S-a reţinut că conform copiei dosarului execuţional nr. X al BEJ B. I., împotriva oponentei s-a început executarea silită, fiind emisă somaţia din data de 08.06.2010 prin care aceasta a fost înştiinţată să achite suma de N lei reprezentând debit, la care se adaugă suma de N lei onorar de executare, 13 lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar, la cererea creditorului SC I. R. IFN SA, în baza titlului executoriu reprezentând biletul la ordin de pe care se precizează că se alătură somaţiei o copie legalizată.
Art. 54 din Legea nr.59/1934 prevede că în termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.
Spre deosebire de contestaţia la executare de drept comun, reglementată de Codul de procedură civilă, prin exercitarea opoziţiei, debitorul pune în discuţie valabilitatea titlului, putând invoca anumite excepţii care îl apără de obligaţia de plată.
Regimul juridic al excepţiilor cambiale este reglementat de lege. Astfel, art. 19 din Legea nr. 59/1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit o acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. La art.63 din aceeaşi Lege se statuează că, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile privind nulitatea titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art.19.
Oponenta a invocat mai multe excepţii privitoare la nulitatea titlului, la condiţiile de exercitare a execuţiei cambiale şi excepţii referitoare la raporturile personale dintre posesor şi debitor.
Astfel oponenta susţine că biletul la ordin a fost prezentat după termen respectiv la data de 17.02.2010, iar nu la scadenţă – 03.02.2010 sau cel târziu în următoarele două zile lucrătoare, conform prevederilor art.41 din Legea nr.58/1934;
Din copia biletului la ordin existentă în dosarul de executare al BEJ B. I., rezultă că acesta a fost refuzat la plată la data de 03.02.2010, respectiv la data scadenţei, susţinerea oponentei fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte avalul, oponenta susţine că acesta nu este dat valabil conform art.34 şi art.8 din Legea nr.58/1934, avalistul semnând fără să fie în cunoştinţă de cauză, crezând că semnează doar în calitate de trăgător, fapt ce atrage cel puţin nulitatea parţială absolută a instrumentului de plată.
Nici această susţinere nu este întemeiată, pct. V din contractul de leasing financiar prevăzând în mod expres că ”pentru siguranţă biletele la ordin care vor fi emise conform punctului IV vor fi avalizate”.
O altă excepţie vizează emiterea biletului la ordin „în alb” cu nerespectarea prevederilor art.104 şi art.105 din legea nr.58/1934. Instanţa reţine că potrivit art. 106 alin 3 din Lg. 58/1934 ”Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privitoare la aval (art. 33-35), in cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, daca avalul nu arată pentru cine a fost dat, el se socoteşte dat pentru emitent”. De asemenea art. 323 din norma B.N.R. nr. 6 din 1994 prevede că pentru ca o cambie sa fie valabilă nu este necesar ca ea să întrunească condiţiile esenţiale menţionate de art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin din chiar momentul emiterii sale, ci în momentul prezentării titlului la plată, dispoziţii aplicabile şi biletului la ordin, astfel că nici aceste susţineri nu sunt întemeiate.
Nici susţinerea că beneficiarul a înscris o creanţă fără o acoperite contractuală, întrucât girarea BO s-a făcut de către SC A. L. IFN SA către intimată fără cele două semnături necesare ale administratorilor nu este întemeiată, având în vedere existenţa semnăturii unuia dintre administratori, iar semnarea de către unul din cei doi administratori fiind valabilă fără a putea fi condiţionată în lipsa unei prevederi exprese de existenţa unei semnături din partea celuilalt administrator.
În privinţa excepţiilor referitoare la raporturile personale dintre posesor şi debitor, oponenta susţine că în temeiul Convenţiei privind cesiunea Contractului de leasing financiar X, toate drepturile şi obligaţiile contractuale sunt preluate şi devin opozabile faţă de SC NHR A. SRL, de la data semnării actului, 03.07.2007, aspect care însă este combătut de prevederile contractului. Astfel, conform capitolului VI din contract, convenţia intră în vigoare începând de la semnarea procesului verbal de preluare, prin intermediu căruia obiectul de leasing sau părţi din acesta sunt transmise de către utilizator către noul utilizator, sau de la luarea în păstrare a obiectului de leasing de către noul utilizator fără a fi întocmit proces verbal de preluare, iar conform capitolului III din aceeaşi convenţie obligaţiile utilizatorului care au apărut până la momentul apariţiei prezentei convenţii rămân în vigoare şi vor fi îndeplinite de către utilizator. Procesul verbal de predare primire între SC P. C. SRL şi SC NHR A. SRL a fost semnat la data de 19.04.2010 astfel că obligaţii anterioare ale utilizatorului rămân valabile, inclusiv cele de plată a ratelor restante ale contractului de leasing financiar nr. X.
