era mai mic şi creditorii aveau posibilitatea recuperării creanţelor.
Se mai arată că administratorii societăţii au încercat să ascundă creditorilor situaţia patrimonială a societăţii.
Se mai arată că administratorii societăţii au încercat să ascundă creditorilor situaţia patrimonială a societăţii.
În dovedirea celor susţinute au depus au solicitat a se solicita de la Biroul de Carte funciară şi administraţia financiară aferente locului de domiciliu al pârâţilor să se solicite situaţia bunurilor acestora.
Creditoarea ADS Bucureşti, a mandat pe AVAS Bucureşti să susţină cererea de atragere a răspunderii personale a celor doi administratori, printr-un înscris depus la dosarul cauzei cu nr. 41152 din 11.02.2008.
Pârâta ……… a depus întâmpinare şi a arătat că la data de 24 ianuarie 2000 prin hotărârea nr. 1/24.01.2000 Adunarea generală a acţionarilor debitoarei a fost numită ca administrator al debitoarei S.C. ……… S.A.. La aceiaşi dată Adunarea generală hotăra încheierea unui contract de administrare prin care numitul ………., se obliga să organizeze şi să gestioneze activitatea societăţii timp de 3 ani.
Se mai arată că debitoarea la data când a fost numită în calitate de administrator avea debite foarte mari, care au fost acoperite parţial din veniturile obţinute de societate.
În anul 2002 este numit un alt administrator prin hotărârea Consiliului de Administraţie, administrator căruia pârâta i-a predat întreaga gestiune a societăţii ca activitate şi evidenţă contabilă. Noul administrator era copârâtul ……….., care a administrat societatea până în anul 2004 când şi-a dat demisia.
La data la care pârâtul ……… a preluat administrarea debitoarei aceasta avea deja însămânţată cu grâu şi lucernă o suprafaţa de aproximativ 300 hectare din care aproximativ 1000 cu lucernă şi aproximativ 200 hectatre grâu.
Mai arată că noul administrator a încheiat cu ADS-ul un contract de concesiune.
În anul 2004 când pârâtul ………. îşi dă demisia, pârâta ……… este numită din nou ca administrator, însă nu i se predă gestiunea, aceasta gestionând doar actele contabile.
În 2004 societatea nu mai avea activitate, terenul societăţii era lucrat de S.C. …….. S.R.L., contra unei redevenţe, care nu s-a plătit.
În raport de cele arătate precizează că atât cât a condus societatea nu a contractat împrumuturi, care să ducă la încetări de plăţi.
În apărare pârâta ……… a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în copii de carnetul de muncă a propus proba cu un martori, pentru a face dovada că a predat toate actele contabile şi s-a solicitat ca reclamanta să depună la dosar o serie de înscrisuri.
Pârâtul ……… a depus întâmpinare la data de 22 mai 2008, prin care a invocat că cererea reclamantei este neîntemeiată, considerând că reclamanta nu are calitate procesuală activă, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, şi totodată arată că nu s-a făcut dovada caracterului răspunderii personale reglementată de Lg. 85/2006, nu s-a dovedit caracterul existenţei faptei ilicite, şi nu s-a dovedit existenţa unui raport de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciu.
Cu privire la prevederile Lg. 85/2006, arată că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a promova o astfel de cerere, în conformitate cu art. 138 al. 1 din lg. 85/2006, aceasta poate fi formulată decât de către lichidatorul judiciar.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arată că reclamanta trebuia să justifice calitatea procesuală pasivă a unui membru al organelor de conducere .
Instanţa a făcut adresă către reclamantă la data de 15 octombrie 2008, pentru a depune înscrisuri în susţinerea cererii sale, şi a admis cererea pârâtei privind audierea martorului.
La data de 06 februarie 2009, judecătorul sindic a decăzut din beneficiul probei cu martori pe pârâta ………, având în vedere şi adresa reclamantei prin care precizează că nu poate formula răspuns la nota în probatorii, motivat de faptul că debitoarea a fost transferată la Ministerul Agricultură, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, conform OUG 198/1999, odată cu semnarea protocolului de transfer, fiind predate toate documentele referitoare la această debitoare şi apreciat cererea în stare de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine:
Reclamanta AVAS Bucureşti prin cererea formulată a chemat pârâţii ……… şi ……… pentru a se dispune în conformitate cu art. 138 lit. „c şi f” angajarea răspunderii patrimoniale, faţă de aceştia având în vedere calitatea de administratori pe care au avut-o în cadrul conducerii activităţii debitoarei S.C. ……….
Reclamanta a motivat cererea sa susţinând că pârâţii au continuat activitatea cu orice preţ deşi ştiau că mijloacele sunt vădit ruinătoare, nu au respectat obligaţiile financiare, în condiţiile pasivităţii în procurarea de lichidităţi, pe fondul contractării unor credite ce nu puteau fi restituite, care reprezintă un mijloc ruinător.
Pârâţii au depus fiecare împarte întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiate, iar pârâtul ……… a invocat şi respingerea cererii reclamantei pe motivul lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, raportat la art. 138 al. 1 din lg. 85/2006, însă aceasta excepţie nu poate fi avută în vedere, deoarece reclamata a fost împuternicită de către comitetul creditorilor pentru a formula o astfel de cerere.
Intimata S.C. ……… S.A. Tulcea prin lichidator, a solicitat de asemenea, respingerea cererii reclamantei arătând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 138 din Lg. 85/2006.
De asemenea, se mai reţine că s-a solicitat reclamantei să depună la dosarul cauzei precizări cu privire la temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, cu privire la situaţia de fapt în ce o priveşte pe ………, în sensul că a dispus în interes personal, continuarea activităţii debitoarei S.C. ……… S.A., care ducea în mod vădit la încetarea de plăţi sau că aceasta a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăţi, precum şi pentru a depune la dosarul cauzei – Hotărârea Consiliului de Administraţie din 24.10.2000, contractul de administrare încheiat cu ………..
Urmare solicitării acestor relaţii reclamanta a precizat că nu este în măsură să răspundă deoarece a fost semnat un protocol de transfer, iar toate actele au fost predate la Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În consecinţă se va reţine că cererea formulată de reclamanta creditoare nu este întemeiată, deoarece sarcina probei incumbă celui care face o afirmaţie în faţa judecăţii, iar simpla invocare a prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înţeles să instituie o prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere în sarcina acestuia, ci a prevăzut atragerea acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele enumerate de lege, că s-a contribuit la ajungerea societăţii, în stare de .
Exonerarea de răspundere operează în măsura în care în cursul procedurii de faliment se probează îndeplinirea de către pârâţi a tuturor îndatoririlor prevăzute de lege pentru exercitarea atribuţiilor de administrator.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Lg. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârşirea unei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societăţii debitoarei în stare de insolvenţă.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Pentru a fi vorba de o răspundere delictuale, înseamnă că, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art. 998 – 999 constând în fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa, care capătă conotaţii speciale, aşa cum susţine şi reclamanta creditoare în cererea sa în momentul în care susţine” culpa este un element de natură obiectivă, a cărei existenţă este necesară şi suficientă pentru a da naştere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al voinţei făptuitorului”, dar care însă trebuie dovedită.
Cum astfel de probe nu au fost făcute de către reclamanta creditoare , deoarece nu au fost administrate nici un fel de probe, urmează a fi respinsă cererea ca nefondată.
