Contestaţie împotriva deciziei de sancţionare. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă


Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 3046 din data de 24.04.2013

Contestație împotriva deciziei de sancționare

( Tribunalul Mehedinți – s.c. 3046/24.04.2013)

Prin cererea adresată acestei instanțe contestatoarea P.C. a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 37/4.01.2013 emisă de intimata Banca Comercială Română SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii și restituirea drepturilor bănești ce îi vor fi reținute până la data soluționării prezentei cereri; cu cheltuieli de judecată.

În fapt contestatoarea a arătat că prin decizia contestată s-a dispus reducerea salariului de bază brut lunar cu 10% pe o perioadă de 3 luni invocându-se disp. art. 248 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 și faptul că ar fi săvârșit unele fapte, care au fost considerate ca fiind abateri disciplinare, fapte analizate de comisia de disciplină a angajatorului. Astfel, i s-a imputat faptul că ar fi validat operațiuni neaturizate în contul clienților și că nu ar respectat o dispoziție a directorului județean cu privire la prezența acestuia la punctul de lucru în care își desfășoară activitatea.

Contestatoarea a mai arătat că decizia este neîntemeiată și nelegală întrucât nu respectă disp. art. 251, alin.1 și 2 din Codul Muncii, în sensul că nu a respectat termenul de 30 de zile calendaristice care a început să curgă la data de 21.11.2012, așa cum reiese din nota de control DAF, împlinindu-se la data de 22.12.2012.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. Codului Muncii și ale Codului de Procedură Civilă.

În dovedirea celor susținute a depus la dosar decizia contestată.

În apărare, intimata a formulat și a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se că în stabilirea concretă a sancțiunii disciplinare, angajatorul a pornit de la gravitatea faptei săvârșite de salariată, apreciată în funcție de criteriile legale și convenționale ale individualizării sancțiunii disciplinare. Activitatea salariatei ce ocupa funcția de consilier client retail la unitatea administrativ teritorială aparținând BCR SA de validare a unor operațiuni neautorizate inițiate de către conducătorul unității creând premisele legălității măsurii dispuse.

Intimata a mai arătat că au fost respectate prevederile art. 252 alin.1 codul muncii, arătându-se că angajatorul a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare la data de 12.12.2012, prin nota Comisiei de Disciplină.

Au fost invocate disp. art. 14 lit a, art. 48 lit.i, j, k, și l din Regulamentul Intern și cele ale Codului de Etică ( art. 4.2.1, 4.2.6, 4.2.7., 4.3.6.3), Cunoaștere clientelei, Identificarea clienților persoane fizice, Contul Curent pentru persoane fizice.

S-au anexat la dosar contractul individual de muncă nr. 526/1.08.2008, actul adițional la acesta nr. 526/31.07.2008 și extras din Regulamentul Intern.

La solicitarea contestatoarei în cauză au fost audiați I.M. și C.M. , declarațiile acestora fiind anexate la dosar.

De asemenea, a fost administrată proba cu un interogatoriul intimatei, răspunsurile acesteia fiind anexate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:

Contestatoarea P.C. este angajata a Băncii Comerciale Române Agenția Severin in funcția de consilier client retail.

Prin decizia nr. 37/04.01.2013 contestatoarea a fost sancționata disciplinar cu reducerea salariului de baza brut lunar cu 10% pe o perioadă de trei luni deoarece a validat operațiunea neautorizată inițiata de către Marina Iancu in contul clientului S.GH. in data de 18.10.2012, încasare numerar 990 lei; a efectuat o operațiune neautorizată in contul clientului R.I. in data de 22.10.2012, plata numerar 3500 lei; in data de 16.11.2012 a solicitat d-nei P.M.L. , personal întreținere ISS să o apeleze telefonic pe d-na Iancu Marina, directorul unității pentru a o avertiza in legătură cu prezenta in unitate a d-lui M.C., director județean si a personalului DAF, deoarece domnul M.C. solicitase să nu facă cunoscută prezenta sa și a personalului DAF in unitate d-nei Iancu Marina.

Împotriva acestei decizii de sancționare, contestatoarea a formulat prezenta contestație prin care solicita anularea deciziei de sancționare deoarece nu au fost respectate condițiile de forma prevăzute de art. 252 alin.2, nu a fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice care a au început sa curgă la 21.11.2012, că sancțiunea aplicată este pentru o fapta care nu are legătura cu si nu a fost săvârșită cu vinovăție, iar sancțiunea aplicata este mult prea mare având in vedere că este la prima abatere.

