În motivarea contestaţiei formulate, contestatoarea susţine că în tabelul definitiv de creanţe nu se mai regăseşte, lichidatorul judiciar înlăturând-o motivat de faptul că SC RB SA s-a îndestulat în procent de 100% prin valorificarea garanţiei reale imobiliare prin silită, garanţie ce viza imobile proprietatea garantului ipotecar SC PI şi nu a debitorului aflat în .
Ori, în opinia contestatoarei, în tabelul de creanţe trebuia menţinută creanţa sa însă numai pentru suma rămasă de achitat şi pe care aceasta nu a încasat-o efectiv – respectiv dobânzile, majorările, penalităţile de întârziere care s-au calculat în continuare faţă de codebitor, garant solidar cu debitorul.
În acest sens contestatoarea-creditoare invocă dispoziţiile art. 41 alin.1 din Legea 85/2006 care operează numai faţă de debitorul contra căruia s-a deschis procedura, dar nu şi faţă de codebitori, granţi solidari care nu sunt supuşi acestei proceduri.
Astfel, în urma valorificării garanţiei s-a obţinut preţul de 1.132.600 lei care a şi fost distribuit de către bancar la data de 2.03.2009. Însă, urmare a calculării accesoriilor la creanţă după data deschiderii procedurii de insolvenţă, valoarea acesteia era de 1.999.066,49 lei, astfel că după distribuirea sumelor obţinute din valorificarea imobilului garantului ipotecar, în evidenţa băncii a rămas o creanţă în sumă de 866.466,49 lei reprezentând credit restant şi cu care solicită înscrierea în tabelul definitiv consolidat al creanţelor.
Legal citat şi prezent în instanţă lichidatorul judiciar SC SQ SPRL Bacău a depus întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată, motivat de faptul că executarea silită a fost încheiată, preţul distribuit fiind încasat de către creditoare la data de 2.03.2009.
În condiţiile în care suma de 866.466,49 lei reprezentând credit restant nu a făcut obiectul declaraţiei de creanţă, lichidatorul judiciar apreciază că prezenta contestaţie reprezintă o cerere de înscriere în tabelul creditorilor şi nu o contestaţie în sensul legii 85/2006. Chiar şi în aceste condiţii cererea apare ca nefondată întrucât termenul limită pentru depunerea creanţelor a fost 21.02.2009.
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea contestaţiei.
Judecătorul sindic analizând susţinerile scrise şi orale ale părţilor prin prisma înscrisurilor depuse la dosar precum şi a dispoziţiilor art. 41 din Legea 85/2006 constată că pretenţiile contestatoarei sunt fondate pentru următoarele considerente:
Deschiderea procedurii are efecte diferite asupra curgerii dobânzilor, majorărilor, penalităţilor precum şi asupra oricăror alt fel de cheltuieli privind creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii.
Legea stabileşte ca data a încetării curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor data deschiderii procedurii în ideea că procedura insolvenţei trebuie să aplice un tratament egal creditorilor din aceeaşi categorie pentru a fi evitată disproporţia dintre creanţele acestora, disproportie care s-ar putea realiza prin acumularea inegală de accesorii.
Cu toate acestea dispoziţiile art. 41 din Legea 85/2006 precizează că sistarea curgerii accesoriilor operează doar în cazul creanţelor chirografare negarantate sau asupra părţilor negarantate din creanţele garantate.
Cum în speţă creanţa creditoarei contestatare este garantată fiind înscrisă în tabelul creanţelor ca atare, aceasta este purtătoare de dobânzi, majorări, penalităţi sau orice alte costuri.
Prin urmare, contestatoarea este în drept să-şi calculeze toate aceste accesorii cu care să fie înscrisă în tabelul creditorilor, fiind îndreptăţită la distribuiri până la achitarea integrală a acestora.
Aşa fiind, admiţând contestaţia formulată judecătorul sindic dispune înscrierea creanţei contestatoarei în sumă de 866.466,49 lei în tabelul definitiv de creanţe ca şi creanţă garantată.