Nici susţinerea oponentei că predase deja bunurile – obiect al contractului, aşadar nici contractul de leasing, nici garanţiile, nu pot constitui titlu executoriu pentru alte datorii, nu sunt întemeiate având în vedere prevederile art.8 din OG 51/1997 conform cărora „Contractele de leasing, precum şi somaţiile reale şi personale constituie în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”. Pe de altă parte aşa cum rezultă din pct. 8.2 şi 8.3 din condiţiile generale – anexă la contractele de leasing financiar – utilizatorul trebuia să plătească datoriile restante, chiar dacă a returnat bunul, Utilizatorul are obligaţia de a plăti ratele leasing până la acest moment şi integral sumele prevăzute de art.8.2”.
O altă apărare invocată de către oponenta SC P. C.SRL este aceea că biletul la ordin pus în executare reprezintă contravaloarea ratei 1 aferentă contractului de leasing, rată care însă a fost achitată de utilizator şi care nu era în cuantumul înscris în cuprinsul B.O., iar potrivit art. IV din Contractul de leasing, biletele la ordin emise pentru fiecare rată în parte vor fi păstrate de finanţator şi vor fi returnate utilizatorului după încasarea fiecărei plăţi, lucru care nu s-a întâmplat.
Conform planului scadenţar depus de către intimată a rezultat că rata nr. 1 în valoare de N euro a devenit scadentă la data de 30.11.2007, iar conform fişei contului depusă de către oponentă aceasta a fost achitată la data de 30.12.2007, valoarea fiind de N lei.
Din cuprinsul biletului la ordin depus în copie împreună cu dosarul execuţional nr. X al BEJ B. I. instanţa reţine că valoarea acestuia reprezintă contravaloarea ratei nr. 1 conform contractului X, însă aşa cum s-a arătat mai sus această rată a fost achitată de către oponentă.
Acest aspect rezultă şi din susţinerile intimatei din întâmpinarea formulată unde precizează că suma cuprinsă în BO ”reprezintă ratele de leasing ale contractului X din august 2009 şi noiembrie 2009 conform scadenţarului anexa la contractul de leasing semnat de client, prime de a obiectelor de leasing; scadenţarul este în EURO şi se facturează în lei + TVA conform contractului”. Această susţinere este întărită şi prin adresa înaintată instanţei la data de 20.01.2011 unde intimata precizează în mod expres că actul adiţional nr. 1 din 19.11.2009 nu a produs niciun efect juridic, singurul scadenţar valabil rămânând cel semnat de părţi la data semnării contractului de leasing.
Art. 379 C. proc. civ. prevede că „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă si exigibilă”, iar art. 379 ind 1 C. proc. civ. „în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiinţate de drept.”
Conform art. 61 din Lg. 58/1934 , cambia are valoare de titlu pentru capital şi accesorii, ori în prezenta cauză, creanţa cuprinsă în biletul la ordin a fost achitată de către debitor.
Conform art. 61 alin. 5 din Legea nr.58/1934, somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exacta a cambiei sau a protestului, precum si a celorlalte acte din care rezulta suma datorita iar conform art. 320 lit. g din norma B.N.R. nr. 6 din 1994 executarea va începe printr-o somaţie adresată unuia sau oricăruia dintre obligaţii cambiali. Somaţia se va face conform regulilor de procedura in materia executării silite. Ea cuprinde: transcrierea exacta a cambiei, precum si a celorlalte acte din care rezulta suma datorata. Aceasta suma se stabileşte de către posesor prin actul de somaţie.
Somaţie emisă de către BEJ B. I. la data de 08.06.2010 în dosar execuţional nr. X nu cuprinde nici transcrierea exactă a biletului la ordin şi nici un alt document din care să rezulte suma datorată, aceasta neavând menţionat în cuprinsul său nici un element de identificare al biletului la ordin sau a creanţei pe care o conţine.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, în temeiul art. 61 şi 63 din Legea nr.58/1934 va admite cererea formulată de oponenta SC P. C. SRL, în contradictoriu cu intimata SC I. R. IFN SA, având ca obiect opoziţie la executare şi va dispune anularea titlului executoriu constând în biletul la ordin emis la data de 03.07.2007 în Bucureşti de către SC P. C. SRL cu scadenţă la 03.02.2010, precum si a tuturor actelor de executare silită şi a executării silite înseşi pornite in dosar execuţional nr. X al BEJ B. I. având ca titlu executoriu biletul la ordin emis la data de 03.07.2007.
În baza art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimatei SC I. R. IFN SA, instanţa o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în favoarea oponentei în sumă de 194,3 lei reprezentând 194 lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