In ceea ce privește excepția tardivității aplicării sancțiunii invocata de contestatoare, instanța nu o poate reține deoarece potrivit art. 252 alin.1, ” angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”;, astfel că, termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat a aplica sancțiuni disciplinare a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii, și nu de la data luării la cunoștință despre săvârșirea faptei, având în vedere că doar la finalizarea cercetării disciplinare prealabile se poate aprecia dacă fapta săvârșită de salariat este sau nu abatere disciplinară, șa acum este definită de art.247 alin.2 C. muncii.

În speță, potrivit dispozițiilor art.53 alin.1 din Regulamentul Intern al BCR, ” Comisa de disciplină este sesizată de regulă de sesizările directorilor entităților funcționale din cadrul BCR, referate prin care se constată încălcarea normelor legale sau interne ala băncii de către angajații aflați în subordinea respectivilor directori; sesizarea Comisiei de Disciplină de către altă entitate din bancă se face de regulă cu informarea prealabilă a superiorului direct la autorului faptei, iar în cazul în care superiorul este implicat în cauza care face obiectul sesizării se va informa managerul acestuia”;, iar potrivit art.62 alin.3 din același regulament, ” Toate procedurile de la data constatării abaterii disciplinare ( nota Comisiei de Disciplină) și până la emiterea deciziei,trebuie să se încadreze în termenul legal de 30 de zile calendaristice, conform disp. Art.252 alin.1 din C. muncii”;.

Astfel, din înscrisurile depus la dosar rezultă cu certitudine că, intimata în calitate de angajator a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare în cazul contestatoarei la data de 12.12.2012, prin Nota Comisiei de Disciplină , potrivit Notei Direcției Resurse Umane nr. 174/12.12.2012 ( fila 58 dosar) prin care s-a suspus aprobării măsurile propuse de Comisia de Disciplină ca urmare a cercetării disciplinare efectuate anterior , termen de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.252 alin.1 C. muncii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 16/12.11.2012 pronunțate în interesul legii de ÎCCJ , decizie cu caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, în raport de prevederile art.330 ind.7 alin.4 C. proc.civ., ” în interpretarea și aplicarea art.252 alin.1 C. muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final la cercetării disciplinare prealabile la registratura angajatorului”;.

Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția tardivității aplicării sancțiunii invocata de contestatoare este nefondată, urmând a fi respinsă, decizie contestată fiind emisă cu respectarea termenului prevăzut de art.252 alin.1 C. muncii.

Pe fondul cauzei, în legătura cu susținerea contestatoarei ca decizia de concediere nu respecta prevederile art. 252 alin.2, fără însa a detalia care dintre aceste condiții nu este respectată, instanța nu o poate reține, deoarece potrivit art. 252 alin.2 “Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.”;

Analizând decizia emisă de intimată, se constată că aceasta întrunește toate aceste elemente obligatorii , fiind reținute faptele săvârșite de contestatoare – art.1, dispozițiile legale încălcate și temeiul în baza căruia de aplică sancțiunea – art.2, apărările și susținerile contestatoarei în timpul cercetării disciplinare care au fost înlăturate -art.3, precum și instanța competentă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei și termenul de formulare a acestei contestații – art.4 din decizie.

Referitor la faptele săvârșite de contestatoare care constituie abatere disciplinară, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză reține că, în data de 16.11.2012 intimata prin Sucursala Dr.Tr.Severin a fost sesizată de clientul S.GH ( fila 78 dosar), care a semnalat faptul că în data de 14.11.2012 a mers la sucursala băncii pentru a ridica dobânda aferentă sumei depuse în cont de 30000 lei și depunerea acesteia pe card, ocazie cu care a aflat că nu are bani în cont, iar în urma explicațiilor primite de funcționarii băncii a fost invitat să se prezinte la bană pentru a ridica întreaga sumă plus dobânda aferentă în data de 16.11.2012. În aceea sesizare a menționat faptul că în perioada 2011-2012 nu a făcut nici o depunere sau retragere în numerar la casieria băncii.

În urma acestei sesizări, conform uzanțelor băncii, în data de 16.11.2012 a fost înștiințată Direcția Antifraudă din cadrul băncii, care s-a prezentat la sediul agenției găsind pe contestatore și o altă salariată ( personal de întreținere), contestatoarei solicitându-i-se să nu anunțe Directorul executiv al agenției I.M. despre prezența acestora în unitate, iar în urma analizării faptelor din 16.11.2012, s-a ajuns la concluzia că, contestatoarea a solicitat personalului de întreținere -P.M. să anunțe telefonic directorul executiv al agenției pentru a o avertiza în legătură cu prezența directorului județean și a personalului Direcției Antifraudă, directorul executiv al agenției neprezentându-se la serviciu în aceea zi.

De asemenea, a fost analizată și sesizarea formulată de clienta R.I. ( fila 51 dosar) care a sesizat faptul că în data de 22.10.2012, prezentându-se la agenția băncii conduse se D-na I.M., a solicitat ridicarea sumei de 3500 lei din contul personal și întrucât casiera băncii era foarte aglomerată, a solicitat acesteia ridicarea sumei, iar ulterior D-na I.M a mers la caserie și a ridicat banii și chitanța pe care le-a înmânat clientei.

În vederea cercetării prealabile, contestatoarea a fost convocată de Comisia de Disciplină, sens în care i-a fost luată o declarație și a dat notă explicativă.

Conform declarației date de contestatoare ( fila 54 dosar) se constată că aceasta a recunoscut faptul că, a efectuat operațiuni de depunere în numerar în conturile clienților, inițiate de directorul executiv I.M., care nu doreau să stea la rând, aceasta personal aducea banii și lua chitanța pe care o aducea ulterior semnată de aceștia, de asemenea a recunoscut faptul că a efectuat tranzacții neautorizate pentru clienții S.GH. și R.I..

În urma cercetării disciplinare prealabile, Comisia de Disciplină a concluzionat că faptele reținute în sarcina contestatoarei constituie abateri disciplinare și a propus sancționarea acesteia cu reducerea salariului de bază lunar cu 10% pe trei luni.

Față de faptele contestatoarei reținute ca abatere disciplinară, respectiv faptul că a validat operațiunea neautorizată inițiata de către M.I. in contul clientului S.GH in data de 18.10.2012, încasare numerar 990 lei; a efectuat o operațiune neautorizată in contul clientului R.I., in data de 22.10.2012, plata numerar 3500 lei; in data de 16.11.2012 a solicitat d-nei P.M , personal întreținere ISS să o apeleze telefonic pe d-na I.M, directorul unității pentru a o avertiza in legătură cu prezenta in unitate a d-lui M.C, director județean si a personalului DAF, deoarece domnul M.C solicitase să nu facă cunoscută prezenta sa și a personalului DAF in unitate d-nei I.M., se constată că aceasta a încălcat prevederile art.14 lit.a) care prevede că, “salariații băncii sunt obligați să-și însușească și să respecte toate regulile, regulamentele și instrucțiunile BCR în vigoare, care sunt aduse la cunoștința lor”; și art.48 lit.i, j, k și l din Regulamentului Intern al BCR care prevede ce fapte pot fi considerate abateri disciplinare, printre care și aceea de inițiere de operațiuni și/ sau validarea acestora, fără documentele prevăzute de normele băncii, prevederile Codului de Etică, art.4.2.1, 4.2.6, 4.2.7 și 4.3.6.3 precum și alte reglementări interne ale băncii, respectiv : art. 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3, 3.1.3.1, 3.1.3.2, 3.1.4, 3.2.1 – Cunoașterea clientelei C00070.2-2011; art.3.1 – Identificarea clienților persoane fizice B00261.2-2011; art.3.1, 3.2, 3.3 – Contul curent persoane fizice B00124.2-2011 și art.4.1.1, 10.2.11 din Norma metodologică pentru activitatea de decontări cu și fără numerar.

Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge contestația ca neîntemeiată, apreciindu-se că, față de faptele săvârșite de contestatoare și normele interne ale băncii încălcate, intimata în mod corect a dispus sancționarea acesteia, sancțiunea fiind stabilită ținând cont și de gravitatea faptelor săvârșite precum și de faptul că, contestatoarea nu a mi fost sancționată disciplinar.

Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ. instanța urmează a obliga contestatoarea la plata sumei de 464 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând cheltuieli de transport si cazare.